Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Oamenii sunt ca niște rozătoare: găsesc resursa, o exploatează până la epuizare și pleacă mai departe în căutarea altei resurse. Această goană nu va satisface niciodată nevoia oamenilor pentru energie în acest ritm. Vom continua așa până vom rămâne fără chestii de ”ros”.

Față de rozătoare, oamenii au un as în mânecă: inteligența. Ne-am prins că acest salt dintr-o resursă finită în alta nu e un stil durabil ce ne-ar clădi o viață prea îndelungată în univers. Așa că am început să concepem planuri pe termen mai lung. Energia solară, cea eoliană, geotermală cât și cea a apelor sunt alternative cu un caracter dăinuitor. Însă, există un tip de energie ce a creat anumite incertitudini: energia nucleară.

Fisiunea nucleară se practică la o scară destul de mare în prezent. Cu 448 de reactoare ce produc 11% din energia la nivel global, sectorul nuclear cunoaște o perioadă pozitivă în ceea ce privește popularitatea. Într-adevăr, acest mod de a obține electricitate prezintă anumite avantaje: este eliminată o cantitate foarte redusă de poluanți gazoși, precum și gaze cu efect de seră; dintr-o cantitate redusă de material radioactiv se poate extrage o concentrație foarte ridicată de energie și oferă o energie ieftină. Pe cât de atractiv sună fisiunea nucleară, pe atât dezavantajele dezmint acest sentiment pozitiv. Istoria ne-a învățat cât de rău pot merge lucrurile când se face o greșeală într-o centrală nucleară, fie ea de natură arogantă (Cernobîl), fie chiar de proiectare a centralei (Fukushima). Acest proces de autosusținere poate crea feedbackuri pozitive (repercusiuni ce accentuează efectul inițial). Pe lângă riscul de dezastre globale, ne mai putem expune și la materialele radioactive rămase din proces (apa cu care se răcesc radionuclizii, pastilele de uraniu etc). De asemenea, acestea sunt foarte greu de gestionat. Deșeurile radioactive persistă timp îndelungat, la nivel geologic în mediu, iar stoparea radiațiilor mortale emise reprezintă o fază dificilă.

Dacă până acum a fost cam demoralizator…este timpul să aflați că fisiunea are o soră. Fuziunea nucleară este un alt procedeu prin care este eliberată energie. Pe cât de asemănătoare sunt la nivel etimologic, pe atât de diferite sunt aceste procedee. Dacă fisiunea consta în scindarea unui nucleu mai greu în două nuclee mai ușoare, în urma căreia rezultă un flux de energie, fuziunea reprezintă exact opusul: două nuclee mai ușoare reacționează pentru a forma un nucleu mai greu și un flux enorm de energie.

Figura 1 – Procesele nucleare de fisiune și fuziune
(Sursa: https://mindcraftstories.ro/stiinta/fuziunea-nucleara/)

De asemenea, spre deosebire de riscurile fisiunii, fuziunea e mult mai prietenoasă. În primul rând, în procesul de fuziune intră atomi de deuteriu sau tritiu (izotopii radioactivi ai hidrogenului), comparabil mai puțini radioactivi decât uraniul din fisiune.

În al doilea rând, nu este un proces de autosusținere. Pentru întreținerea procesului de fuziune, prezența unor anumite condiții este obligatorie. Dacă aceste condiții dispar, ceea ce este foarte probabil în timpul unui eveniment natural (cutremur sau erupție vulcanică) sau în timpul unei defecțiuni tehnice la nivelul aparaturii, procesul se oprește. Așadar, există un risc foarte scăzut ca o defecțiune să degenereze într-un efect mai extins.

În al treilea rând, în urma fuziunii rezultă o cantitate colosală de energie, cu mult mai ridicată decât cea rezultată din fisiune. Așadar, ce ne oprește din a exploata o astfel de energie devreme ce ne-ar rezolva majoritatea problemelor mondiale?

