Una dintre cele mai mari catastrofe nucleare din istorie s-a înregistrat în secolul 21, în anul 2011. Mai mult de 2 ani s-au scurs deja de la acel accident, dar, chiar şi aşa, omenirea resimte încă momentele de teroare ale acelei perioade. Cu atât mai surprinzător este faptul că dezastrul s-a petrecut înt-o epocă în care tehnologia este una de vârf, statul Japonia, locul unde s-a petrecut tragedia, făcând parte din rândul celor mai dezvoltate de pe mapamond.
Totul a început în data de 11 martie 2011, ora 14:46, când s-a înregistrat cel mai mare seism din istoria Japoniei şi al doilea de pe continent. Cutremurul a avut epicentrul în nord-estul insulei Honshu, în regiunea Tohoku, având o magnitudine de 9,0 pe scara Richter. Hipocentrul acestuia s-a aflat la est de coasta Tohoku, la o adâncime de doar 24, 4 km. Ca urmare, în mai puţin de o oră (15:36), un tsunami a lovit coasta estica a insulei Japoniei, valurile înaintând pe uscat cu până la 10 kilometri! Peste 20 000 de oameni decedaţi/dispăruţi, porturi devastate, oraşe distruse – totul ca urmare a dezastrului.
Un caz particular l-a reprezentat atomocentrala Fukushima Daichii, localizată la 250 de kilometri de Tokyo, finalizată în anul 1976, având 6 reactoare nucleare operaționale. La momentul accidentului, reactoarele 1, 2 și 3 operau la putere maximă; celelalte 3 reactoare erau în revizie tehnică. În ciuda încercării eronate de a recurge la acumulatoarele electrice de rezervă, din pricina impactului cu valurile, reactorul 1 a fost primul care a cedat, din cauza avariei sistemului de răcire (în lipsa unui sistem de răcire, apare riscul supraîncălzirii miezului cu material fisionabil radioactiv, conducând la topirea acestuia și producerea unor explozii). 4 zile mai târziu, în data de 15 martie, autoritățile fac publice informații privind o nouă explozie, dar de această dată la cel de al treilea reactor, urmată de un incendiu la reactorul 4 (aflat în revizie tehnică în momentul impactului). Există multe speculații privind momentul exact când au avut loc exploziile fiecărui reactor, dar cert este că nucleele reactoarelor 1, 3 și 4 s-au topit aproape în totalitate în primele 3 zile de la producerea cutremurului. După două săptămâni s-a realizat stabilizarea celor 3 reactoare, temperatura acestora scăzând sub 80 ° C spre sfârșitul lunii octombrie în timp ce, în decembrie, s-a anunţat închiderea reactoarelor.
Figura 1. Reactoarele 1, 3 şi 4 (de la dreapta la stânga) au fost cele mai avariate
Trecând peste noțiunile introductive, analizând consecințele grave ale acestui accident nuclear, al doilea cel mai grav din istoria omenirii după cel de la Cernobâl din 1986, pot fi enumerate o serie de evenimente care relevă puterea devastatoare a naturii și neputința oamenilor privind asigurarea unui habitat lipsit de pericole:
- Peste 160 000 de oameni au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații
- Peste 20 000 de oameni au decedat/ au fost dați dispăruți
- Cantitatea de cesiu-137 radioactiv eliberat în aer in urma dezastrului este echivalentă cu cea a 168 de bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima (Radioizotopul cesiu-137 are un timp de înjumătățire de aproximativ 30 de ani, fiind foarte toxic, periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă)
- Fabrica de pigmenți pentru vopseluri Merck KgaA, principala producătoare la nivel mondial, și-a oprit activitatea timp de jumătate de an, conducând la pagube economice de peste zeci de miliarde de euro în cadrul a firme importante de automobile precum Ford, Chrysler, Audi și BMW (fiind localizată la doar 45 de km de atomocentrală, întregul personal al fabricii a fost evacuat din motive de securitate, din cauza riscului de contaminare radioactivă)
- Primele mutații biologice s-au înregistrat după aproximativ un an de zile în cazul fluturilor; printre acestea au fost incluse aripile mai mici sau lipsa ochilor. Ulterior s-au descoperit și mutații în cadrul peștilor.
- Cantitatea de stronţiu-90 identificată în apele subterane, cât și la nivelul apei Oceanului Pacific din jurul coastei de est a Japoniei, a fost de de 900.000 de becquerel pe litru, adică de peste câteva mii de ori mai mare decât limita maximă admisă
- Nivelul de iod 131 radioactiv din vestul Oceanului Pacific a depășit cu peste 7, 5 milioane limita admisă de lege! Ca atare, pescuitul a fost interzis pe coasta estică a Japoniei.
- Accidentul nuclear de la Fukushima, alături de cel de la Cernobâl, a fost clasificat la nivelul 7 pe Scara Accidentelor Nuclear
Acest grav incident se mai resimte încă și astăzi. În ciuda insistenței autorităților japoneze de a reporni reactorele de la Fukushima din motive economice și construirea altor reactoare, majoritatea parte a populației se opune. A fost însă această lecție îndeajuns pentru omenire? Este nevoie de alte dezastre naturale/antropice pentru a pune și mai mult la îndoială hazardul evoluției umane?
Figura 2. Fluture-mutant
Bibliografie
http://de.wikipedia.org/wiki/Kernkraftwerk_Fukushima_Daiichi
http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/energia-nucleara/Fukushima/
http://eco.vox.md/mutatii-genetice-in-urma-avariei-de-la-fukushima/
http://www.youtube.com/watch?v=JMaEjEWL6PU
Articol realizat de Nechita Vladimir-Nicolae, student în anul II, specializarea Geografie, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti
