Figură 1 Sursă foodpoverty.com
Trăim într-o societate de consum, o societate ce vrea să vândă și va face tot posibilul pentru aceasta, de la orice, atâta timp cât există etichetă, cerere, inovație și, bineînțeles, cumpărător. Nimic nu îi scapă, de la haine, electrocasnice, autoturisme, imobiliare, până la cotidienele și indispensabilele alimente. Dar cum afectează toate acestea mediul? Nimic mai simplu! Fie că este rezultatul unei cereale sau al unui arbore, alimentul își are originea în mediu. Omul este dependent de acesta pentru a-și asigura hrana, prin culturi sau creșterea animalelor.
Dar ce înseamnă o societate de consum sau cum funcționează aceasta aplicată alimentelor? Produsele sunt perisabile, menite să fie utilizate într-un timp foarte scurt în vederea creșterii consumului. Cumpărătorul o să cumpere într-un ritm continuu, asta dacă nu reușește să își gestioneze corect planurile de masă și alimentație. În caz contrar, alimentele se strică și urmează a fi aruncate. Se va face risipă, nu doar în lanțurile marilor magazine, dar, în principal, de către populație.
Situația României este următoarea: fiecare dintre noi aruncă aproximativ 350 de grame de hrană pe zi, aproape o masă întreagă, conform Food Waste Romania. Acesta este rezultatul a 25 de ani de trai într-o societate de consum. Astfel, mediul este forțat să producă mai mult doar pentru vanitatea și lăcomia unor principii politice: un efort în plus, pe lângă poluarea componentelor sale, acesta fiind nevoit să producă din ce în ce mai mult. Cunoaștem cu toții marile peisaje agricole, cu câmpii și terenuri pline de posibilă hrană, cu fermieri fericiți ce culeg fiecare spic de grâu, totul natural. Sună cunoscut? Este prezentarea și ideea transmisă de reclame prin care este convins cumpărătorul să facă ceea ce știe mai bine, să cumpere. Ideal, prea ideal. Utopic.
Figură 2 Sursă greenvillages.com.au
Situația nu arată deloc așa. O agricultură intensivă, pentru o asemenea cerere, nu se poate realiza prin metode tradiționale, se realizează mecanizat, nici vorbă de fermier fericit în comuniune cu natura, ci de utilaje greoaie, ce funcționează pe bază de combustibili și îngrășăminte chimice pentru sporirea producției. Alt efort pentru mediu, substanțe chimice și noxe ce poluează aerul, solul și apa. Producție în lanț, poluare în lanț.
Mi-ar plăcea, cititorule, să închei cu soluții și sfaturi pentru a diminua această risipă, dar este clar faptul că abordarea noastră va schimba o mică parte a situației, a realității… Să nu ne pierdem speranța! Schimbarea vine, într-adevăr, de la fiecare. Cumpărarea de produse de sezon, cumpărăturile să fie făcute pe stomacul plin, plata în cash, nu card, lista de cumpărături, toate aceste sunt soluții minore. Problema fiind natura și principiile societății, nu putem lupta cu așa ceva. Dacă societatea de consum are grijă de nevoile ei și, într-o măsură, de ale noastre, rămâne de datoria noastră să avem grijă de mediu și de ce ne oferă. Trebuie să învățăm să trăim cu societatea, trebuie să ne schimbăm stilul de viață, stilul de a vedea fiecare obiect în parte, nu ca un bun de consum, ci ca un instrument dăruit cu grijă și menit de a ne ajuta în satisfacerea nevoilor. O abordare pseudo-animistă, să spunem. Să folosim orice aliment la capacitate maximă, să fim deschiși la inovație, dar să reușim, cu succes, să o integrăm. Închei cu o întrebare, drag consumator: de câte ori ai cumpărat un aliment pe care nu ai reușit, din diferite motive, să-l consumi și, apoi, l-ai aruncat?
Ibănescu Marina Georgiana
Meteorologie-Hidrologie, Grupa 317
Facultatea de Geografie
2017
