România traversează cea mai profundă transformare a pieței tutunului din istoria sa modernă. Tranziția de la fumul vizibil la aerosolul curat al produselor cu tutun încălzit (HTP) nu reduce impactul asupra ecosistemelor, ci îl complică. Substanțele persistente, deșeurile metalice și e-waste-ul bateriilor litiu-ion înlocuiesc silențios mucul clasic de celuloză, creând o criză de mediu invizibilă.

1. Context: Piața Tutunului în România

România se situează printre statele UE cu cea mai ridicată prevalență a fumatului – 30,7% din adulți în 2018 (GATS), cu estimări pentru 2024 de 26–30%. Diferența de gen rămâne accentuată: 40,4% la bărbați față de 21,7% la femei.

Un element critic este fenomenul de dual-use: ~68,3% din utilizatorii HTP nu au renunțat la țigara clasică, ci au adăugat-o în portofoliu, dublând expunerea la nicotină și generând simultan ambele tipuri de deșeuri (Fig. 1).

Figura 1. Consum țigări clasice vs stickuri

2. Criza Deșeurilor: Comparație Directă

Un utilizator IQOS care consumă un pachet de stick-uri pe zi generează ~7.300 unități de deșeuri compozite pe an, cu o masă totală de ~21,9 kg față de mucul clasic, mai mic, dar persistent chimic (Fig. 2).

Surse: Science of The Total Environment (2020); MDPI / IJERPH (2023); rapoarte PMI. 

Figura 2. Proiecție deșeuri țigări vs stickuri

3. PFAS și Riscul Toxicologic

PFAS Chimicalele Eterne: Ce înseamnă pentru Mediu

Substanțele per- și polifluoroalchilice (PFAS) detectate în stick-urile TEREA nu se degradează în condiții naturale și nu pot fi eliminate prin procesele standard de epurare a apei. Spre deosebire de chiștocul clasic, stick-urile HTP introduc un risc toxicologic calitativ nou în ecosisteme, soluri agricole, pânza freatică, cursuri de apă.

România cultivă tutun pe ~530 ha și este unul dintre primii doi exportatori mondiali de tutun procesat (1,37 mld. USD în 2024), ceea ce face ca persistența PFAS în solul agricol să fie o problemă de relevanță națională și europeană.

4. Cadrul Legislativ și Fiscal

Timp de aproape un deceniu, HTP-urile au operat în România printr-o lacună legislativă. Legea nr. 457/2004 nu anticipa tehnologia heat-not-burn, iar IQOS era promovat ca “accesoriu tehnologic”. Punctul de cotitură a venit în iulie 2024, prin Legea nr. 232/2024, care a interzis explicit publicitatea stradală și audiovizuală pentru produsele cu nicotină (sancțiuni: 2.000–40.000 EUR).

Pe plan fiscal, creșterea accizelor din august 2025 a fost de doar 2,25%, mult sub pragul de 10% sugerat de experții în economia sănătății. Un plan mai agresiv ar fi putut reduce prevalența cu 4% și preveni ~50.000 de decese premature pe termen lung.

5. Direcții Urgente de Acțiune

Direcții Urgente de Politică Publică

› Reclasificarea deșeurilor HTP ca deșeuri electronice periculoase și colectare separată obligatorie.

› Extinderea REP (Responsabilitate Extinsă a Producătorului) la toate componentele produselor cu nicotină, inclusiv dispozitivele electronice.

› Transparență chimică obligatorie: producătorii trebuie să declare prezența PFAS și a altor aditivi persistenți.

› Politică fiscală aliniată OMS: creșteri de accize >10% (față de 2,25% în 2025), care să reflecte costurile sociale și de mediu.

› Monitorizare națională PFAS: studii privind contaminarea solului și a ecosistemelor riverane în zone cu consum ridicat HTP.

Concluzie: Fără o infrastructură de colectare dedicată, fără o politică fiscală care să reflecte costurile sociale reale și fără transparență chimică totală, România riscă să înlocuiască o criză a fumului cu o criză a chimicalelor eterne și a deșeurilor metalice complexe. Drumul spre o generație cu dependențe reduse de nicotină trebuie pavat nu doar cu tehnologie, ci și cu responsabilitate de mediu.

Surse principale: GATS Romania 2018 (WHO); GSTHR 2024 (KAC); PMI Annual Reports 2018–2024; Blaues Kreuz / AT Schweiz, Raport HTP 2025; Science of The Total Environment (2020); Technavio (2024); Legea nr. 232/2024.

BIBLIOGRAFIE ȘI SURSE DE DATE

1. World Health Organization / CDC — Global Adult Tobacco Survey (GATS) Romania 2018. Geneva: WHO, 2019.
2. Knowledge Action Change (KAC) — Global State of Tobacco Harm Reduction (GSTHR) 2024. Londra: KAC, 2024.
3. American Cancer Society — The Tobacco Atlas, ediția 2023 & Romania Factsheet. tobaccoatlas.org.
4. Philip Morris International — Annual Report / Form 10-K, 2018–2024. pmi.com/investor-relations.
5. Blaues Kreuz / Addiction Switzerland (AT Schweiz) — Rapport sur les produits du tabac chauffé — analyse PFAS et glycidol. Septembrie 2025.
6. Eurobarometer 539/2024 — Atitudini ale europenilor față de tutun și produse conexe. Comisia Europeană, 2024.
7. Ministerul Finanțelor Publice Romania — Codul Fiscal, regim accize tutun, actualizat 2025. mfinante.gov.ro.
8. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) — Raport național privind mortalitatea atribuibilă fumatului. București: INSP, 2023.
9. Science of The Total Environment — Leaching of metals from heated tobacco product waste. Elsevier, 2020. doi:10.1016/j.scitotenv.
10. Technavio — Heated Tobacco Products Market Global Forecast 2024–2029. technavio.com, 2024.
11. University of Bath — Heated Tobacco Products: Global Market Shares and Brand Analysis. Bath, UK, 2024.
12. MDPI / International Journal of Environmental Research and Public Health — date privind deșeurile generate de produsele din tutun. 2023.

Notă metodologică grafice: Graficele de tendință reprezintă surse proprii, realizate în RStudio utilizând bibliotecile forecast, prophet și ggplot2, pe baza datelor reale extrase din GSTHR, PMI Annual Reports, Tobacco Atlas și rapoartele anuale BAT, JT, KT&G. Predicțiile (linii întrerupte) se bazează pe modele ARIMA și regresie logistică și reprezintă scenarii condiționate de menținerea tendințelor actuale, nu certitudini.

Vizită stație compostare Bloc Liric

Vizită stație compostare Bloc Liric

Vizită stație compostare Bloc Liric

Cred că puțini bucureșteni cunosc faptul că în orașul lor, până în prezent, există 8 stații pentru compostare comunitară locală:

1. Floreasca – La intersecția str. Ludwig van Beethoven cu str. Johann Sebastian Bach, sector 2

2. Văcărești – Str. Mărțișor nr. 26, sector 4, București (livada din incinta/ din spatele muzeului Casa Memorială Tudor Arghezi)

3. Cotroceni – Str. Grigore Romniceanu, nr. 17-21 (în scuar, lângă punctul de transformare)

4. Titan – Str. Gheorghe Petrașcu nr. 51, bl. PM 54, sc. 2, sector 3, București

5. Vitan – Str. Foișorului 6, sector 3, București

6. Tei – Intr. Pontonului 1, sector 2, București

7. Apusului – Str. Ghirlandei nr. 5, bl. 46, scara 3, sector 6, București (în gradina din spatele scării 3)

8. Cișmigiu – Strada Ion Brezoianu, nr. 47-49, blocul Liric, București 010137 (curtea interioară)

… iar între timp am aflat că o asociație de proprietari din Sectorul 3 a câștigat în urma unui concurs ceea ce va fi a 9-a ministație de compostare din București.

Dar să revenim la vizita noastră. Stația de compostare din grădina Blocului Liric a fost instalată prin acțiunea Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu, înființat de Alex Oprița și Matei David în 2016, o comunitate de vecini/ prieteni dornici să îmbunătățească calitatea locuirii în cartierul Cișmigiu.

Noi l-am cunoscut pe priceputul, energicul și prietenosul domn Alex Oprița, pe care studenții l-au îndrăgit imediat, nemaidorind să plece din grădina celebrului bloc (fotografia de mai jos surprinde un scurt istoric al acestui bloc de locuințe).

Istoria Blocului Liric

Stația de compostare este formată din trei lăzi special construite pentru această activitate, fiecare având 1mc. Într-una din lăzi se adună constant resturile alimentare, mai precis resturi vegetale din grădină, coji de ouă puternic mărunțite (ideal ar fi măcinate), zaț de cafea, resturi/ coji/ cotoare de la fructe și legume – mărunțite și ele, săculeți de ceai din hârtie. Atât, subliniez, DOAR ATÂT!

Lada pentru compostare

Se amestecă bine biodeșeurile și se adaugă la suprafață… un strat de material uscat, aflat în lada pentru lemn măcinat/ mărunțit (crengi mărunțite/ măcinate, frunze uscate, paie, iarbă uscată).

Lada pentru compostare

Așa se procedează de fiecare dată când un iubitor al naturii aduce material nou biodegradabil. Deci, ultimul strat, cel vizibil, atunci când se deschide lada, trebuie să fie constituit din materie uscată.

Lada pentru compostare

Detalii compostare

Lada fractie uscata

Lada fracție uscată

Amestecare ladă compost

Ultima ladă este cea destinată maturării compostului. Aici nu se mai adaugă deșeuri organice proaspete, compostul fiind într-un stadiu avansat de maturare, odihnindu-se, în timp ce minunatele râme lucrează… iar în 2-3 luni, compostul, binefăcător îngrășământ, este gata pentru a fi folosit. În felul acesta, deșeurile organice generate de locatari, dar și de vecinii din alte blocuri (ce au aflat despre minunăție), nu mai ajung la depozitul de deșeuri (nu au ce căuta acolo!), nu mai poluează mediul și…sunt convertite într-o mană pământească.

Lada pentru maturare

Aceste lăzi aducătoare de hrană pământului au fost instalate acum câteva luni, la începutul anului 2024, lecția de compostare fiind susținută de doamna Gabriela Iordan, o super-femeie, un om grozav, ca și Alex Oprița și prietenii lor cei ”verzi” pentru binele naturii, doamna Iordan fiind coordonatoarea proiectelor Academia de compost și Livada Comunitară Mărțișor.

Containere colectare selectiva

Grădina si containere colectare selectivă

Trebuie precizat faptul că nu doar stația de compostare aduce originalitate blocului Liric, oricum cu o istorie interesantă și romanțioasă, dar și grădina blocului, cea amenajată cu gândul la schimbările climatice, la condițiile locale, la cerințele plantelor, la o minimă intervenție în mediu, constituindu-se într-o oază de liniște, frumos, oxigen, relaxare.

Iriși

Lalele

Cartier frumos

Studenții mei au fost foarte plăcut impresionați…nici nu știți ce studenți grozavi am, ca niște bureței dornici să absoarbă la nivel mental tot ce este bun pentru mediu și natură și apoi să pună în practică (aici intervin inimioarele lor) ceea ce au învățat.

Aventura continuă! După Magazinul Zero Waste, Stația de Compostare a Blocului Liric, urmează alte descoperiri încântătoare… dar nu divulgăm, ci vom scrie la momentul potrivit.

Cu bine, dragi iubitori ai naturii!

Valentina Mănoiu și dragii ei studenți

În era preocupărilor ecologice în creștere, studenții din anul II, de la Facultatea de Geografie, specializarea Geografia Mediului, Universitatea din București, au explorat o oază a sustenabilității la magazinul Zero Waste, UNIC ÎN BUCUREȘTI, în cadrul seminarului de Gestionarea Durabilă a Deșeurilor din data de 28 martie 2024. Acest magazin nu doar că oferă produse fără ambalaje, dar se implică și în procesul de compostare, integrându-se perfect în misiunea lor de a promova un stil de viață eco-friendly și responsabil.

Magazin Zero Waste

În timp ce se plimbau printre rafturile pline cu produse esențiale, de la cereale și condimente proaspete, până la produse de igienă personală și de curățenie, studenții au avut ocazia să observe direct impactul pe care alegerile lor de consum îl pot avea asupra mediului înconjurător. Au fost impresionați de varietatea și calitatea produselor disponibile, precum și de atmosfera prietenoasă și educativă a magazinului, care îi încuraja să devină mai conștienți și mai responsabili în ceea ce privește alegerile lor de consum.

Magazin Zero Waste

Pe lângă achiziționarea de produse Zero Waste, studenții au avut ocazia să învețe mai multe despre procesul de compostare și importanța reciclării deșeurilor organice. Ei au fost încurajați să se implice activ în procesul de compostare și să își împărtășească cunoștințele dobândite cu comunitatea lor, consolidând astfel angajamentul lor față de protejarea mediului și promovarea sustenabilității.

Despre compostare, Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Conf. dr. MĂNOIU VALENTINA, cadrul didactic care a însoțit studenții, mărturisește: Mirosul e de vis și te îmbrățișează în magazin, aranjamentul interesant, mărfurile așezate în recipiente transparente și cochete, mirodenii care te poartă în Orientul ispititor, cereale, sărățele, fructe uscate, ciocolată blândă cu mediul, șampoane, săpunuri, balsamuri și detergenți, fericite de le dă spuma pe-afară că le-ai cumpărat! Eu chiar azi mi-am făcut un abonament de 200 de lei pentru magazin. Astfel, în fiecare lună pot să-mi cumpăr diverse bunătăți, FĂRĂ AMBALAJE, și să fac treptat trecerea la o viață cu cât mai puține deșeuri. Puteți începe cu un abonament de 100 sau 200 lei… sau puteți alege unul mai generos. Intrați pe site și găsiți detalii! Dacă fiecare din noi ar fi mai preocupat de mediu, am avea un București curat și civilizat. Cu pași mărunți, dar susținuți, constanți, cu educație minut de minut, non-stop aș spune, putem atinge statutul de capitală prietenoasă cu mediul.

Magazin Zero Waste

Studenții participanți la  aceasta experiență au fost foarte încântați. Printre ei se regăsește și AIOANEI CRISTIANA, care spune că: Mă bucur enorm ca am participat la această experiență și în sfârșit am putut vedea o soluție de gestionare durabilă a deșeurilor, unică în București. Angajații și voluntarii, pentru ca DA, poți face voluntariat acolo, au fost foarte deschiși la discuțiile și întrebările noastre legate de funcționalitatea magazinului. Plimbându-mă printre rafturile pline de bunătăți, mă gândeam la problema ridicată de personalul magazinului, și anume faptul că au puțini clienți, iar întrebarea DE CE? mă neliniștea. Cum un loc cu o idee atât de bună și sustenabilă nu este suficient de promovat și vizitat de locuitorii capitalei României? Eu cu siguranță voi începe să îmi asigur alimentele de bază de la Zero Waste, fapt ce mă va ajuta să renunț la ambalajele produselor și la scăderea cantității de deșeuri pe cap de locuitor.

Magazin Zero Waste

Magazin Zero Waste

Această experiență dobândită la magazinul Zero Waste nu doar că le-a oferit studenților oportunitatea de a înțelege mai bine conceptul de sustenabilitate și impactul său asupra mediului, dar i-a și inspirat să devină agenți activi ai schimbării în comunitatea lor. Prin adoptarea practicilor Zero Waste și împărtășindu-și cunoștințele cu alții, acești studenți demonstrează că fiecare individ poate contribui la construirea unui viitor mai verde și mai sustenabil pentru toți.

Accesați pagina de Instagram a magazinului și luați în considerare o vizită acolo: https://www.instagram.com/magazinzerowaste/.

Facultatea de Geografie, Universitatea din București

1. Aspecte introductive

Colectarea selectivă a deșeurilor a devenit obligatorie odată cu anul 2019. În cadrul legilor sunt stipulate atât metode de punere în practică a colectării, precum apariția containerelor speciale (pentru fiecare tip de deșeu), cât și implicațiile penale rezultate din nerespectarea regulilor. Cu atât mai mult, această acțiune este necesară deoarece gropile de gunoi/depozitele de deșeuri ajung la capacitatea maximă mult mai repede decât o entitate ce reciclează, reutilizează și compostează.

Punerea în aplicare a unui astfel de sistem în cadrul unui bloc de locuințe ar avea anumite efecte pozitive:

• Conservarea resurselor naturale neregenerabile;
• Păstrarea sferelor mediului (apă, aer, sol, biodiversitate) mai curate;
• Reducerea consumului și, implicit, punerea în funcțiune a unei economii circulare;
• Eficientizarea energiei.

Pe lângă acestea, ce implică, în general, componentele mediului, se conturează anumite avantaje și la nivelul comunității, ca urmare a dezvoltării unui sistem sub forma unei echipe:

• Închegarea unei congregații formată din locuitorii blocului ce va fi mult mai eficientă (rapiditate în luarea deciziilor, posibilitatea de încheiere pe cale rezonabilă a conflictelor, întrajutorare);
• Reducerea consumului de materii prime;
• Reducerea costurilor (taxă de salubrizare mai mică);
• Responsabilizare;
• Posibilitatea preluării acestui model de organizare și în activitățile zilnice.

2. Deșeurile: categorii și subcategorii

Deșeurile menajere se împart în 2 categorii: FRACȚIE UMEDĂ și FRACȚIE USCATĂ.

Fracția umedă

În cadrul fracției umede sunt prezente acele deșeuri ce nu pot fi reciclate, ele mai fiind cunoscute și ca deșeuri reziduale/amestecate. Acestea se depozitează în recipientele gri.

Printre exemplele de deșeuri reziduale se numără: resturi de mâncare (carne, lactate, ouă, vegetale), scutece și absorbante, reziduuri și excremente ale animalelor domestice, conținutul sacului de la aspirator, șervețele folosite, mucuri de țigară, lemn tratat sau vopsit.

De asemenea, sunt anumite deșeuri care nu trebuie încadrate aici, precum: îmbrăcămintea și încălțămintea folosite, mobila veche/uzată, deșeuri din construcții (moloz), nisip, pietriș, electrice și electrocasnice, baterii sau anvelope. Acestea fac parte din categorii speciale de deșeuri (voluminoase, DEEE sau deșeuri din construcții).

Fracția uscată

În cadrul fracției uscate sunt prezente deșeurile ce pot fi reciclate, iar acestea se împart în 4 mari categorii: PLASTIC/METAL, HÂRTIE/CARTON, STICLĂ și DEȘEURI BIODEGRADABILE.

Un lucru important de care trebuie să se țină cont când se realizează colectarea selectivă a deșeurilor reciclabile este ca acestea să fie curate. Astfel, recipientele din plastic (PET-uri) și sticlele din ciob se clătesc înainte de colectare. De asemenea, hârtiile și cartoanele nu trebuie să conțină reziduuri de mâncare deoarece pot contamina și alte deșeuri colectate selectiv.

De asemenea, după cum s-a evidențiat și mai sus, fiecare categorie se adună în recipiente cu o anumită culoare:

• Plastic/metal – galben
• Hârtie/carton – albastru
• Sticlă – verde
• Deșeuri biodegradabile – maroniu

Figura 1 – Afiș cu rol în explicarea procesului de colectare selectivă

3. Sistem de colectare selectivă în cadrul blocurilor de locuințe

1. Discuții (acord unanim pentru realizarea sistemului de colectare selectivă)
2. Facilitarea infrastructurii de colectare selectivă (educare, amenajarea locurilor de depozitare)
3. Dezvoltarea/evoluția sistemului

Primul și poate cel mai greu pas este de a aduce toți locatarii la un numitor comun. Astfel, dacă unul nu este de acord, pot apărea conflicte în sensul „eu de ce trebuie să fac și el nu?”. Pentru a convinge că un astfel de sistem este facil și ajută mediul dar și comunitatea, trebuie să se pună accent, mai întâi, pe beneficiile ce pot apărea la nivelul locatarilor. Aici intervin avantajele:

• Locatarii vor fi mai uniți deoarece apare conlucrarea. Dacă o verigă din acest sistem nu merge, tot mecanismul va eșua în a funcționa. Astfel, această unire va avea avantaje, acestea materializându-se în întrajutorare, luarea mai rapidă a deciziilor la nivelul blocului, comunicare mai ușoară.
• Dacă deșeurile sunt sortate, operatorul de salubritate va investi mai puțin capital, dar și timp, pentru ca acestea să ajungă sub această formă la depozit. Astfel, vor scădea și taxele de salubritate la nivelul fiecărei familii. La momentul actual, în sectorul 3, taxa este de 5,99 lei/persoană/lună însă dacă se realizează colectarea selectivă, costurile sunt suportate aproape în totalitate de primărie, ajungând ca taxa să fie de 0,06 lei/persoană/lună.
• Acest tip de organizare/ordonare (fiecare deșeu să fie la locul lui) poate responsabiliza o persoană. De asemenea, preluarea acestui principiu în viața cotidiană va ajuta o persoană să-și organizeze mai bine ziua.
• Odată ce o persoană înțelege implicațiile unui astfel de sistem, va ajunge inevitabil să și refolosească. Astfel, refolosirea va crea un efect în lanț: va fi eliminată o cantitate mai redusă de deșeuri (costuri mai mici de la operatorul de salubritate) și, de asemenea, costurile vor mai scădea la nivelul fiecărei gospodării dacă anumite produse se refolosesc, nefiind nevoie să se achiziționeze altele la fel de des ca înainte.
• Apare o satisfacție personală când un individ știe că face bine, atât mediului cât și altor persoane. Astfel, cineva care colectează selectiv contribuie indirect la o eficientizare a consumului de energie, la reducerea consumului de materii prime, dar și la reducerea poluării (apei, aerului, solului, biosferei).

După ce toți sunt de acord, are loc procesul de creare a sistemului propriu-zis de colectare selectivă, iar aici poate intra educarea locatarilor cu privire la colectare (prin afișe, video-uri, lucruri simple, plăcute ochiului). De asemenea, este nevoie și de un loc pentru depozitarea deșeurilor până la apariția operatorului de salubritate:

• Ghena blocului: aici pot fi aruncate și depozitate deșeurile ce nu pot fi reciclate (fracția umedă)
• Grădina blocului: se poate folosi pentru depozitarea deșeurilor reciclabile (fracția uscată)
• Anexe ale blocului: încăperi precum cele prin care trece toboganul de gunoi pot deservi ca locuri de depozitare

Dacă se ajunge în punctul acesta, limita este cerul. Sistemul de colectare selectivă se poate dezvolta pe mai multe ramuri: becuri, baterii, electronice.

Desigur, este prezent un grad mai mare de libertate dacă nu colectăm selectiv, respectiv, un confort mai mare având în vedere că nu ne batem capul și cu asta. Însă, o organizare bună, atât la nivel individual, cât și la nivel de comunitate, face acest plan realizabil. Zona de confort este plăcută, dar lucrurile mărețe se petrec în afara ei.

Si anul acesta, studenții de la mediu s-au reunit pentru a forma un grup de multiplicatori de opinie europeană, finanțat de către Parlamentul European prin Unitatea Vizite și Seminarii, sub îndrumarea domnului profesor Cristian Iojă care a coordonat activitățile de pe întreg parcursul practicii.

Devenită deja tradiție, această practică a constituit  pentru studenți dobândirea unor noi cunoștințe în domeniul protecției mediului și legislației în vigoare. Informațiile au fost receptate în mod direct de la reprezentanții Parlamentului European, Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene. Vizita de anul acesta s-a suprapus cu momentul în care România deține președinția Consiliului Uniunii Europene și a constituit un avantaj, deoarece studenții au avut parte de informații suplimentare pe tot parcursul vizitei.

În vizită la Consiliul European; Foto: Tătaru Teodora

În cadrul vizitelor, s-au discutat problemele actuale de mediu din Uniunea Europeană și s-au propus alternative pentru ameliorarea lor. Ne-am bucurat să vedem că România ocupă o poziție demnă în cadrul structurilor politice europene și că reprezentanții României la Bruxelles sunt persoane bine pregătite din punct de vedere profesional.

Parlamentul European; Foto: Tătaru Teodora

Pe lângă vizitele la instituțiile europene, programul practicii a însemnat și incursiuni în orașele Bruges, Oostende, Anvers și Luxemburg.

Bruges; Foto: Stoia Larissa

Oostende; Foto: Stoia Larissa

Am rămas plăcut surprinși de diversitatea culturală pe care o oferă aceste centre urbane și de locurile pe care le poți admira. Am observat că Belgia, în general, promovează o politică de mediu sustenabilă, întrucât am zărit numeroase turbine eoliene, centre de colectare selectivă a deșeurilor, autovehicule electrice și spații verzi foarte bine întreținute. De altfel, belgienii susțin un mod de viață sănătos prin promovarea mersului cu bicicleta.

Această practică a însemnat o oportunitate uriașă pentru dezvoltarea profesională și culturală a studenților și sperăm că proiectul să continue și în alte ediții viitoare.

Puteți viziona filmul practicii aici https://www.youtube.com/watch?v=hxrleJ0dACY#EISM #PracticaBruxelles

Articol realizat de Larissa Stoia, anul II Master EISM, Facultatea de Geografie

Două rapoarte și sute de vești proaste.

Vom încerca o prezentare clară a rezultatelor acestora, însă nu ezitați să le consultați direct, pentru mai multe detalii: IPCC și WWF.

Încep prin a pune bazele întregii povești subliniind faptul că astăzi, 97% dintre oamenii de știință din domeniu consideră că Pământul se încălzește, și că este din vina oamenilor. Aceasta nu (mai?) este o ipoteză, nici măcar pentru cei mai…sceptici, este o realitate.

Povestea schimbărilor climatice aduse de societatea umană începe o dată cu revoluția tehnologică, însă noi nu vom coborî atât de departe în istorie, ci ne vom opri în 1992: anul în care a fost semnată Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cu ocazia Summitului din Rio. Acesta a fost momentul când un număr considerabil de țări (197 în 2015) au decis că trebuie să „stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care ar împiedica interferența antropică periculoasă în sistemul climatic”.  Cu alte cuvinte, trebuie făcute eforturi pentru a limita impactul oamenilor asupra climei planetei, un impact produs, așa cum știm, de modul nostru de viață (va reamintesc că în 2018, am „consumat” resursele aferente anului în curs pe 1 august si că de atunci traim “pe datorie”).

Ei bine, din 1995 până astăzi, părțile semnatare s-au întâlnit anual pentru a discuta progresul (?) făcut în acest sens, iar una dintre cele mai mediatizate întâlniri a fost cea de la Paris (COP 21). Cu această ocazie, a luat naștere Acordul de la Paris, al cărui obiectiv principal a fost de a „întări răspunsul global la schimbările climatice, mențînând o creștere a temperaturii globale în acest secol cu mult sub 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale și continuând eforturile de limitare a creșterii temperaturii până la 1,5 grade Celsius”.

Cu toate acestea, trendul nu pare să se schimbe: producem în continuare din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră, care sunt corelate cu schimbările climatice. Și, pentru a completă evantaiul de vești proaste, IPCC ne spune în raportul sau din octombrie 2018 că o creștere limitată la 1,5 °C nu este deloc ușor de obținut… și că în plus, acest „best case scenario” prevăzut de COP 21 este, de fapt, dramatic în ceea ce privește efectele asupra naturii și a societății umane.

Sute de milioane de vieți sunt în joc, declară raportul, în cazul în care vom avea o încălzire de 1,5 °C – ceea ce va avea loc în 2040 dacă tendințele actuale vor continua.

2040 este în 20 de ani.

Aproape toate recifurile de corali vor dispărea, incendiile și valurile de căldură ar afecta planetă anual, iar combinația secetă – inundații – temperatură crescută ar duce la o gravă problema de aprovizionare cu alimente. 

Însă folosirea conditionalului este inutilă: acest scenariu se va produce și va fi o situație fericită: același raport declara că pentru a atinge doar o creștere de 1,5°C, este necesară o transformare atât de profundă a economiei, agriculturii și a vieții la nivel mondial,  încât “nu există un precedent istoric documentat”.

Va invit să citiți raportul pentru mai multe detalii.

Al doilea apel la trezire a fost dat de WWF, care a abordat problema impactului stilului de viață uman asupra faunei sălbatice. După cum probabil știți, viață pe Pământ a trecut prin 5 mari extinctii cunoscute, fiecare fiind responsabilă pentru dispariția unui procent considerabil din viață pe Terra la momentul respectiv.  Ne confruntăm astăzi cu a șasea extincție de masă, a cărei responsabilitate revine oamenilor. Va invit să citiți primele capitole din Sapiens – o scurtă istorie a umanității pentru a va clarifica relația între venirea (istorică și repetată a) Homo Sapiens într-un punct geografic și schimbările majore ce au afectat biodiversitatea locală. 

Raportul arată că societatea umană este responsabilă pentru declinul populațiilor de specii sălbatice cu 60%… față de 1970! În doar 40 de ani. Aveți acces la datele care au stat la baza raportului aici. 

“Dacă ar fi existat o scădere cu 60% a populației umane, această ar echivala cu golirea Americii de Nord, a Americii de Sud, a Africii, a Europei, a Chinei și a Oceaniei. Această este amploarea efectelor noastre. “ (Mike Barrett, director executiv al științei și conservării la WWF)

Unul dintre exemplele cunoscute este cel al albinelor și al scăderii populației lor că urmare a utilizării pesticidelor și a altor chimicale. Un raport al Uniunii Europene arată pierderi de colonii de până la 20% într-o singură iarnă. Albinele sunt responsabile cu polenizarea a circa 80% dintre culturile necesare oamenilor, iar o deteriorare accentuată a populațiilor de albine va duce inevitabil la probleme legate de producția de hrană și de alte bunuri bazate pe plante.

Însă acesta este un exemplu cunoscut și care ne afectează foarte direct. Circuitele naturale și relațiile complexe dintre componentele mediului, sau cele dintre diferitele specii de animale și plante sunt afectate de activitățile umane într-o măsură mai mare decât cea așteptată până acum câțiva ani (când, de exemplu, încălzirea cu 2 grade era prevăzută pentru anul 2100, nu pentru 2040). Și toate acestea se reflectă în viață noastră, a speciei umane. Societatea umană, cu luxurile și avantajele sale, este bazată în întregime pe natură. Avem în continuare nevoie de aceste resurse pentru a supraviețui și a prospera. Alternativă este probabil de găsit și de învățat în celelalte 5 mari extincții de pe Terra: până la urmă, planeta supraviețuiește. Speciile care trăiesc pe ea, nu neapărat.

Sursa foto.