Răspunsul este regăsit în condițiile de apariție a acestui proces. Fuziunea este prezentă doar la nivelul stelelor. Acolo, forțe precum gravitația conlucrează cu presiuni și temperaturi de 10-15 milioane grade C pentru a transforma atomii de hidrogen în heliu. Însă Soarele este foarte diferit față de planeta noastră. Dacă steaua de la mijlocul sistemului nostru solar are nevoie doar de 10-15 milioane de grade C, pe Pământ trebuie să atingem o temperatură de 10 ori mai mare, pentru a compensa forța gravitațională a Soarelui ce amplifică procesul nuclear. Pe lângă temperatura enormă la care trebuie să ajungem se adaugă și o presiune la fel de greu de atins. Așadar, încă nu avem tehnologia, dar se încearcă. Franța găzduiește proiectul nuclear ITER, în care mai multe state ale lumii încearcă să replice condițiile din interiorul Soarelui.

Figura 2 – Reactorul de fuziune din Franța (ITER)

Prin urmare, oamenii au găsit mereu căi pentru a-și face viața mai ușoară, un efect al inteligenței. Însă meritul nu e numai al nostru. Mama natură e o adevărată profesoară. Am creat bazele aeronauticii inspirându-ne de la păsări, motorul cu combustie internă se aseamănă cu sistemul respirator și circulator, gravitația a fost descoperită după ce lui Newton i-a căzut un măr în cap și, iată, încercăm chiar construirea unui soare în miniatură. Cu greu se poate spune că am inventat ceva de la 0. Noi doar am observat ce se află împrejur și le-am adaptat pentru a ne satisface nevoile.

Format la îngemănarea dintre Jiul de Vest și Jiul de Est la sud de orașul minier Petroșani, Jiul curge de la nord la sud pe o lungime de mai bine de 300 km, trecând prin toate treptele de relief, unele dintre ele chiar spectaculoase (separă grupele de munți Parâng și Retezat Godeanu, drenează Subcarpații Gorjului și Piemontul Getic, pentru ca pe ultima sută de kilometri să se odihnească la pas mai lent și la un debit mai consistent într-o îngustă fâșie din Câmpia Olteniei, înainte de vărsarea în Dunărea albastră). Și dacă am adus vorba de spectacol, nu credem că e o exagerare să considerăm Defileul Jiului, ultima parte a parcursului său hai-hui prin Carpații Meridionali, o adevărată coridă printre stânci (Fig. 1). O vale îngustă și prăpăstioasă, sculptată printre abrupturi calcaroase și grohotișuri, sectorul defileului Jiului între localitățile Aninoasa (N) și Bumbești – Jiu (S), oferă priveliști încântătoare, subiecte inepuizabile de cercetare și posibilități de practicare a raftingului și a pescuitului sportiv. Din când în când apa vine mai tulbure din amonte, după spălarea preparațiilor de cărbune din bazinul minier Petroșani, dar și acest aspect face parte tot din specificul său… Ceea ce e cu adevărat îngrijorător este apariția unei adevărate salbe de lacuri de acumulare între Petroșani și Tîrgu Jiu, care schimbă cu totul echilibrul hidrosedimentar al râului.

Fig. 1. Jiul în defileu într-un sector încă nemodificat de amenajările hidrotehnice planificate pentru următorii ani.

