Vorbim tot mai mult despre biodiversitate: stim ca trebuie conservata, ca face parte din prioritatile politice ale Uniunii Europene, ca modificarile sale, fie la nivel local, fie global, aduc cu sine efecte complexe asupra intregului Pamant. Ce este, insa, biodiversitatea – si cum o sarbatorim?
Ce este biodiversitatea?
Cand vorbim despre biodiversitate, ne referim, in esenta, la variatatile formelor de viata de pe Terra. Insa este necesara o abordare mai complexa a termenului, in primul rand din considerende practice.
Astfel, putem vorbi despre o biodiversitate ecosistemica – variatatea ecosistemelor de pe glob, adica a comunitatilor de organisme si medii, componente biotice si abiotice; o biodiversitate specifica, inteneasa ca intreaga paleta a speciilor vegetale si animale si, in fine, o biodiversitate genetica, adica totalitatea caracteristicilor genetice a unei specii.
22 mai este Ziua Internationala a Diversitatii Biologice, stabilita astfel de catre hotararea Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) care, la 20 decembrie 2000, a proclamat data adoptarii Conventiei pentru Diversitate Biologica – 22 mai. Tema anului 2014 este Biodiversitatea insulelor, intrucat acestea reprezinta adevarate comori pentru oamenii de stiinta care lucreaza in domeniu: insulele constituie, fiecare in parte, ecosisteme unice, deoarece prin izolarea lor au determinat mentinerea si evolutia unor specii de plante si animale endemice.
De ce sunt importante insulele?
Probabil cel mai cunoscut exemplu care indica importanta si unicitatea biologica a insulelor ne-a fost dat… de la sursa, adica prin cercetarile naturalistului Charles Darwin in insula Galapagos. Printre multe altele, acesta a realizat o serie de observatii referitoare la populatiile locale de cinteze (Geospizinae) si a remarcat ceea ce, mai tarziu, avea sa fie unul dintre pilonii teoriei evolutiei prin selectie naturala. Toate cintezele aratau asemanator, cu exceptia ciocurilor, care erau fie scurte si ascutite, lungi si late, rotunjite etc. Darwin a lansat ipoteza conform careia toate aceste pasari au evoluat dintr-un stramos comun care a migrat pe insula, iar ca diferentele dintre ciocuri au aparut ca urmare a adaptarii acestora la diferite tipuri de diete.
Insulele ofera, asadar, un mediu propice pentru dezvoltarea si evolutia speciilor unice, tocmai prin izolarea lor fata de uscat. O specie insulara tinde sa devina extrem de specializata, sa ocupe o nisa ecologica fina, pentru a putea supravietui, avand in vedere faptul ca resursele sunt extrem de limitate. Astfel, acestea ajung sa posede caracteristici si adaptari specifice, cum ar fi gigantismul, nanismul, mecanisme de protectie speciale, pierderea capacitatii de zbor (in cazul pasarilor).
Insulele, considerate puncte fierbinti din punct de vedere al biodiversitatii, adapostesc o concentratie mai ridicata de specii endemice decat continentele. De exemplu, mai mult de 95% dintre speciile existente in Hawaii sunt endemice acestei zone. In Mauritius, circa 50% dintre speciile de plante superioare, mamifere, pasari, reptile si anfibieni sunt endemice. Insula Cuba are 18 specii de mamifere endemice, pe cand statele Guatemala si Honduras, aflate pe continent, au doar cate 3.
Fiind izolate si avand o suprafata si resurse limitate, acestea sunt si extrem de vulnerabile. Din cele 724 de extinctii inregistrate in ultimii 400 de ani, cam jumatate s-au referit la specii insulare. O data cu modificarile in relatia om-mediu din ultimele decenii, insulele au inceput sa fie supuse unei noi serii de amenintari, care le pun in pericol mediul fragil: poluare, specii invazive, modificarea habitatelor, supraexploatarea resurselor si speciior, schimbarile climatice. Aceste modificari nu pun in pericol doar biodiversitatea, dar si economia locala, intrucat locuitorii insulelor apartinand statelor in curs de dezvoltare depind intr-o importanta masura de resursele naturale.
Pentru mai multe informatii privind biodiversitatea insulelor, vizitati site-ul Conventiei pentru Biodiversitate.
