Nu ma refer la Thor, zeul tunetelor din mitologia nordică, ci la un element ce poartă numele acestui zeu, și anume toriul (engl. thorium). Acest metal radioactiv a fost denumit atât de creativ de către cel care l-a descoperit (în anul 1828), și anume chimistul suedez Jons Jakob Berzelius. Ce rol va juca acest “personaj” misterios, toriul, pentru viitorul umanității?
Ca și în alte situații privind sursele de energie ale viitorului, utilizarea toriului (Th-232) în reactoarele nucleare este un subiect controversat. Poate din cauza cuvântului “nuclear”, care ne dă fiori. Cert e că toriul este un combustibil alternativ. Nu neapărat eco, dar vine ca o alternativă la uraniu. Rămâne de văzut dacă este o alternativă mai bună și dacă poate fi considerată o sursă de energie sigură și “curată” cu adevărat.
Cristal de torit (silicat natural de toriu). Sursă foto: pubs.acs.org
Toriul poate fi folosit drept combustibil în multe tipuri de reactoare deja inventate, însă cel mai popular în prezent este reactorul pe bază de fluorid de toriu lichid (dizolvat în sare), prescurtat LFTR (Liquid Fluoride Thorium Reactor). Cercetătorul al cărui nume este asociat adesea cu toriul și cu reactoarele de tip LFTR este Kirk Sorensen (fost cercetător NASA), ale cărui articole pot fi citite pe site-ul www.energyfromthorium.com, și nu numai. Îl puteți vedea și asculta pe Kirk în acest filmuleț interesant.
Kirk Sorensen și alți susținători ai energiei nucleare pe bază de toriu vorbesc de următoarele avantaje:
- Toriul este o resursă ieftină și abundentă (aproximativ de trei ori mai abundentă decât uraniul, potrivit www.ieer.org). Conform www.world-nuclear.org se estimează că pe Terra se află peste 5 mil. t de toriu, cel mai mare procent fiind deținut de către India (16%, adică aprox. 846.000 t)
- Toriul este o resursă mai eficientă decât toate celelalte. Conform spuselor lui Kirk Sorensen, 6600 tone de toriu pot furniza tot atâta energie cât 5 miliarde t de cărbune, 21 miliarde barili de țiței, 3 trilioane mc de gaze naturale și 65000 t uraniu. Un siloz de cereale plin cu toriu ar furniza energie pentru America de Nord timp de un an. Așadar, cantitățile cunoscute de toriu ar putea furniza energie pentru populația mondială timp de mii de ani (sursă). (Trebuie să recunoaștem că sunt cifre impresionante. Dar oare e suficient?)
Peleți de toriu la Centrul de Cercetare Atomică Bhabha, India. Sursă foto: guardian.co.uk
- Tot conform spuselor lui Sorensen, utilizarea toriului în reactoarele LFTR este mai sigură și are un impact mai redus asupra mediului, spre deosebire de reactoarele cu apă ușoară (LWR- Light Water Reactor). Sărurile lichide folosite în LFTR nu sunt supuse accidentelor cauzate de topire sau supraîncălzire. Chiar statul chinez este unul dintre cele care a luat startul în promovarea energiei pe baza de toriu, scoțând la iveală rezultatele cercetărilor efectuate în secret până în momentul accidentului ce a implicat reactoarele cu uraniu de la Fukushima (sursă). Cercetătorii chinezi afirmă că un reactor pe bază de toriu nu necesită computere sau pompe electrice de tipul celor distruse de tsunami la Fukushima (elemente care previn supraîncălzirea), și susțin că un reactor LFTR ar supraviețui cu brio unui tsunami, fără a emite radiații.
- Conform www.energyfromthorium.com, radioizotopii produși în reactoarele LFTR sunt utili în medicină (inclusiv terapia cancerului), aplicații industriale și explorări în spațiu. De asemenea, căldura reziduală rezultată poate fi folosită în procesul de desalinizare a apei marine.
- Produsele secundare rezultate din reactoarele LFTR se stabilizează în zece ani și au valoare comercială. Deșeurile nucleare rezultate se degradează în 300 de ani, comparativ cu 300.000 de ani, necesari pentru degradarea deșeurilor nucleare din reactoarele LWR pe bază de uraniu.
- Utilizarea unor reactoare LFTR produce zero emisii de carbon.
- Toriul nu poate fi folosit în fabricarea armelor nucleare, din cauza eficienței reduse în acest sens (așadar, conform susținătorilor lui “Thor”, acesta este un “zeu pașnic”).
(Există numeroase aspecte tehnice privind utilizarea toriului în reactoare- vezi bibliografie. Din lipsă de experiență în domeniu, nu voi intra în mai multe detalii, însă dacă vă pasionează acest subiect, vă invit să vă exprimați cunoștințele și opiniile.)
Dezavantaje
- Deși mulți cercetători sunt “pro” utilizării toriului în obținerea energiei, este evident că aspectul politic va fi principalul dezavantaj “non- radioactiv”. Într-o lume utopică, în caz de sărăcie în resurse, oamenii ar ști să împartă. Dar cum nu trăim într-o astfel de lume, și cum nicio resursă naturală nu este răspândită uniform pe Pământ, cu siguranță vom avea de a face cu conflicte, strategii parsive din partea marilor puteri, etc.
- Oricâte s-ar spune, teama de radiații va persista întotdeauna. În comparație cu uraniul, toriul este mai puțin periculos. Dar tot periculos rămâne, comparativ cu energia solară, să zicem. Sunt puțini oameni care ar locui fără nicio ezitare în proximitatea unei centrale nucleare.
Concluzie
De multe ori, istoria umană ne-a demonstrat că progresul în tehnologie nu a fost neapărat spre binele nostru. Cert este că nevoile de energie ale societății prezente sunt din ce în ce mai mari, iar resursele convenționale sunt din ce în ce mai puține. În concluzie, toriul este un bun subiect de dezbatere. A fost demonstrat, cu dovezi clare, că este un combustibil curat, sigur si eficient- dar asta în comparație cu uraniul. Cum rămâne cu celelalte surse de energie? Pe care dintre ele ne putem pune bază? Care va satisface nevoile noastre uriașe de energie, fără să ne distrugă?
Rămâne de văzut.
Bibliografie
www.energyfromthorium.com
www.ieer.org
www.world-nuclear.org
www.telegraph.co.uk
www.forbes.com
www.treehugger.com
motherboard.vice.com
http://www.ted.com/talks/kirk_sorensen_thorium_an_alternative_nuclear_fuel.html
