Tot despre Roşia Montană scriu. Nu mă voi putea gândi prea uşor la alt subiect de mediu până la retragerea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul aşezării. Motivul apariţiei articolului de azi este declaraţia recentă a directorului de proiectare tehnică RMGC, Cecilia Senteszi, dată într-o emisiune televizată: „În ultimii 50 de ani, s-au făcut o multitudine de studii şi de teste pentru a descoperi tehnologii alternative cianurii şi nu s-au găsit aceste tehnologii…..nu există o tehnologie alternativă la cianură”.
Această afirmaţie eronată a ajuns, susţinută de diferite personaje din sfera politicului şi a audiovizualului, să fie considerată corectă de unii dintre noi. Nu-i aşa. Voi aduce în faţă diferite alte variante. 
O alternativă pentru extragerea aurului cu cianuri este folosirea maizenei (amidonul de porumb). Este o alternativă ieftină, prietenoasă cu mediul, care nu utilizează compuşi chimici periculoşi, însă implică procedee chimice complexe, a fost descoperită de curând şi se află încă în stadiul incipient de aplicare. Oare România nu poate aştepta până când această soluţie poate fi pusă în practică?
Dacă nu, am aflat din alte surse de existenţa tehnologiilor hidrometalurgice şi redau aici întregul pasaj citit: „În prezent există alternative la metodele metalurgice de extragere a aurului bazate pe cianuri şi arsenic. Noile tehnologii hidrometalurgice se bazează pe
carbon absorbant activ, cimentare, ionizare şi precipitaţie redusă. Da, există, încep să fie folosite dar se dovedesc de cel puţin de trei ori mai costisitoare în exploatare. Profitul companiei scade dramatic, aurul se vinde la acelaşi preţ de piaţă. Nu le convine să o folosescă. Preferă metodele consacrate. Acolo unde legislaţia le permite.”
V-am spus până acum ce se întâmplă în afara graniţelor ţării noastre. Există însă şi o alternativă româneacă la mineritul cu cianuri, o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, care poate fi folosită şi în exploatare. A fost descoperită de echipa SC Larechim, SRL de cercetare ştiinţifică şi una dintre rămăşiţele Institutului de Metale Neferoase din Baia Mare. Preiau aproape integral articolul jurnalistului de ştiinţă Alexandru Mironov, care a vorbit personal cu dr. ing. Vasile Coman, membru al echipei de cercetare SC Larechim:
„Băimărenii din echipa SC Larechim-ului descoperiseră un activator, o substanţă care, într-un mediu alcalin amoniacal, permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Adăugaseră încă o invenţie privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980/28.08.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct, şi după un şir lung de experimente (24 şarje de câte 200 kg pirite), ei ajunseseră să poată asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziţii.
Prin reactoare, vase de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 şarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) şi 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electrică şi 3 metri cubi de apă.
Dar din prelucrare rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen. La o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: că din o tonă pirită auriferă se obţin 13,25 kg trisulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament s-a obţinut la SC Larechim cu doar 400 euro/kg (pe piaţa mondială se vinde la preţuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, după cum variază bursa materiilor prime!). Un calcul simplu ne arată că din cele 500.000 tone aflate atunci în haldele de la Flotila centrală s-ar fi putut obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare – preiau cifra din raportul băimărean: 341.890.000 euro!! Şi chiar dacă aurul şi argintul recuperate din haldele Maramureşului nu reprezintă decât 20% din această sumă, să recunoaştem că averea din deşeurile minelor aurifere este uriaşă, putând să acopere datoriile externe ale României.
Or, noi şi urmaşii noştri nu avem moştenire din istoria milenară a mineritului doar haldele maramureşene (cu 10-12 g aur per tonă şi 50 g argint per tonă), ci şi pe cele de la Certej – Deva (8-10 g aur şi 150 g argint per tonă) şi Roşia Montană (2 g aur şi 15 g argint per tonă).
Îi numesc pe eroii de atunci ai cercetării ştiinţifice din Maramureş: dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi dr. ing. Vasile Coman, nu ştiu dacă ei mai lucrează şi acum la acel proiect.
Fac fixarea temei – aşa cum am învăţat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: pentru 1 kg aur şi 5 kg argint extrase din haldele de pirite prin metoda SC Larechim se consumă 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu şi circa 0,03 t „activatori”. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bază de cianuri – dar la preţuri de 2,5 ori mai mici!
Adăugaţi câştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – şi aveţi în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Mai era atunci nevoie de doar o investiţie de circa 100.000 euro, care ar fi trebuit să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni şi să contribuie la apărarea bogăţiilor ţării şi curăţeniei ei.
Dar la scurtă vreme după demersurile mele jurnalistice, laboratorul de la Baia Mare a fost vandalizat de indivizi rămaşi, fireşte, necunoscuţi. ”
Concluzia mea este că se poate exploata fără cianuri, nu doar la Roşia Montană ci în întreaga Românie. E doar a mea şi celor ce vor citi aceste rânduri le rămâne datoria de a trage propriile concluzii, de a cerceta şi a transmite mai departe ceea ce percep a fi adevărat.
Surse web:
http://www.prioreng.com/precious-metal-refining-technologies/hydro-metallurgy.html
http://stiintasitehnica.com/stiinta/rosia-montana-o-alternativa-nepoluanta-la-cianuri/index.html#
Surse foto:
http://www.prioreng.com/precious-metal-refining-technologies/hydro-metallurgy.html
http://www.popsci.com/files/imagecache/article_image_large/articles/au.png
http://dimargida.net/files/amidon-de-porumb%5B1%5D.jpg
