O perceptie diferita: teritoriile animalelor

Nu am inteles niciodata de ce aflam intotdeauna de la stiri de atacurile ursilor si cainilor si niciodata de lucruri precum campanii de adoptii sau centre de conservare a animalelor salbatice. Pentru ca exista! Chiar daca nu aflam despre ele decat daca suntem direct interesati. Intotdeauna este pusa in fata violenta animalelor si, mai mult, este redata in asa fel incat ele sa para singurele vinovate. “Un turist a fost atacat de o ursoaica fioroasa” – dar nu si “pentru ca s-a apropiat prea mult de puii sai”.

Ne permitem sa acuzam animalele de violenta nemotivata cand noi suntem, de cele mai multe ori, cei care incepem cu violenta; le acuzam, desi nu avem nici cea mai vaga idee despre “legile interne” ale animalelor, despre comportamentul si reactiile lor. Daca tu, membru al unei familii, ai vedea la un moment dat un potential pericol apropiandu-se prea mult de copilul tau, de parintii tai – nu ai face orice sa-i protejezi? Daca ai vedea ca-ti intra in casa sau in curte un strain despre care poate stii, din experienta, ca te va ataca – sau chiar nestiind acest lucru – nu ai incerca sa-l indepartezi? Un urs nu stie sa-ti vorbeasca. Nu stie nici sa te sperie spunand ca suna la politie daca nu pleci. Stie doar ca daca se ridica in doua labe te va speria, iar daca ai exagerat si te-ai apropiat prea mult sau ai aruncat cu pietre in el, stie sa te loveasca, pentru ca data viitoare sa nu mai faci asta.

Nu intelegem, nu vedem decat aparenta violenta a ursului, nu vedem si faprul ca busteanul pe care ti-ai pus cosul de picnic sau tufisul ala de mure erau ale lui! Nu vedem ca poteca pe care am trasat-o noi, oamenii, prin “padurea noastra” era drumul sau spre casa! Si cel mai trist este faptul ca si oamenii care au un cuvant de spus cred la fel si solutiile lor “inteligente” se refera la relocat si impuscat. Suntem prima tara ca efectiv de ursi din Europa si noi ii impuscam pentru ca nu suntem in stare sa le explicam oamenilor ca nu se pot plimba de capul lor prin toate padurile.

Ne-am insusit de-odata toata natura, fiecare coltisor de pamant, fiecare parau si fiecare copac, fara sa ne dam seama ca ele nu erau ale noastre, fara sa vedem ca au acte de proprietate pe numele celor care au stat acolo de mii de ani.

Data viitoare cand auzi de un atac al unui urs, sa-ti pui problema ce l-a determinat sa atace? Daca te ataca un caine, intreaba-te mai intai de ce face asta, nu te apleca sa-l lovesti crezand ca “asa fac toti cainii”. Si nu te gandi la asta din punctul tau de vedere, ci din al lor. Daca tie ti se pare ca parcarea din spatele blocului e impartita doar intre cei care au masini, gandeste-te ca sunt si alte comunitati care isi impart spatiul respectiv in altfel de teritorii: pasari, insecte, pisici. Asa ca un caine care pare amenintator incearca sa-ti spuna doar ca esti si pe teritoriul lui – asa cum ai reactiona si tu in situatia respectiva.

Sursa imagine: greenblog.descopera.ro

Despre autor
Doctor in Geografie si amenajare teritoriala al Universitatii din Lille, pasionata de natura si de calatorii.
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress