Câteva cuvinte despre liliecii din Bucuresti

Importanţa chiropterelor în dezvoltarea durabilă este vitală. În climatul temperat, unde predomină speciile insectivore, chiropterele sunt de mare folos societăţii umane prin controlul natural al dăunătorilor. Procesul poate fi fructificat pe mai multe planuri: în mediul urban, prin eliminarea necesităţii folosirii insecticidelor, deci îmbunătăţirea calităţii mediului (e.g. Austin, U.S.A.) şi în mediul rural prin eliminarea dăunătorilor din zonele de producţie agricolă şi silvicolă. În unele cazuri, se poate vorbi şi de o exploatare a depozitelor de guano-fosfat, din peşterile populate de colonii mari.

Chiropterele reprezintă o clasă a mamiferelor cu o istorie bogata din punct de vedere paleontologic. Cele mai vechi mărturii ale existenţei lor au fost descoperite în bazinul fosilifer Messel din Germania, cu o vechime de peste 50 de milioane de ani. În prezent, chiropterele sunt considerate ubicviste, fiind repartizate în majoritatea biomurilor continentale, excepţie făcând ţinuturile arctice. În România, au fost descoperite fosile datând din pleistocenul inferior, la Betfia. Cinci dintre cele unsprezece genuri descoperite sunt extincte (e.g. Myotis baranenis Kormos). Chiropterele sunt încadrate drept specii protejate în Directiva Habitate, O.U.G 57/2007, Convenţiile de la Bonn, privind Conservarea Speciilor de Animale Sălbatice Migratoare, 1979 şi Berna, privind Conservarea Animalelor Sălbatice, a Florei şi Faunei din Europa, 1979, România aderând ambelor convenţii.

p2

Fig. 2 Exemplar de Pipistrellus pipistrellus capturat într-un apartament

Datele referitoare la speciile de chiroptere prezente în Bucureşti sunt foarte rare. Nu se cunosc cu exactitate informaţii referitoare la dimensiunile populaţiilor, o listă completă a speciilor sau localizarea exactă a principalelor adăposturi de hibernare şi estivare, însă, dat fiind parametrii de mediu favorabili din interiorul fisurilor blocurilor rezidenţiale, se poate estima prezenţa unor populaţii foarte mari. Speciile strict arboricole îşi pot găsi adăpost doar în câteva zone din oraş, precum Cişmigiu, Carol şi Herăstrău sau Gradina Botanică. Din observaţii anterioare, au fost semnalate aproximativ 9 specii aparţinând genurilor Eptesicus sp., Myotis sp, Nyctalus sp., Pipistrellus sp. şi Plecotus sp. Cele mai abundente specii par a fi Nyctalus noctula şi Pipistrellus pipistrellus (figura nr. 1), deoarece au un spectru relativ larg de adăposturi preferate, îndeosebi pentru estivare.

Există cazuri în care sunt executate lucrări de întreţinere/renvoare/modernizare în perioada de hibernare, iar indivizii găsiţi sunt colectaţi şi mutaţi din adăpost, deseori fără a fi relocaţi în zone relativ similare din punct de vedere al condţiilor microclimatice, într-un mod corespunzător; astfel, colonii mari pot fi eradicate aproape în totalitate. Un caz documentat a fost găsirea unei astfel de colonii de Nyctalus noctula, care conţinea câteva sute de exemplare, aruncată în zăpadă, în Parcul Cişmigiu. Specialiştii Institutului de Speologie “Emil Racoviţă” au primit de ştire despre eveniment şi au reuşit să relocheze o parte dintre indivizii mai viguroşi într-o clădire părăsită din centrul vechi. O bună parte dintre aceştia prezentau fracturi deschise sau erau foarte slăbiţi. Cu ajutorul unui cabinet veterinar din sudul capitalei, o mică parte au reuşit să treacă iarna (figura nr. 2), fiind hrăniţi aproape zilnic cu larve de diptere. În primăvară, aceştia au fost eliberaţi în parcul Cişmigiu.

Fig. 1. Parte din colonia de Nyctalus noctula care a supravieţuit unei mutari pe timp de iarnă

Fig. 1 Parte din colonia de Nyctalus noctula care a supravieţuit unei mutari pe timp de iarnă

Avand în vedere capacitatea chiropterelor de a consuma dăunători şi statutul de specii protejate, considerăm necesară demararea unui proiect de conservare în Bucureşti, dat fiind faptul că principalele adăposturi de hibernare sunt în declin, blocurile rezidenţiale începând a fi izolate termic fără a fi introduse sisteme care să permită măcar părăsirea adăpostului odată ce lucrările au fost finalizate. Un sistem util ar fi creearea unei platforme web care să asigure informarea persoanelor interesate şi să permită celor care identifică colonii (în special pentru zone rezidenţiale) să poată contacta un specialist, pentru a minimiza şocul unei mutări.

Articol scris de Dragoş Ş. MĂNTOIU, Doctorand biologie la Institul de Speologie Emil Racovita si Consultant Geograf la o firma de consultanta de mediu si Ionuţ C. MIREA, Asistent Cercetator la Insitutul de Speologie Emil Racovita

Despre autor
Acest user este dedicat tuturor colaboratorilor Greenly! Studenti, masteranzi, doctoranzi sau pur si simplu oameni din intreaga tara, din intreaga lume care impart aceeasi pasiune, ecologia. Si isi doresc sa-si imparteasca ideile prin intermediul revistei Greenly. Le multumim din toata inima!
2 comentarii la acest articolScrie-l pe al tau!
  1. Foarte bine documentat articolul si util locuitorilor Bucurestiului! La cat mai multe rezultate in cercetarea liliecilor!

  2. Cine ma poate ajuta sa relochez citeva familii de lilieci? 0740.318.789.Va multumesc

Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2019 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress