In ziua de azi este „la mare moda”, ba chiar as putea spune ca este „cool” sa fii ecologist. A nu arunca gunoiul decat la cosul special rezervat lui sau „a proteja” orasul prin gesturi „umanizate” a devenit un curent al zilelor contemporane. Insa, la un moment dat, „ecologia” trece si…individul, grabit sau in diverse imprejurari, la fel de fugare, uita de tot „ce ştia” si militase mai devreme, pentru ca…„la naiba, nu ma vede nimeni” si gunoiul tot pe jos ajunge…
Dramatic, dar adevarat, iar in acelasi timp acest fenomen al lipsei de bun-simt ia amploare de la mic la mare. De vina o fi educaţia (legendarii „cei sapte ani de acasa”), de vina o fi stresul marilor sau micilor orase, sau pur si simplu prostia?
Poate ca ar fi mai bine sa nu ne mai prefacem ca militam pentru „drepturile mediului”, sa nu mai stam in interminabile conferinte locale, nationale sau mondiale pe teme de mediu si sa avem un ragaz de cateva secunde pentru noi, pentru omul din noi si sa privim in ansamblu lumea asta, care ne gazduieşte de atat amar de vreme, mult peste imaginatia noastra restransa si suporta cum poate actiunile noastre.
Imi vine in minte un proverb: „Ce tie nu-ti place, altuia nu face !” Este atat de simplu si atat de usor de urmat in cazul de fata !… Altfel spus, eu, omul, fata in fata cu natura, cu mediul inconjurator, trebuie sa (re)initiez raportul dintre noi doi, ca niste vechi prieteni si sa accept, sa dau si, mai presus de toate, sa gandesc si sa-mi folosesc gandirea – datorita acestei functii suntem fiintele superioare ale Terrei, nu-i asa ? – pentru a crea un ambient cat mai natural in care sa ne desfasuram viata…sau cat mai putin afectat de poluare, sub orice forma.
Nu suntem si nici nu vom fi vreodata, noi, oamenii, stapanii Universului sau centrul sau, de aceea…nu cer decat un moment de gandire, o clipa fugara in care sa cautam cosul de gunoi si sa-l folosim pentru ce a fost creat – depozitarea resturilor menajere.
Nu e greu absolut deloc; la urma urmei, detaliile sau lucrurile marunte ajung la un moment dat sa fie mai importante decat actiunile de amploare!
Asadar, hai ! Mobilizarea pentru gandire urmata de actiune!
Si pana la urma…nu-i asa dificil sa fii ecologist!…
Articol realizat de Iulia Oanără
(Iulia Oanără a terminat in 2011 masterul „Managementul impactelor de mediu” – Specializarea Stiinta Mediului, Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole din cadrul Universitatii Ovidius Constanta; in anul 2009, in cadrul aceleiasi facultati, a absolvit specializarea Geografie.)
Sursa fotografii: http://www.google.ro/search?q=photos+green+life
Alexandra
28/12/2011
Citind acest articol, nu m-am putut gandi decat la ce fac eu aproape in fiecare zi. Traiesc intr-un oras mic, un oras in care cele 3 pubele pentru colectare selectiva nu exista si pubelele normale sunt foarte rare. In schimb, din obisnuinta, buzunarele mele au devenit ele “pubele”. Bag ambalajele, de cele mai multe ori, in buzunar spunand ca o sa le arunc la primul cos,insa ajung cu ele acasa. In viata de zi cu zi observam ca foarte putini fac asa ceva, multora nepasandu-le de mediu. Iar cei care fac acest gest,il fac pentru ca “este la moda”. :(
Valentina Manoiu
28/12/2011
Draga mea Alexandra,
Imi permit sa-ti raspund eu inaintea Iuliei, desi cu siguranta o va face si ea :)!
Vreau sa te asigur ca si eu procedez la fel !!! Imi umplu buzunarele, rucsacul (cu care umblu de obicei) sau geanta (daca ma duc intr-un loc mai deosebit) cu toate ambalajele ce inevitabil se strang de-a lungul unei zile. Daca intalnesc in drumurile mele cele 3 containere pentru colectare selectiva, atunci problema este rezolvata ! Daca nu, atunci deseurile sunt duse acasa si aruncate in galeata de gunoi.
Dar sa stii ca eu nu o fac fiindca asa este la moda ! Si, mai ales, nu o fac de ieri-alaltaieri ! O fac de ani de zile, foarte multi ani ! Si asta pentru ca nu suport lipsa de bun-simt, mizeria de pe strada, “uratul” sub toate formele ! Sunt convinsa ca motivele pentru care si tu procedezi la fel sunt asemanatoare.
Cat despre ceilalti…ei trebuie lamuriti, trebuie sa citeasca, sa afle…Si chiar daca, la inceput, acesti oameni respecta mediul pentru ca “asa e la moda”, “asa e cool”, “asa face gasca mea ” etc (si trebuie sa recunoastem ca rezultatul este unul bun :D), in timp vor ajunge sa constientizeze ca nu moda este cea importanta ci sanatatea mediului si, implicit, a lor :D!
Multumim ca citesti revista Greenly si te asteptam in continuare pe site-ul nostru :)!
Si…La multi ani sanatosi, frumosi si eco, Alexandra !
Iulia Oanara
28/12/2011
Titlul articolului meu face trimitere la o frantura dintr-o veche piesa de teatru. Si da… educatia “te face sa fii sau sa nu fii ecologist”. In Romania, educatia indreptata spre ecologie si protectia mediului tinde spre zero…abia daca apare in gradinite private…scoli si licee “mai cool” ( si ma refer la existenta unei discipline de genul asta in orarul elevilor). Asadar…si vina aruncata pe oamenii de pe strada poate parea la un moment dat nedreptatita – la urma urmei…pe el/ea nu a avut cine sa-l/s-o educe…deci…”unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”. Cei care trebuie neaparat sa faca ceva suntem noi, cei care vedem fenomenul si il simtim adanc in constiinta. Mobilizarea! :)
Multumesc pentru comentarii! Toate cele bune!
Mihai Olenici
05/01/2012
Pana la urma, “a fi ecologist”, a fi verde” [of, Doamne, ce cliseu suna!...] e o chestiune de atitudine, de mod de a gandi si de a fi. Iar pentru aceasta este nevoie de educatie, educatie, educatie. Formala, non-formala, informala. Care incepe, evident, cu legendarii “cei sapte ani de-acasa” :). Si care ar trebui sa continue toata viata. Inclusiv pentru cei care [oficial] fac educatie. Sau ar trebui sa faca…
Si mai e ceva: modelele. Evident, cele pozitive. De civilizatie, de bun-simt. Dar subiectul modele duce catre o alta discutie.
Se cheltuie sume imense pe tricouri, pliante, fluturasi, afise, conferinte [cu o cheltuiala de resurse de toate felurile care numai eco nu este], seminarii, congrese [a caror organizare si desfasurare inseamna amprente de apa si de carbon de te doare capu'] etc. etc la care se vorbeste frumos, intelectual, multilingv despre ecologie, despre a fi verde si tot repertoriul acesta foarte la moda. E mult show, multa ipocrizie, multa risipa de resurse. Cred ca si aici ar trebui facuta putina “curatenie”.
Sigur, “problemele verzi” nu se pot trata in alb si negru, pentru ca sa zic asa :) Si nici nu se pune problema generalizarii. Exista multe exemple pozitive, de impact, exista multi oameni minunati care fac lucruri minunate pentru mediul in care traim, pentru natura si, implicit pentru toti ceilalti din jur. Insa ritmul schimbarilor si transformarilor din jurul nostru este din ce in ce mai rapid si nu ne mai putem permite luxul de a fi ignoranti sau de a umbla cu jumatati de masura.
In alta ordine de idei. Bine, arunc selectiv gunoaiele: hartia la pubela pentru hartii, plasticul la pubela pentru plastic si asa mai departe. Dar stim cu totii ca statiile de procesare selectiva a deseurilor se numara pe degetele de la o mana, in tara noastra.
A sunta cineva mobilizarea? Prezent!
Valentina Manoiu
05/01/2012
Aveti mare dreptate in tot ce spuneti ! Nu cliseele sunt importante ci modul de viata. Nu inveti de pe o zi pe alta sa fii ecologist…de fapt, cred ca multi oameni care duc o viata « eco » nici nu constientizeaza asta, nu au avut timp de definitii si clisee. Au invatat sa traiasca « frumos si verde » de cand erau mici iar cei sapte ani de acasa sunt esentiali, de capatai !!! Conteaza atat de mult cine si cum ii educa pe cei micuti, copilasii de 3-5 ani ! Atunci se « prind » cel mai bine, cel mai puternic, “florile educatiei” !!!