Antropocenul reprezintă o eră geologică în care se remarcă impactul omului asupra ecosistemelor. Aceasta nu este o eră oficială, termenul nefiind acceptat în nomenclatura geologică, însă este folosit în diverse studii științifice. Eugen F. Stoermer a fost cel care a folosit prima dată noțiunea de „Antropocen”.

Nu sunt clare limitele acestei ere. Cei mai mulți cercetători susțin plasarea limitei inferioare a Antropocenului în perioada Revoluției Industriale, mai precis din momentul descoperirii motorului cu aburi. Această tehnologie a dus la schimbările geosferelor, cea mai afectată fiind atmosfera.

Există însă și cercetători ce susțin că începutul Antropocenului a fost marcat de așezările omenești permanente din timpurile preistorice, mai exact de începerea activității agricole, fiind reprezentat de revoluția neolitică. Alți specialiști plasează începutul erei din momentul lansării celor două bombe nucleare la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Semnificație

Referitor la acest termen, se poate remarca alipirea celor două cuvinte antropo și cen, însemnând om și respectiv nou, actual, recent, conform Dex. Astfel, putem concluziona că Antropocenul semnifică perioada omului modern, perioadă ce a avut și încă are un impact puternic asupra mediului înconjurător.

Obiect de studiu

Activitățile antropice au dus la schimbări asupra planetei și inclusiv ale climei. Antropocenul studiază acest impact pe care umanitatea îl are asupra mediului, în prim plan aflându-se schimbările climatice globale. Prin avansarea accelerată a tehnologiei, nivelul de emisii ale gazelor cu efect de seră (CO_x, NO_x, etc.) a crescut considerabil. Aceste lucruri au dus la modificări globale evidente, cum ar fi topirea calotei glaciare și implicit creșterea nivelului mării.

Dezvoltarea comunităților umane în antropocen

Deoarece începutul erei geologice, Antropocen, nu se cunoaște exact, dezvoltarea comunităților umane va fi prezentată din trei perspective.

a) Revoluția din neolitic

Dacă plasăm începutul antropocenului în cadrul revoluției din neolitic, putem discuta de o principală evoluție a comunităților umane dictată de descoperirea agriculturii. Momentul în care omul a învățat cum să folosească terenul agricol eficient a fost și momentul în care se poate vorbi despre începutul civilizației omenești. Astfel, au apărut așezările permanente, așezări ce mai târziu vor deveni orașe.

Dezvoltarea comunităților umane nu s-a efectuat uniform pe toată suprafața globului. Acolo unde existau resurse suficiente, teren ce putea fi cultivat și animale ce puteau fi ușor domesticite, dezvoltarea a fost mai accelerată. În acea perioadă, Mesopotamia (în prezent Irak și Siria) era considerat „cornul abundenței”, având caracteristicile necesare pentru a se dezvolta civilizații superioare (sumerienii, babilonienii etc.).

Apariția comerțului a dus la prima formă de globalizare. Au fost create drumuri, au fost împărtășite idei de dezvoltare, realizându-se o rețea de comunicare între civilizații ce a dus la o dezvoltare mai mare a acestora. Comunitățile umane au evoluat treptat până în secolul al XVIII-lea, când tehnologia va căpăta un avans rapid.

b) Revoluția Industrială

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în Anglia începe o perioadă de dezvoltare tehnologică incredibilă, denumită Revoluția Industrială. Marile descoperiri de la acea vreme înlocuiesc manufactura cu mașinismul, realizând astfel noi ramuri de producție, noi centre industriale și nu în ultimul rând, se dezvoltă clasa muncitoare.

În 1712, Thomas Newcomen a construit motorul cu abur prevăzut cu piston și cilindru, iar în 1784, James Watt perfecționează invenția. Acest moment este considerat începutul Revoluției Industriale.

Revoluția industrială a dat startul unei dezvoltări rapide a comunităților umane dar și unor dezastre ecologice considerabile. Abundența emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și exploatarea resurselor la o scară mult mai largă au dus la modificări însemnate ale mediului. Acestă perioadă a fost probabil cea mai dăunătoare din toată istoria umanității.

c) Al doilea război mondial

Conflictele au reprezentat principalii factori ce au schimbat fațada hărților politice. Încă din cele mai vechi timpuri au existat conflicte între triburi, civilizații, țări etc. Lupta pentru putere, dorința de a căpăta cât mai multă influență a existat din totdeauna. Astfel au fost create imperii ce ulterior s-au destrămat, colonii și, mai nou, organizații interstatale.

Al doilea război mondial a adus strategii și tehnologii de luptă ce până atunci erau nemaiîntâlnite. O armă ce a schimbat în totalitate percepția omenirii vizavi de război a fost bomba nucleară. Lansarea celor două atacuri nucleare în orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki, de către armata americană, a adus un nou concept asupra lumii moderne, războiul nuclear. Frica de acest tip de război este una cât se poate de justificată, bombele cu hidrogen fiind deosebit de periculoase nu numai în zona în care acestea sunt eliberate, dar produc un efect asupra mediului greu de suportat de geosferele Pământului.

Un exemplu vizavi de repercursiunile exploziilor nucleare poate fi cel de la Cernobîl, Ucraina. În anul 1986, în urma unei defecțiuni, Centrala Atomonucleară a explodat, efectele resimțindu-se la sute de km distanță. În România, oamenii au observat plantele decorative care au ofilit, iar aceștia erau instruiți să nu cumpere fructe și legume de pe piață.

Concluzii

În concluzie, Antropocenul este era care descrie impactul omului asupra mediului, impact ce duce în cele din urmă la insecuritate socială. Pentru dezvoltarea comunităților umane până în acest moment, a fost nevoie de o intervenție asupra componentelor Pământului, ce a fost inevitabil resimțita ulterior.

Tehnologia de azi ne permite să utilizăm resurse într-o manieră mai sustenabilă, iar energia poate fi alternativă, regenerabilă. Protejarea și conservarea mediului se fac simțite din ce în ce mai mult, deoarece înțelegem importanța acestora, în special când se vorbește despre sănătatea populației.

