Vestea bună din 16 Iulie 2013 este adusă de Societatea Ornitologică Română, care ne anunță că a fost montat ultimul transmițător satelitar pe o acvilă țipătoare mică (Foto 1). 
Ultimul transmițător a fost montat de o echipă mixtă a Societății Ornitologice Române, a Asociației ”Grupul Milvus” și a Agenției Pentru Protecția Mediului Sibiu. Pasărea capturată pentru acest experiment se află printre acvilele țipătoare mici care populează situl Natura 2000 din Piemontul Făgăraș, din zona localității Berivoi. Acvila are o vârstă estimată la 4 ani și o greutate de 1,515 kg. Experimentul este al XVIII-lea de acest gen din România, de 4 ani de când se desfășoară proiectul LIFE, iar cele trei situri Natura 2000 în care au fost monitorizate acvilele se află în Transilvania.
Aparatele sunt de mici dimensiuni (Foto 2) si funcționează pe baza unor baterii solare. Prin implementarea acestui program de monitorizare, cercetătorii au putut afla date importante legate de viața acvilei țipătoare mici, una dintre speciile de păsări răpitoare a cărei populație se află în declin la nivel global.
Poalele Munților Făgăraș au găzduit pentru mai multe zile echipa de cercetători, care, în final, au capturat pasărea cu ajutorul unei plase speciale (ornitologice), construită în așa fel încât să împiedice evadarea exemplarului, dar în același timp să nu îl rănească. Munca de capturare a fost destul de grea, atât din punctul de vedere al condițiilor în care ornitologii au lucrat (invazii de țânțari și, uneori, soare puternic), cât și al încercărilor nereușite ce au precedat capturarea, încercări ce datează din luna iunie, când exemplarele au reușit să scape din plasă. Odată capturat exemplarul de acvilă, a fost montat micul aparat de numai 42 grame pe spatele păsării, ca un ghiozdan. Pasărea a primit și inele de recunoaștere pe picioare, adică marcaje (Foto 3), a fost măsurată, i s-a verificat starea de sănătate și imediat după aceea a fost eliberată. 
Până acum, transmițătoarele au procurat informații prețioase specialiștilor. Conservarea și cercetarea amănunțită a acestor păsări este de o deosebită importanță cel puțin la nivel european, întrucât acvila țipătoare mică este în declin în mai toate habitatele sale, începând din nordul Europei până pe teritoriul Turciei. Populația mondială de acvilă țipătoare mică este estimată la 20.000 de perechi, doar în România (cu cele mai importante zone de cuibărit) populaţia de acvilă ţipătoare mică fiind estimată la 2000 – 2300 de perechi, aproximativ 22% din populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie mondială. Cele mai multe perechi cuibăritoare de acvilă ţipătoare mică se găsesc în Transilvania, în vestul României şi pe pantele estice ale Carpaţilor.
Măsurile de conservare elaborate pe baza datelor culese și prelucrate de la transmițătoarele satelitare au fost inserate în paginile Ghidului de Management al Habitatului specific Acvilei Țipătoare Mici și ale Planului Național de Acțiune pentru Specie. Importanța practică a măsurilor se traduce prin faptul că acestea pot fi folosite de administratorii și custozii de situri Natura 2000 în care apare specia la elaborarea Planurilor de Management pentru aceste arii protejate. La nivel local, pentru o protecție eficientă a acvilei țipătoare mici pe termen lung este necesar ca măsurile cuprinse în aceste documente să fie luate în considerare în momentul adoptării politicilor și practicilor de gestiune a terenurilor agricole și silvice unde este prezentă acvila țipătoare mică (Foto 4).
Iubitori sau nu de păsări răpitoare, nouă nu ne rămâne decât să ne bucurăm de realizările ornitologilor noștri și să luăm la cunoștință că Transilvania nu este numai un ținut deosebit de interesant din punctul de vedere al reliefului, oamenilor și tradițiilor, dar și al privilegiului de fi gazda uneia dintre cele mai mari populații de acvile țipătoare din Europa.
Acest articol este un comunicat de presă și îi mulțumim pentru informații și fotografii domnului Ovidiu Neculai Bufnila, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română.