Urmeaza scoala…profesorii…Doamne, ce importanti sunt primii ani de scoala !! Imi amintesc cum in clasa a V-a, la indemnul profesoarei de biologie, ne facusem fiecare un caiet in care notam zilnic toate schimbarile observate in mediu !!! In afara de datele meteo, notam orice modificare in vegetatie, in starea solului etc. Aveam 10 ani si nu stiam ce este aceea protectia mediului, habar nu aveam de definitii si clisee si totusi noi faceam observatii asupra mediului ! Ca sa nu mai vorbesc despre toate campaniile desfasurate atunci pentru colectarea hartiei si sticlei !! Ce mandra eram cand puteam sa duc la scoala un teanc mare de hartie sau multe sticle goale :D ! Sau despre plantarea de copacei in Padurea Baneasa (pe atunci se faceau plantari in aceasta padure…) sau de panselute in fata scolii, primavara ?? Emotia cu care manutele noastre framantau pamantul si sadeau viata !! Sau sa mai vorbesc despre excursii si a-ti cunoaste propria tara ?? Pana in clasa a V-a, calatorisem deja cu scoala pe Valea Argesului, Valea Prahovei, Valea Oltului si ma plimbasem pe Dunare cu vaporul, cu ocazia unei excursii la Giurgiu. Imi amintesc autocarele, bucuria noastra, a copiilor cand plecam in excursii, emotiile traite…Eu nu voi uita niciodata culorile toamnei, pe Valea Argesului !! Sunt pictate, pe veci, in sufletul meu…aveam 9 ani si eram atat de coplesita de frumusete spunandu-mi ca nu exista ceva mai frumos pe lumea aceasta !!! As fi vrut ca ochii mei sa « soarba » toate acele culori si sa le poata arata si celorlalti !…
Si acum va intreb : cum pot niste copii care au crescut si au fost educati intr-un asemenea spirit sa traiasca altfel decat “frumos” din punctul de vedere al dragostei fata de natura ?
Totul pleaca de la educatie, ABSOLUT TOTUL !!! Nu conferinte, seminarii, simpozioane, pentru care se aloca fonduri ce ar putea fi directionate catre o campanie de impadurire sau de colectare deseuri sau de curatenie generala intr-o zona…Sunt utile si aceste intruniri DACA AU O FINALITATE PRACTICA !
In privinta colectarii selective, sa stiti ca exista o harta a reciclarii, deocamdata realizata pentru Bucuresti si Ploiesti, cu toate centrele care primesc diverse categorii de deseuri. Link-ul este acesta : http://www.hartareciclarii.ro/
Imi cer scuze pentru acest raspuns poate prea lung…Am vrut doar sa subliniez ce importanta este educatia !…Sa aveti o zi frumoasa !
Iulia Oanara
06/01/2012
Da, intr-adevar, educatia…dar eu as mai putea adauga urmatorul lucru: la “halul” in care noi, oamenii ne comportam, cred ca ni s-ar potrivi sa ne “autodresam” si chiar “sa ne dresam” reciproc , precum facem cu proprii catelusi de companie, pe care ii educam sa nu roada canapeaua din sufragerie, sau pisicuta ce se trezeste in toiul mesei sa linga farfuria cu mancare. In cazul nostru, pot spune ca ar fi o masura extrema si poate initial destul de dura; ar fi cazul sa apelam la metoda “dupa fapta si rasplata”- asa cum recompensezi cu o bucata de carne sau zahar propriul catel vazandu-l ca iti asculta ordinele in urma dresajului aplicat., asa si noi, oamenii, ne putem recompensa intre noi- nu (numai) felicitari vorbite, ci felicitari practice, sub diverse forme si recunoasteri efective. Asta pentru a nu lasa loc urmatorului fapt : “pai…si mie ce-mi iese?” – pai, da, si astfel absolut toata lumea va fi impacata – si cel care a initiat “efortul” ecologist, dar si cel care l-a suportat efectiv. Pentru ca lumea actuala “se invarte” intr-o mare viteza in prezent, actiunile ecologiste trebuie sa ia amploare “acum ori niciodata” pentru ca altfel…va fi prea tarziu pentru oameni si…pentru Terra.