Articol realizat de Romete Gabriela Cristina

Anul I Master Evaluarea Integrată a Stării Mediului

Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Bibliografie

• http://stiintasitehnica.com/ce-este-antropocenul/
• http://www.anthropocene.info/
• http://www.descopera.org/revolutia-neolitica/
• http://www.descopera.ro/istorie/16142400-revolutia-care-a-schimbat-lumea-din-temelii-de-ce-revolutia-industriala-a-inceput-in-marea-britanie
• https://editors.eol.org/eoearth/wiki/Anthropocene

Sursa foto:  https://en.wikipedia.org/wiki/The_Anthropocene_Extinction

Le Bărăgan et la Moldavie sont les deux régions les plus affectées par les tempêtes de neige et le blizzard, à cause de l’absence d’une protection face aux vents froids qui soufflent du nord-est, Le paysage plat, typique pour les plaines, permet à la neige de former des banques assez grands pour bloquer le trafic, et la vitesse du vent dépasse parfois 90km/h. Evidemment, ce ne sont pas les meilleures conditions pour conduire une voiture, par exemple sur l’autoroute A2, une des voies routières affectées chaque année par de telles problèmes.

L’autoroute A2 à l’ouest de Dragalina, sans aucun rideau forestier de protection.

Mais je vous propose de regarder plus attentivement la route. Et je vous conseille, afin d’éliminer toute doute quant à la qualité des informations présentées dans l’article, d’ouvrir Google Maps et de faire une promenade virtuelle au long de l’autoroute A2, dite aussi l’autoroute du Soleil (dans le cas ou vous n’avez déjà passé sur cette route). Est-ce que vous remarquez quelque chose ? Bien sûr, vous ne verrez aucune forêt. Et cette absence n’est pas du tout un accident isolé : les forêts ou les rideaux forestiers de protection n’existent pas dans les zones affectées chaque hiver par les blizzards. Les routes passent par des champs ouverts, entourés par des cultures agricoles, sans aucun rideau forestier de protection pour retenir la neige et réduire la vitesse du vent.

Le rôle des rideaux forestiers a été débattu depuis longtemps dans la littérature de spécialité (une brève histoire, en roumain, peut être trouvée ici et des informations sur le système national des rideaux forestiers sont disponibles ici). De plus, les rideaux forestiers sont définis comme un bien d’intérêt général et font aussi l’objet d’une loi de 2002 (L 289).

Les dispositions de la loi mentionnée en haut sont très claires, y compris en ce qui concerne les rideaux et cordons qui protègent les voies de communication : les rideaux forestiers pour la protection des voies de communication et de transport sont établis d’un côte et de l’autre de la voie, sur les portions qui sont affectées fréquemment par des neiges abondantes (l’article 6), la nécessite de leur établissement se fonde sur des études effectués dans le cadre les institues de recherche en sylviculture, par des personnes morales attestées (l’article 7) et leur création est obligatoire pour les personnes physiques ou morales qui détiennent des terrains visés par les études mentionnés antérieurement (l’article 8). Autrement dit, les autorités publiques dans le domaine de la sylviculture ont l’obligation de créer des rideaux forestiers, même en absence de l’accord du propriétaire d’un terrain, cas dans lequel ROMSILVA doit commencer la procédure d’expropriation (Chapitre III). Dans le cas où les propriétaires sont d’accord avec l’établissement des forêts de protection sur leurs terrains, ils bénéficient d’une série d’avantages, tels que des compensations en argent, la possibilité de valoriser les produits de la forêt (bois, fruits, champignons etc.), des facilités fiscales etc.

Et, par conséquence, pourquoi est-ce que les rideaux forestiers n’existent pas ?

Nous ne continueront pas avec l’interrogation sur ce sujet, mais je voudrais simplement énumérer quelques avantages de ces forêts, bien qu’évidents, dans l’espoir que cette liste sera une source d’inspiration pour ceux qui ont le pouvoir de faire quelque chose sur le sujet de notre article et que, dans quelques années, nous pourrons conduire sur des routes mieux protèges, même pendant l’hiver, quand il neige :

•  La protection des terrains agricoles et des villes/villages face aux facteurs météorologiques extrêmes;
•  L’amélioration du microclimat local;
•  La protection du sol contre l’érosion;
•  L’équilibre des circuits hydrologiques;
•  L’augmentation de la biodiversité locale;
•  La capture du monoxyde de carbone et des poussières générées par le trafic et l’amélioration de la qualité de l’air;
• La limitation de la pollution phonique;
• La création d’une source d’exploitation du bois et des produits secondaires des forêts;

Et, bien sûr, la diminution de l’impact négatif des phénomènes météo extrêmes sur l’infrastructure et les voies de communication.

Sources des infos: 1, 2.

Sources des photos: 1, 2, Google Maps 2017.

Article écrit par Magda Baidan et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Figură 1 Sursă foodpoverty.com

Trăim într-o societate de consum, o societate ce vrea să vândă și va face tot posibilul pentru aceasta, de la orice, atâta timp cât există etichetă, cerere, inovație și, bineînțeles, cumpărător. Nimic nu îi scapă, de la haine, electrocasnice, autoturisme, imobiliare, până la cotidienele și indispensabilele alimente. Dar cum afectează toate acestea mediul? Nimic mai simplu! Fie că este rezultatul unei cereale sau al unui arbore, alimentul își are originea în mediu. Omul este dependent de acesta pentru a-și asigura hrana, prin culturi sau creșterea animalelor.

Dar ce înseamnă o societate de consum sau cum funcționează aceasta aplicată alimentelor? Produsele sunt perisabile, menite să fie utilizate într-un timp foarte scurt în vederea creșterii consumului. Cumpărătorul o să cumpere într-un ritm continuu, asta dacă nu reușește să își gestioneze corect planurile de masă și alimentație. În caz contrar, alimentele se strică și urmează a fi aruncate. Se va face risipă, nu doar în lanțurile marilor magazine, dar, în principal, de către populație.

Situația României este următoarea: fiecare dintre noi aruncă aproximativ 350 de grame de hrană pe zi, aproape o masă întreagă, conform Food Waste Romania. Acesta este rezultatul a 25 de ani de trai într-o societate de consum. Astfel, mediul este forțat să producă mai mult doar pentru vanitatea și lăcomia unor principii politice: un efort în plus, pe lângă poluarea componentelor sale, acesta fiind nevoit să producă din ce în ce mai mult. Cunoaștem cu toții marile peisaje agricole, cu câmpii și terenuri pline de posibilă hrană, cu fermieri fericiți ce culeg fiecare spic de grâu, totul natural. Sună cunoscut? Este prezentarea și ideea transmisă de reclame prin care este convins cumpărătorul să facă ceea ce știe mai bine, să cumpere. Ideal, prea ideal. Utopic.

