Parcul Natural Porțile de Fier – sanctuarul Țestoasei lui Hermann

Țestoasa lui Hermann este una dintre cele cinci specii de țestoase din genul Testudo. Habitatul ei se extinde pe tot spațiul Europei sudice și sud-estice, din Banatul și jumătatea vestică a Olteniei, în țara noastră, pe tot teritoriul Bulgariei, Peninsulei Balcanice, Provincia Toscana din Italia, Turcia europeană și chiar și teritorii insulare precum Ins. Sardinia, Corsica, Baleare, arhipelagurile din Grecia insulară. Centrul biogenetic al speciei Testudo hermanni este situat în sudul Europei, aceasta fiind foarte selectivă în alegerea habitatelor, de obicei mozaicate, care se suprapun pajiștilor, fânețelor și lizierelor pădurilor nemorale și termofile, în apropierea tufișurilor ce îi oferă protecție și adăpost.

Această specie de țestoasă de uscat este exclusiv erbivoră, hrănindu-se cu diferite părți ale plantelor (frunze, flori, fructe) timp de 7 luni pe an (între luna martie și începutul lunii octombrie), urmărind sezonul  de vegetație, iar în afara acestui interval, țestoasa intră în perioada de hibernare. Precum majoritatea reprezentantelor din marele regn Reptilia, din care face parte și ea prin ordinul Testudinae, țestoasa bănățeană  are un organism echiderm, adică își reglează temperatura în funcție de valorile termice ale mediului înconjurător, de aceea perioada de hibernare din anotimpul rece, nefavorabil termoreglării corporale este una din adaptările pe care aceasta le prezintă.

În țara noastră, Testudo hermanni a rămas o specie endemică,atent monitorizată, putând fi întâlnită în munții și podișurile dintre localitățile Strehaia și Baziaș, unde se resimt influențe submediteraneene. Poikilotermia acesteia este principalul impediment intrinsec ce determină limitarea habitatului ei în funcție de factorii climatici. La aceștia se mai adaugă și cei pedologici, dat fiind faptul că gradul de umiditate și textura stratului edafic sunt cruciale în distribuția acesteia. Astfel, dacă solul este prea uscat, nu va putea susține vegetația necesară hranei țestoasei sau va restrânge spațiul ocupat de arborii și arbuștii pe lângă care aceasta se adăpostește, iar dacă solul este prea umed, pajiștile vor fi invadate de ciuperci care nu fac parte din hrana broscuțelor. Textura este, de asemenea, foarte importantă pentru viața țestoaselor, de ea depinzând capacitatea acestora de a-și construi cuiburi subterane și de a-și depune ouăle, iar cele mai potrivite soluri sunt cele din clasa cambisolurilor și luvisolurilor. De obicei, primăvara este anotimpul în care broscuțele se împerechează. Femela are o dimensiune mai mare ca a masculului, iar ouăle sunt depuse în lunile mai-iunie. Din cele 6-7 ouă, rar se întâmplă ca într-un an să eclozeze mai mult de un ou, din cauza prădătorilor sau din cauza condițiilor de temperatură și umiditate stricte pe care acestea le cer.

O zi din viața unei broaște țestoase în Parcul Natural Porțile de Fier ar putea fi zugrăvită în câteva rânduri, astfel: dis-de-dimineaţă, părăsind adoposturile lor de noapte, care sunt de obicei depresiuni protejate prin tufişuri groase sau garduri naturale, broscuțele pornesc într-un urcuș de câteva ore spre porțiunile luminate ale versanților pentru a se încălzi la soare. Acest ”navetism zilnic” se produce după ceasuri fixe, între orele 7 și 11 dimineața, atât cât radiația solară nu capătă intensități prea mari pentru țesuturile reptilelor. În acest timp, țestoasele își caută micul-dejun, constituit atât din plante ruderale ale pajiștilor, cât și din reprezentanții gramineelor din formațiunile secundare submediteraneeene de șibleac, formate  din  cărpiniţă  (Carpinus orientalis),  mojdrean  (Fraxinus ornus)  şi  scumpie  (Cotinus coggygria) sau plantele ce cresc la umbra arborilor de tipul Quercus  pubescens  (stejarul  pufos),  Quercus  virgiliana,  teiul  argintiu  (Tilia  tomentosa) şi liliacul (Syringa vulgaris), pe dealurile Alion (în aval de Orșova) și Moșilor (pe care este situată și Stațiunea Geografică Orsova). Broscuțele își aleg plantele comestibile prin simţul mirosului, iar în captivitate, sunt hrănite cu dandelions, trifoi şi salată, precum şi cu frunze, flori și păstăi de aproape toate leguminoasele). În plus, faţă de frunze şi flori, animalele mănâncă fructe ca hrana suplimentară. În jurul prânzului, acestea revin la locurile lor de ascundere, ajutându-se după formidabilul lor simţ al direcţiei pentru a se întoarce pe același drum.

