Drosera capensis
Pentru a supravieţui, plantele au nevoie de câteva elemente esenţiale: apă, lumina şi nutrienţi (săruri minerale). În majoritatea cazurilor, ele îşi pot obţine nutrienţii din sol, prin intermediul rădăcinilor. Plantele carnivore, însă, trăiesc adesea în medii ostile, în care solul este extrem de sărac în substanţe nutritive: mlaştini, turbării, stâncării etc., fiind astfel nevoite să recurgă la surse alternative de hrană, ca o adaptare unică la mediul de viaţă.
Putem împărţi plantele carnivore în două categorii sau grupuri majore: cele cu capcane pasive, respectiv cele cu capcane active. Cele mai multe aparţin primei categorii. Un astfel de exemplu este Sarracenia, ale cărei frunze s-au transformat în „vase”. Interiorul acestor frunze este tapetat cu perişori orientaţi înspre partea inferioară, iar pereţii sunt alunecoşi, astfel încât victima nu poate ieşi, sfârşind prin a se înecă în enzimele digestive aflate pe fundul vasului. Drosera, specie întâlnită în tinovurile şi mlaştinile din România, utilizează un alt sistem (tot pasiv) de a-şi prinde victimele: capcanele adezive. Frunzele sale sunt acoperite cu perişori lipicioşi care nu permit insectelor să scape.
Plantele carnivore cu capcane active, aşa cum este Dionaea muscipula, îşi închid capcanele „pline” printr-o mişcare rapidă a frunzei. În cazul acestei specii, frunzele transformate se închid la contactul cu prada, graţie unor perişori tactili (interesant este faptul că o singură atingere a unui perişor nu va închide capcana. Frunza se închide în cazul atingerilor multiple sau în cazul contactului cu mai mulţi perişori). Un caz particular şi deosebit de interesant îl reprezintă Utricularia, o plantă acvatică dotată cu o capcană eficientă şi rapidă, sub forma unor apendice submerse, care se închid cu o viteză de 15 până la 20 milisecunde.
Utricularia – Sarracenia – Dionaea
« Prădători » în pericol
Majoritatea speciilor de plante carnivore sunt rare, multe dintre acestea fiind în pericol. Mediile în care trăiesc aceste plante sunt extrem de sensibile la orice schimbări sau influenţe cauzate de om. Zonele umede au fost, în general, preferate pentru dezvoltarea spaţiilor agricole sau au fost puternic modificate (de poluanţi, transport, activităţi industriale specifice, urbanizare). Conform ICPS (Internaţional Carnivorous Plant Society), în Statele Unite, cca 95% dintre zonele umede care serveau drept habitat plantelor carnivore au fost transformate ireversibil de către om.
O parte din aceste plante pot fi cultivate fără probleme în sere, prin metode vegetative, însă, în anumite cazuri, cererea este atât de mare încât este necesară culegerea acestora din habitatele naturale. Este cazul speciei Nepenthes, unde colectele nesustenabile au determinat scăderea importantă a populaţiilor sălbatice.
Cultura plantelor carnivore
Dacă vă hotărâţi să creşteţi plante carnivore, primul lucru pe care ar trebui să-l luaţi în considerare este sursa de provenienţă a acestora: asiguraţi-vă că nu sunt colectate din habitatele lor naturale.
În ceea ce priveşte condiţiile de mediu de care au nevoie, iată câteva idei care v-ar putea ajuta.
Ghiveciul nu ar trebui să fie din argilă, ci mai degrabă din plastic. Majoritatea plantelor carnivore au nevoie de multă apă şi umezeala, iar un ghiveci din plastic va asigura o evaporare limitată. Menţineţi farfuria ghiveciului plină cu apă, în permanenţă, pe timpul verii. Iarnă, asiguraţi-vă că solul este permanent umed. Este de preferat să alegeţi un ghiveci care să nu se încălzească repede (o culoare deschisă).
Substratul pe care trăiesc plantele carnivore este foarte specific: umed, acid şi sărac în elemente nutritive. Din acest motiv, solul necesar unei plante carnivore ar trebui să fie compus din 2/3 turba şi 1/3 nisip (necalcaros). Atenţie, aceste proporţii constituie o generalitate, iar fiecare specie are cerinţele sale proprii.
Apa este un element cheie în creşterea plantelor carnivore. Întrucât habitatele acestora sunt sărace în nutrienţi, adaptarea la calitatea apei de robinet este adesea imposibilă. Este recomandată utilizarea apei distilate sau a apei de ploaie (cu menţiunea că aceasta din urmă trebuie să fie curată şi să nu fi intrat în contact cu suprafeţe calcaroase – beton, var).
Surse info: http://www.carnivorousplants.org, http://waynesword.palomar.edu/carnivor.htm, http://science.jrank.org/pages/1235/Carnivorous-Plants-Conservation-protection-carnivorous-plants.html, http://www.infoscarnivores.com
Surse foto: http://ncbg.unc.edu/uploads/images/Sarracenia_CRBell.jpg, http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Drosera_capensis_bend.JPG, http://www.plantsystematics.org/users/kcn2/Dionaea4.jpg, http://www.fs.fed.us/wildflowers/plant-of-the-week/images/commonbladderwort/utricularia_macrorhiza_bladders_lg.jpg
