Conform unui raport recent al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu, UNEP, incalzirea globala se poate inrautati in conditiile in care metodele de productie agricola accelereaza rata de eroziune a solului, eliberand astfel cantitatile de carbon, pe care solul le stocheaza.
Solul este un urias stocator de carbon, cantitatile considerabile regasindu-se sub forma de materie organica, ce furnizeaza nutrientii necesari cresterii plantelor, imbunatateste fertilitatea solului, implicit faciliteaza circulatia apei.
Rezervorul de carbon organic din sol se estimeaza a avea o valoare de aproximativ 2200 de miliarde de tone, ce depaseste astfel de trei ori nivelul concentratiilor existente in atmosfera (UNEP).
Conform aceluiasi raport, carbonul existent in sol se pierde cu usurinta, insa este dificil de recuperat. Stocurile de carbon din sol sunt
foarte vulnerabile in fata activitatilor umane, fiind reduse semnificativ si adesea extrem de rapid, ca raspuns la modificarile survenite in urma utilizarii terenurilor, cum ar fi defrisarile, dezvoltarea urbana, sau practicile agricole si forestiere nedurabile.
Astfel de activitati pot distruge cu usurinta materia organica a solului. Cand se intampla acest lucru, o anumita cantitate de carbon este transformata in dioxid de carbon, unul dintre gazele cu efect de sera, implicit unul dintre principalii contribuitori ai incalzirii globale, cantitate ce este pierduta astfel de solul deteriorat.
In ultimul sfert de secol, aproximativ 24% din terenurile globale au cunoscut un declin in ceea ce priveste sanatatea si productivitatea lor, datorita utilizarii defectuoase si nedurabile a acestora (cf. UNEP).
Astfel, in conditiile in care cererea globala pentru produsele alimentare, apa si energie este prognozata sa creasca dramatic, iar modelele de consum sa continue in aceeasi maniera deficitara, inclinata mai mult catre satisfacerea nevoilor personale, in detrimentul „nevoilor mediului”, solurile vor fi supuse unor presiuni tot mai crescande si tot mai problematice. Aproximativ 60% din carbonul stocat in soluri si vegetatie au fost pierdute ca rezultat al schimbarii utilizarii terenurilor, cum ar fi compensarea terenurilor pentru agricultura si dezvoltarea urbana, inca din secolul al XIX-lea.
Daca nu se va interveni intr-o maniera durabila, rationala, in ceea ce priveste gestionarea terenurilor, peste 20% dintre padurile, turbariile si pasunile tarilor aflate in curs de dezvoltare ar putea pierde vitale servicii ale ecosistemelor si biodiversitatii pana in anul 2030.
Sursa foto: http://soilerosion.net/doc/water_erosion.html
Sursa info: http://uk.reuters.com/
Articol realizat de Elena Neacşu
