În weekendul care tocmai s-a încheiat, am avut ocazia să particip, în cadrul cursului opțional de Educație pentru Dezvoltare Durabilă, la o aplicaţie practică în orașul Sighișoara.
Aici, ne-au fost prezentate 2 proiecte europene, în care sunt implicați elevii sighișoreni, ambele realizate în parteneriat cu WWF (World Wide Fund for Nature).
Pentru primul dintre ele, ESFALP (European Schools For A Living Planet), elevii trebuie să realizeze un proiect, în care să identifice problemele de mediu existente pe plan local și să aleagă una dintre ele, pentru soluționarea căreia vor implementa proiectul.
În cadrul celui de-al doilea proiect, NAVINATUR, elevii liceului Joseph Haltrich dispun de dispozitive GPS speciale, cu ajutorul cărora înregistrează și creează o bază de date a principalelor obiective de interes din zonă, pe care încearcă să le prezinte într-o manieră cât mai creativă (înregistrări cu povești despre obiectivul respectiv, fotografii, melodii). Concluzia la care au ajuns elevii, ce constituie și motto-ul lor, este că ”Dacă nu facem ceva pentru această planetă, murim odată cu ea!”
Ceea ce m-a impresionat a fost implicarea și dedicarea copiilor, care aveau vârste între 12 și 17 ani, dar și modul în care aceștia colaborau cu îndrumătorii lor.
Trecând mai departe de cele 2 proiecte, Clubul Copiilor din Sighișoara găzduiește cercuri de ecologie, pictură, teatru, carting și dans. Vizitând clubul, nu aveai cum să nu remarci deosebita grijă pentru mediu: peste tot erau mesaje de conștientizare privind consumul de apă și electricitate, importanța colectării selective a deșeurilor și reciclarea unei bune părți din acestea, iar curățenia era la ea acasă!
După turul Clubului Copiilor, era imperios necesar să mergem să vizităm singura cetate medievală locuită din România și printre puținele de acest fel din Europa. Și aici, impresiile bune au continuat să curgă. Pentru că se făcuse seară, era imposibil să nu observăm cât de frumos este iluminată cetatea.
La a doua vizită, în timpul zilei, am fost impresionați de curățenia străzilor înguste ale cetății. Deși coșurile de gunoi erau în număr redus, străduțele erau foarte curate și îngrijite.
Pentru că turul cetății a fost ghidat, am avut oportunitatea să aflăm că în Sighișoara încă se respectă tradiția vecinătăților. Vecinătățile reprezintă o formă de organizare a comunității, prin care membrii acesteia își asigură sprijin reciproc, în cele mai importante momente ale vieții (naștere, căsătorie, deces).
Așadar, având în vedere cele mai sus menționate, spun cu toată inima: AȘA DA, SIGHIȘOARA!!!
Articol realizat de Elena-Andreea Bicu, studentă în anul al III-lea, Facultatea de Geografie (UB), specializarea Geografia Mediului