Figură 2 Sursă greenvillages.com.au

Situația nu arată deloc așa. O agricultură intensivă, pentru o asemenea cerere, nu se poate realiza prin metode tradiționale, se realizează mecanizat, nici vorbă de fermier fericit în comuniune cu natura, ci de utilaje greoaie, ce funcționează pe bază de combustibili și îngrășăminte chimice pentru sporirea producției. Alt efort pentru mediu, substanțe chimice și noxe ce poluează aerul, solul și apa. Producție în lanț, poluare în lanț.

Mi-ar plăcea, cititorule, să închei cu soluții și sfaturi pentru a diminua această risipă, dar este clar faptul că abordarea noastră va schimba o mică parte a situației, a realității… Să nu ne pierdem speranța! Schimbarea vine, într-adevăr, de la fiecare. Cumpărarea de produse de sezon, cumpărăturile să fie făcute pe stomacul plin, plata în cash, nu card, lista de cumpărături, toate aceste sunt soluții minore. Problema fiind natura și principiile societății, nu putem lupta cu așa ceva. Dacă societatea de consum are grijă de nevoile ei și, într-o măsură, de ale noastre, rămâne de datoria noastră să avem grijă de mediu și de ce ne oferă. Trebuie să învățăm să trăim cu societatea, trebuie să ne schimbăm stilul de viață, stilul de a vedea fiecare obiect în parte, nu ca un bun de consum, ci ca un instrument dăruit cu grijă și menit de a ne ajuta în satisfacerea nevoilor. O abordare pseudo-animistă, să spunem. Să folosim orice aliment la capacitate maximă, să fim deschiși la inovație, dar să reușim, cu succes, să o integrăm. Închei cu o întrebare, drag consumator: de câte ori ai cumpărat un aliment pe care nu ai reușit, din diferite motive, să-l consumi și, apoi, l-ai aruncat?

Ibănescu Marina Georgiana

Meteorologie-Hidrologie, Grupa 317

Facultatea de Geografie

2017

Această afirmaţie este deosebit de importantă în ceea ce priveşte subiectul schimbărilor climatice şi a mediului. În condiţiile în care 97% dintre cercetători sunt de acord că schimbările climatice reprezintă un fapt, exista încă mulţi sceptici. De exemplu, un sfert dintre americani considera că acestea nu reprezintă un fenomen real, motivându-şi punctul de vedere cu argumente ce variază de la « vremea încă este rece » (33%) până la « Dumnezeu controlează vremea » (2%). Aceste date provin dintr-un studiu care poate fi consultat aici.

În aceste condiţii, educaţia de mediu şi legată de schimbările climatice este un element esenţial, pentru a asigura nu numai transferul de cunoştinţe corecte, ci şi pentru că oamenii informaţi pot lua deciziile informate cu privire la acest subiect care nu suporta întârzieri inutile.

Pentru a pleca de la zero, haideţi să ne reamintim despre ce este vorba. Aşa cum ştim, oamenii exercită o influență tot mai mare asupra climei și asupra temperaturii Pământului, prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor tropicale și creșterea animalelor. Aceste activități generează cantități enorme de gaze cu efect de seră, care se adaugă celor deja prezente în mod natural în atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră și la încălzirea globală – aşadar, la schimbările climatice. Efectele fenomenului sunt vizibile: temperaturile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creștere.

Oamenii de ştiinţă au analizat patternurile climatice din ultima sută de ani şi au ajuns la concluzia că schimbările remarcate sunt rezultate ale influentei societăţii umane. Instituţiile şi organizaţiile publice au reacţionat: pentru a preveni efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice, țările semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la suprafață la mai puțin de 2 °C față de perioada preindustrială, cercetătorii fiind de părere că acesta este pragul maxim la care schimbările climatice ar fi gestionabile. Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să atingă punctul culminant cât mai curând posibil și apoi să scadă rapid. Până în 2050, emisiile globale ar trebui să fie reduse cu 50 % comparativ cu nivelurile din 1990, iar înainte de sfârșitul secolului să se atingă neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Un pas suplimentar în această direcţie a fost făcut cu ocazia semnării acordului de la Paris la sfârşitul anului 2016, care îşi doreşte să întărească răspunsul global cu privire la schimbările climatice. Semnatarii se angajează să ia măsuri la nivel naţional pentru a asigura emisii mai reduse de CO2 şi pentru a se implica în mod real în limitarea impactului uman asupra climatului.

Dar care sunt măsurile pe care le putem lua, fiecare dintre noi?

-      Să fim atenţi la cât şi cum consumăm! De la utilizarea panourilor solare până la shimbarea becurilor incandescente cu becuri LED, putem diminua nevoia de energie electrică, a cărei sursa principală este cărbunele (42%).

-      Atenţie la ce punem în farfurie! Consumul alimentar poate avea o mulţime de efecte la scări diferite: de exemplu, consumul local evita nevoia de transport; industria cărnii şi a produselor lactate este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră – aşadar de ce să nu ne propunem cel puţin o „masă eco” pe zi ?; să nu uităm că mâncărurile procesate au, la rândul lor, efecte negative asupra calităţii mediului.

-      RRR – reciclare, reutilizare, recuperare. De ce? Pentru că depozitele de deşeuri produc metan, iar acesta este un gaz cu efect de seră. Să încercăm să cumpărăm produse ambalate cât mai puţin, să reciclam ce putem recicla şi, dacă este posibil, să compostăm resturile menajere: nu numai că vom diminua cantitatea de deşeuri din depozit, ne vom putea hrăni plantele cu un îngrăşământ natural.

-      Atenţie la cum vă deplasaţi! Transportul reprezintă una dintre sursele principale de încărcare cu CO2 din zonele urbane. Folosiţi transportul în comun, bicicletele sau mergeţi pe jos cât de des se poate: este important nu doar pentru mediu, ci şi pentru sănătatea voastră.

Aveţi alte sfaturi şi sugestii pentru cititorii Greenly? Le aşteptăm în comentarii.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Surse foto: 1, 2.