Experimentele efectuate în cadrul centrului de cercetare a mediului CCMESI au demonstrat că acestea au un feeling bun al timpului, orientându-și itinerariul după poziția soarelui. Potrivit altor cercetări efectuate în afara granițelor României, se pare că și liniile magnetice de pe pământ constituie adevărate repere pentru broaște, interacționând cu elementele chimice alcătuitoare ale carapacei. Broscuțele care nu-și mai găsesc cuiburile sau cele care înnoptează departe de locul de pornire la început de zi, își sapă cuiburile în formă de balon semi-deschis în solul afânat și puțin umed, la adâncimi ce ajung și la 15 cm. Broscuțele caută 5-6  posibile locuri pentru cuiburi, pentru ca apoi să-l aleagă pe cel mai bun. Într-o zi tipică de reproducere, țestoasele au nevoie de cuiburi spațioase pentru a depozita ouăle pentru aproximativ 90 de zile corespunzătoare perioadei de incubare. Diferența dintre sexe poate fi făcută foarte facil încă din acest stadiu de viață, după temperatura la care s-a produs eclozarea. Puii de țestoase femele eclozează la peste 30 de grade Celsius, pe când puii masculi eclozează la temperaturi mai joase. O altă cale de a distinge un mascul de o femelă este prin observarea trăsăturilor morfologice. Masculii sunt mai mici decât femelele, au o coadă mai lungă și mai puternică, abdomenul masculilor este concav, iar al femelelor este drept, această ultimă diferență fiind o adaptare la procesul de împerechere. De asemenea, placa anală a masculilor are o deschizătură de 45 de grade, pe când cea a femelelor este mai îngustă.

Modalități de protejare a ţestoasei lui Hermann în România:

Prin munca depusă de cercetătorii și cadrele didactice ale Universității din Bucuresti, Centrul de Cercetare a Mediului si Efectuare a Studiilor de Impact a înființat la Eșelnița, o localitate situată în județul Mehedinti, la 6 km vest de Orșova, spre Moldova Nouă, în cadrul Parcului Natural Portile de Fier, Centrul de Creștere în Captivitate a Țestoasei lui Hermann. Populația județului Mehedinți se poate adresa centrului cu orice probleme legate de țestoase, fie că este vorba de descoperirea unor exemplare puse în pericol prin activitățile umane, fie că este nevoie de ajutorul oamenilor pentru monitorizarea lor. Cercetarea exemplarelor se face atât in-situ, cât și ex-situ. În cadrul habitatelor naturale din Parcul Natural Porțile de Fier, dar și în interiorul zonelor mai mici incluse în rețeaua Natura 2000, din categoria siturilor SCI și SPA (defileul Dunării, Munții Locvei și Almăjului), exemplarele sunt urmărite prin tehnici moderne de tipul radioemițătorilor, dispozitivelor GPS și a prelevării prin aparate electronice a datelor de umiditate și temperatură din 3 în 3 ore.

Tot în cadrul programelor de cercetare și protejare a exemplarelor de Testudo hermanni din vestul Olteniei și sudul Carpaților Banatului, s-au identificat principalii factori restrictivi ai supraviețuirii acestei specii.

Dintre factorii limitativi naturali menționăm:

-          oscilațiile de scurtă durată a parametrilor climatici, mai ales a precipitațiilor, ce pot influența la rândul lor raportul dintre formațiile vegetale deschise (pajiștile) și cele închise și semi-închise (pădurile nemorale, liziera pădurilor și tufărișurile);

-          comportamentul femelelor în ceea ce privește creșterea juvenililor, existând situații când acestea nu clocesc ouăle, sau nu își îngrijesc bine juvenilii, lăsându-i să moară;

-          apariția bolilor printre exemplare, provenite din surse naturale;

-          modificarea habitatelor din alte motive decât cele enunțate la primul factor;

-          frecventele ”lupte” dintre masculi în perioade de împerechere, care se pot solda cu pierderea vieții unora dintre ”combatanții” mai puțin antrenați și rezistenți;

-          menținerea stratului de zăpadă mai mult timp (în timpul iernilor mai geroase) deasupra cuiburilor în care țestoasele hibernează, care face imposibilă ieșirea lor la suprafață pentru hrănire și recăpătarea puterilor, acest fapt influențând sensibil mortalitatea în lunile februarie-aprilie.

Cei mai mulți factori restrictivi sunt, însă, provocați direct sau indirect de acvititățile oamenilor, cum ar fi:

-          defrișarea pădurilor;

-          ierbicidarea pajiștilor;

-          cosirea fânețelor fără asigurarea prealabilă că nu există exemplare de țestoase adulte, juvenili și ouă în preajmă;

-          fragmentarea habitatelor;

-          construirea de drumuri sau extinderea lor (de cele mai multe ori broscuțele țestoase sunt observate de trecători pe marginea drumurilor, expuse fiind autovehiculelor);

-          culegerea de către localnici a gramineelor și a fructelor cu care broscuțele se hrănesc, sursele de alimentare diminuându-se;

-          colectarea exemplarelor pentru comercializare sau pentru transformarea lor în animale de companie;

-          atacurile prădătorilor din habitatele naturale ale țestoaselor sau provenind chiar din mediile domestice controlate și populate de om (șobolani, bursuci, vulpi, vipere), care prădează atât ouăle, cât și indivizii tineri de până la 6-8 ani, ce au carapacea moale și vulnerabilă atacurilor unor animale mai puternice.

Prin protecția impusă prin lege în Parcul Natural Porțile de Fier, broscuțelor lui Hermann li se asigură o protecție integrală atât prin prisma activițiilor știinșifice, cât și prin obligațiile deținătorilor de terenuri din zona de dezvoltare durabilă a parcului. În ceea ce privește comercializarea ilegală a indivizilor, problema a fost rezolvată prin semnarea  convenției CITES (International Convention on Trade with Endangered Species), prin care administratorii parcului se obligă să vegheze la respectarea regulilor privind comercializarea indivizilor din speciile protejate, această convenție răsfrângându-se la toate nivelele, mai ales asupra locuitorilor regiunii și a turiștilor. Exemplarele de țestoase ținute în captivitate, în cadrul creșei de la Eșelnița, sunt spălate în primii ani de viață cu ceai de mușețel pentru dezinfectare, sunt ținute în interiorul unei arene nisipoase și, uneori, beneficiază de exerciții de supraviețuire, menite să antreneze țestoasele adulte pentru momentul eliberării în sălbăticie.

Un lucru este cert în privința protejării biodiversității Parcului Natural Porțile de Fier: oriunde întorci privirea, panourile de publicitate a ariei protejate din preajma punctelor de informare turistică te întâmpină cu portretul inocent al vreunei țestoase care parcă își negociază termenii existenței cu oamenii ce până nu demult (și poate și acum) i-au furat cea de-a doua casă: natura.

Bibliografie:

http://www.portiledefier.ro/testoasa-lui-hermann.html

http://www.portiledefier.ro/carapax/

Mulțumiri d-lui asist. univ. Dr. Iulian Niculae, pentru explicațiile date în practica de specialitate a studenților anului II, de la Orsova, 2-8 Iulie 2012!

Surse foto: arhivă personală.

Despre autor
Studentă în anul II Master, specializarea Climatologie și Resurse de Apă, Facultatea de Geografie, Universitatea din București
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress