Simion Mehedinți – după o jumătate de veac

Încep prin a vă face o mărturisire…îmi doream de mult timp să cuprind cu gândul toate laturile filosofice ale acestei științe atât de dragi nouă, studenților de la Facultatea de Geografie, și nu prea știam de unde să încep, cum să mă organizez și cum să integrez acest demers al meu studiului de zi cu zi la multele materii din cadrul programei universitare…Acest eveniment, împlinirea a 50 de ani de la dispariția Părintelui Geografiei Românești, Simion Mehedinți, a constituit prilejul cel mai bun de a-mi începe incursiunea în timp…

Impulsul mi l-a dat Domnul Profesor Mihai Ielenicz când, la sfârșitul unuia dintre cursurile dumnealui din luna Octombrie 2012, încheie printr-o rugăminte la cei prezenți de a se găsi cumva printre noi măcar o persoană care să îi aprindă o lumănare lui Simion Mehedinți pe 14 sau 15 ale lunii Decembrie…Atunci mi-a venit ideea de a-l cinsti și mai mult și de a-i păstra un loc special într-unul din articolele mele scrise în jurul acestor date…Acela a fost momentul în care s-a născut în mine dorința de a-mi cunoaște înaintașii în această știință ce se numește Geografie!

Sunt la început de drum, dar mi-am spus că trebuie să găsesc ceva impresionant despre Profesorul Simion Mehedinți de relatat publicului larg și care să facă obiectul unei frumoase omagieri. Nu știu dacă am surprins esențialul, dar gestul cred că îi face oricum cinste acestui deschizător de drumuri și unde altundeva mai potrivit să ne aducem aminte de ceea ce a reprezentat Simion Mehedinți pentru lumea geografică românească decât într-una din paginile virtuale ale revistei studenților geografi?

Geograf cu spirit filosofic, Simion Mehedinți s-a născut la data de 19 Octombrie 1868 în pitoreasca localitate Soveja din Țara Vrancei, cu o menire: aceea de a face lumină în această nebuloasă inițială ce descria geosferele și de a o supune forței modelatoare a mâinii științifice pentru totdeauna. Îndemnat de Titu Maiorescu să plece la Paris unde avea să-și desăvârșească studiile, Simion Mehedinți nu a uitat niciodată de acest popor și s-a întors pentru a contribui la crearea Școlii Geografice Românești. În viziunea lui, Geografia nu putea deveni știință fără a i se recunoaște un obiect de studiu și metode proprii de cercetare, fapt ce l-a determinat pe Simion Mehedinți să purceadă prin a lămuri mai întâi acest fapt, prin multiple colaborări cu revista ”Geopolitică și geoistorie”, pentru ca ulterior să studieze îndeaproape elementele componente ale obiectului. Talentul său literar face ca operele sale să fie apreciate atât de geografi, cât și de umaniști, în general, iar făgașul pe care a pornit Facultatea de Geografie nu a putut fi în primii ani de existență (1900 – anul înființării catedrei de geografie în cadrul Facultății de Litere din București) decât unul umanist, iar mai apoi științific în adevăratul sens al cuvântului.

Înfocat legionar, Simion Mehedinți a petrecut ultimii ani de viață părăsit de colaboratori, lăsat în stradă și dezgustat de societatea comunistă care începuse să distorsioneze imaginea corectă a geografiei pe care, cu greu, o schițaseră marii geografi din perioada ante și interbelică. Dacă peregrinajul prin multele școli generale, liceale și universitare l-ar plasa mai degrabă în rândul unor savanți atotștiutori, fără îndrumarea lui Alexandru Odobescu spre bursa oferită de Societatea Română de Geografie, pentru a-și săvârși “studiile mai înalte de geografie”, Simion Mehedinți nu ar fi ajuns să își susțină teza de doctorat în geografie ”Uber die katographische induktion”, în anul 1899 la Leipzig. Intrat în cercurile academice în 1915, Simion Mehedinți era susținătorul geografiei calitative, fapt demonstrat prin demisia de pe postul de profesor de Geografie după 38 de ani de carieră, în anul când se decide transferul Catedrei de Geografie din cadrul Facultății de Litere în cea de Științe.

Cu aceiași ochi cu care geografii din zilele noastre analizează un peisaj, o formă de relief sau o apă curgătoare, Simion Mehedinți îndrăznea să privească spre Universul nemărginit, considerând că geografia este atât cât spațiul fizic permite omului să cunoască.  Mergând din aproape în aproape, trece de la abordarea ”Problemelor geografiei contemporane ca știință despre Cosmos” (1900) la ”Eterogenitatea celor patru sfere”. Tot lui îi datorăm și o primă ”Introducere în studiul geografiei”(1904) și monumentala ”Terra”, care ne transportă într-o lume geograf-literară plină de semnificații ce mai târziu sunt confirmate și de alți geografi ai lumii. Să nu uităm de preocuparea lui pentu istoria României, pentru originea noastră, lucrarea ”Vechimea poporului român și legătura cu elementele alogene”(1924) fiind esențială în această direcție. Vocea lui Simion Mehedinți a răsunat și dincolo de granițele țării, lucrări precum ”Terra”(1930), ”Geografia României”, ”Quelque observations sur l’evolution de la geographie en Roumanie”, în ”La vie scientifique en Roumanie”, Academia Română, tomul IV: “Sciences pures” I, pag. 329-371. București, 1937, având o importanță internațională și fiind aclamate de specialiștii mondiali în domeniu.

Principiile predării geografiei în gimnazii și licee izvorăsc tot de la Simion Mehedinți, și lui îi datorăm nu numai darul său geografic direct, ci și formarea profesională pe care le-a oferit-o discipolilor săi, cum ar fi George Vâlsan, Mihai David, Vintilă Mihăilescu.

Devotat ideii creștinismului ortodox, convins pe deplin că avuția unei națiuni e reprezentată de frumusețea și complexitatea cadrului natural, dar și tradițional-cultural, antropogeografic, Simion Mehedinți a susținut cu motivații inovatoare pentru timpul său  întemeierea unei științe a spațiului și a timpului planetar, în care să se oglindească adâncul cuget al unui popor, creația Lui Dumnezeu și întreg ansamblul de procese și fenomene care se derulează după legi geografice. Concentricitatea gândirii sale face ca realitatea geografică să fie percepută, în urma scrierilor sale și prin discipolii săi, mai mult decât ca pe un material de studiu, ci mai ales ca un loc unde sensibilitatea minții și a sufletului uman se împletesc cu genialitatea unui produs științific.

Ultimii ani din viață, petrecuți în umbră și în frig, la mila autorităților comuniste, au însemnat pentru el un prelungit chin fizic și o tortură sufletească. Casa în care operele sale literare și științifice au înflorit și au prins aripi a reprezentat și ultimul loc în care Simion Mehedinți a fost văzut în plină glorie, iar acum între pereții săi cercetătorii Institutului de Geografie își desfășoară activitatea. A lăsat, totuși, o moștenire geografilor: iubirea pentru Pământ și un portret de poveste, care privește prin ochii generațiilor ce l-au succedat din amfiteatrul care acum îi poartă numele și un caracter de adevărat geograf, perceput de el nu ca un dar, ci “ca o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă”… Simion Mehedinți – la 50 de ani de la trecerea în neființă, dar mereu prezent în tot ce Geografia a fost, este și va fi…

Bibliografie: 

http://www.crestinortodox.ro/parinti/simion-mehedinti-savantul-geograf-pedagogul-crestin-97580.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Mehedinti