Dragi cititori, fie că o știți sau nu, SUNTEȚI FRUMOȘI. Nu aveți nevoie de măști. Acesta este mesajul noii campanii Consumix, intitulată chiar așa- Fără mască. Vă invit să citiți în cele ce urmează o poveste despre cosmetice. Și despre petrochimicale.
“Campania Consumix lansează un nou episod: cosmeticele. O temă cel puțin la fel de intrigantă precum dozele de sucuri și bumbacul, discutate săptămânile trecute. Întrebarea este cine nu folosește cel puțin un șampon, un gel de duș sau o cremă de mâini? Realitatea este că femeile utilizează în medie 12 produse cosmetice în fiecare zi, iar un barbat cel puțin 6. Până aici totul e OK. Doar că, 80% din produsele de machiaj și igienă pe care le găsim în magazine sunt un cocktail de substanțe chimice: parabeni, ftalați, plumb și o listă lungă de compuși sintetici.
Și de data aceasta am pregătit un clip, un afiș și o povestire, care dezvăluie mai multe despre industria cosmeticelor.
Fără mască. “Este jumătatea săptămânii și încă o dimineață în care ne întâlnim cu toții în camera mare. Salonul principal, cum i se spune aici. Fiecare se așează confortabil pe scaunul său, pentru că această întâlnire, ca fiecare întâlnire de până acum, va dura ceva timp.
Suntem nouă oameni, zece cu “arbitrul” discuției, asezați în cerc. Ieri a vorbit aproape două ore fata de lângă mine și, pentru că rândul ne vine în sensul acelor de ceasornic, azi urmez eu. Nu sunt o persoană tăcută, dar de data asta am vizibil emoții. Nu am ce face. “Arbitrul” mă anunță că mi-a venit rândul. Trebuie să pun stop torentului de gânduri și să încep să mă destăinui. “Salut, eu sunt Clara și nu e ca și cum nu ne știm de vreo 5 luni deja, dar trebuie să încep cu asta. Sunt Clara și sunt dependentă.” Gata, am recunoscut.
Dacă vorbim despre adicție, eu sunt “prinsă” într-o relație mai “deosebită”. Cred că prima dată când m-am machiat aveam 9 ani. Evident, dădusem iama într-o cutie de farduri și cosmetice într-o vizită la o mătușa. Mi-a placut la nebunie reacția pe care am stârnit-o musafirilor la apariția mea, boită pe față precum un clovn. Eram la vârsta perfectă la care să înțeleg că machiajul și cosmeticele sunt un “strigăt” perfect după atenție. Cu timpul au devenit indispensabile în viața mea. Nu concepeam să ies din casă fără să mă aranjez. Și cum sunt o perfecționistă, îmi dedic aproape 1 oră pe zi ca să fiu mulțumită de mine. Folosesc cosmetice de vreo 15 ani, deși mereu am fost privilegiată de faptul că sunt o femeie atrăgătoare. Machiajul a devenit pentru mine un ritual. Trezit, spălat, fardat. Aproape că nu-mi doream să mă mai privesc în oglindă cu fața mea originală. Copia era mult mult mai atractivă și mai aproape de “tipa de pe copertă”. Buzele mele aproape că nu mai puteau vorbi fără efectul blush-ului, ochii nu mai puteau privi fără acea strălucire perfectă a fardului și farmecul genelor alungite de rimel. Fie că mergeam la magazinul de la scara blocului, fie că plecam la serviciu, ritualul era același.
Noua și perfecta mea imagine, devenise chiar imaginea de sine. În fiecare zi îmi reconstruiam încrederea în mine. Cu fiecare contur, fard sau pudră pe nasul meu. Și rezultatele erau vizibile. Eforturile mele erau răsplătite zilnic de prietenul meu cu un compliment: “Ești cea mai frumoasă!”. Am devenit dependentă și de ele, așa încât am decis să-mi port masca zi și noapte. Da, și nopțile dormeam cu un strat gros de farduri pe piele. Ajunsesem să spăl fețele de pernă ca pe șosete.
Efectele nu au întarziat să apară. Masca deja nu mai putea ascunde ochii iritați, pielea deshidratată, genele din ce în ce mai rare, buzele crăpate, părul uscat și unghiile îngălbenite. Următoarea etapă era să mă transform într-un mic monstru. O metamorfoză prin care îmbătrânisem deja cu vreo 10 zece ani. Mulți numesc asta maturizare. Am început să mă informez de pe internet. Surpriză! Acum am înțeles că MEA, DEA, PEG, BHA, EDTA nu sună “a bine”. Cosmeticele sunt de fapt un cocktail de substanțe toxice. Petrochimicale și alte metale grele. Totul se absoarbe prin piele. Sper să mai pot trece de acum înainte de detectoarele de metale din aeroport.
Inițial am vrut să ignor tot, ca și cum n-aș fi știut niciodată nimic. Însă, recomandarea doctorului a fost foarte fermă. Se pare că organismul meu a suferit niște dereglări hormonale și că mi-au fost descoperiți noduli la sân. Nu se știe cauza exactă, însă nu există altă “rețetă”, decât să-mi schimb stilul de viață.
Cel mai greu va fi să învăț să nu mai port masca.
“Azi, 14 decembrie, a raportat Clara, în sala mare din Clinica de Recuperare Post-Cosmetice!”
Săptămâna viitoare discutăm despre dependența de mașini. Până atunci ținem legătura pepagina Facebook a campaniei Consumix și site-ul www.creionetica.ro.
Consumix este o campanie despre societatea de consum. Prin afișe, clipuri și povestiri ne-am propus să rupem rutina de a consuma “fast” și “nonsense”, rutina de a neglija sănătatea sau mediul în care trăim.”