Data fotografiei: 6.08.2016

Povestea de ”desălbăticire” a Jiului a început în anii ’90, odată cu darea în folosință a centralelor hidroenergetice Tîrgu Jiu și Vădeni, care au ”schimbat la față” cinematica râului. Punerea lor în funcțiune a adus, pe lângă beneficiile economice de a producere a energiei ieftine, și modificări substanțiale în dinamica fluxurilor hidro-sedimentare, prin rolul celor două lacuri de acumulare omonime de a captura mare parte din aluviunile transportate de Jiu. Actualmente, după nici 30 de ani, ANAR estimează că lacul Vădeni, situat mai la nord, și  fiind în acest fel primul care preia materialul aluvionar al Jiului, este colmatat în proporție de 85%. Efectele sunt atât de evidente, încât se poate uneori observa stratul gros de șlamuri sedimentaro-cărbunoase ajungând până la oglinda apei în perioadele secetoase. De aici putem deduce ușor că scopul pentru care acesta a fost creat (producerea energiei electrice, în principal, și alimentarea cu apă potabilă și apărarea împotriva inundațiilor, în secundar) s-a epuizat de mult timp, la ora actuală lacul de acumulare mai funcționând doar 2 ore pe zi. La rândul său, lacul Tîrgu Jiu (Fig. 2), situat imediat în aval de lacul Vădeni, este mai puțin afectat de aceste procese de colmatare și implicit de poluare, fiind până acum ”apărat” de mai nordicul său vecin care prelua primul fluxurile lichide și solide ale apelor Jiului. Totuși, într-un viitor nu foarte îndepărtat, când lacul Vădeni va deveni complet nefuncțional, și lacul Tîrgu Jiu va avea, probabil, aceeași soartă.

Fig. 2. Acumularea Tîrgu Jiu.

Data fotografiei: 12.07.2017

Mai în amonte de Târgu Jiu, înspre intrarea în defileu, întâlnim încă o salbă de lacuri de acumulare în construcție, pe teritoriul comunelor Turcinești, Curtișoara și Sâmbotin. Acolo, albia minoră și lunca Jiului sunt conturate pe unele porțiuni de diguri de beton, iar pe altele de împrejmuiri de piatră de origine alohtonă care nu mai amintesc cu nimic de cursul meandrat al râului la ieșirea din zona muntoasă. Pentru a se putea lucra la regularizarea și artificializarea albiei, adâncimea Jiului este și ea controlată, fiind uneori atât de mică încat râul poate fi traversat la pas, în cizme de cauciuc (Fig, 3). Aproape nimic din măreția Jiului învolburat din munți sau din amplitudinea lui câmpenească nu mai seamănă cu Jiul sfios din acest sector al viitoarei salbe de lacuri de acumulare. Când lucrările vor fi terminate, Jiul va fi controlat și pe acest sector, altădată de o măreție hidromorfologică  ”à la lettre”.

Fig. 3. Lac de acumulare în construcție în dreptul localității Sâmbotin. Se poate observa adâncimea mică a râului Jiu.

Data fotografiei: 5.08.2016

Și mai în amonte, ajungem în sectorul nostru de interes, Defileul Jiului. Declarat Parc Național în 2005 și Sit Natura 2000 din anul 2008, Defileul Jiului este protejat pentru habitatele sale, care adăpostesc o floră și o faună sălbatice, uneori chiar endemice, dar și pentru valoarea sa științifică, în cuprinsul celor peste 11 ha ale parcului național existând numeroase geomorfosituri. Din punct de vedere hidrologic, sectorul defileului de 33 km se caracterizează prin succesiuni de repezișuri, cascade, îngustări și lățiri ale albiei presărate cu obstacole de pietrișuri. Printre ele, apa Jiului ”se deșiră” în firicele de diferite viteze, care ”se întrec” unele cu altele să străbată pantele defileului. Sus, în cea mai mare parte pe stânga Jiului, șerpuiește drumul național 66, de pe care mii de ochi de camere de fotografiat au suprins de-a lungul timpului dansul de valuri al Jiului (Fig. 4). Și mai sus, dintr-un tunel într-altul străpunge stâncile neclintite calea ferată Bumbești – Livezeni.

Fig. 4. Râul Jiu în defileu, defilând printre stânci.

Data fotografiei: 6.08.2016

De-o parte și de alta a Jiului, trunchiuri solemne de foioase și conifere se etalează pe versanți, umbrind defileul… Așa s-ar putea rezuma în câteva rânduri spectaculosul sector îngust al Jiului, între Petroșani și Bumbești (Fig. 5), sector care deja a încăput sub gheara nemiloasă a daltelor uriașe ale utilajelor. Sub pretextul producerii de energie verde, în detrimentul elementelor hidrologice, geologice, floristice și faunistice, două hidrocentrale și o microhidrocentrală sunt planificate să transforme energia cinetică a Jiului și a câtorva pârâuri afluente (Dumitra și Bratcu) în energie electrică în următoarea jumatate de secol. Energie regenerabilă, dar cu ce preț? Pe întregul sector de 30 de km, debitul râului Jiu se va reduce de 5 ori, până ce va ajunge la betonul barajelor de la Livezeni, Dumitra și Bumbești cu un debit echivalent celui mai mic atins vreodată în perioade de secetă (sub 3 m³/s). Restul până la aproape 21 m³/s, cât are râul Jiu în anii medii în sectorul din defileu (s.h. Sadu), va fi utilizat la turbinarea centralelor hidroelectrice, pentru obtinerea a aprox. 50 Mw putere instalată totală, echivalentă uzinării unui volum impresionant de apă din albia Jiului, până la lăsarea unui firicel de apă de 15 – 20 cm înălțime. 

Pentru a se asigura un volum de apă constant și pentru a controla râul și în perioade hidrologice extreme, de viituri, ape mari și etiaje, defileul în dreptul barajelor va fi ”perforat” de mașinile de construcție și ”căptușit” cu beton. Astfel, pe toată lungimea sa, Jiul în defileu va deveni un pârâu ”ascultător” sub nuiaua operatorului național de hidroelectricitate, total diferit de acel râu voios și liber, așa cum îl cunoaștem acum cu toții. Imaginile de mai jos surprind deja defileul în plin proces de artificializare (Fig. 6 și 7).

Fig. 6. Lucrările hidrotehnice din Defileul Jiului

Și nu ar fi îndeajuns de dramatic dacă toate aceste artificializări ale albiei și debitului Jiului în defileu s-ar fi făcut cu respectarea legii. Ba din contră, există mari semne de întrebare, transpuse în petiții, denunțuri și articole în presă, vis-a-vis de legalitatea demarării și continuării lucrărilor hidrotehnice în Defileul Jiului, între 2003 și prezent. Mai multe informații despre aspectul legislativ al acestui ”teatru de operațiuni” – într-un articol viitor.

Fig. 7. Lucrările hidrotehnice din Defileul Jiului

Până atunci, căutați să cunoașteți adevăratul preț al producerii energiei verzi și cântăriți ce e mai rentabil: câteva zeci de Mw de electricitate care ar putea fi obținuți prin exploatarea cu tehnici modernizate și mai puțin poluante a resurselor energetice convenționale, sau mirajul unor câteva sute de locuri de muncă și a unor certificate verzi, ”furate” naturii, prin nerespectarea regimului de arie protejată.

Dacă ați aflat răspunsul, vă invităm să sprijiniți online râul Jiu, semnând petiția ”Opriți distrugerea Defileului Jiului!”

Referințe:

Administraţia Bazinală de Apă Jiu, (2016), PLANUL DE MANAGEMENT  AL BAZINULUI HIDROGRAFIC JIU. CICLUL Al II – lea: 2016 – 2021, 313 p.

Administrația Națională ”Apele Române”, Memoriu de Evaluare de Mediu (SEA) pentru  „Planul pentru Prevenirea, Protecţia si Diminuarea Efectelor Inundatiilor în Bazinul Hidrografic JIU”, 220 p.

Aquaproiect, (2012), Planul pentru Prevenirea, Protectia și Diminuarea Efectelor Inundațiilor în Bazinul Hidrografic Jiu, 149 p.

Hidroelectrica, (2000), Colmatarea lacului Vădeni – sursă de risc pentru locuitorii municipiului Târgu-Jiu, 9 p.

Uscătescu, M.A., (2013), Impactul asupra mediului produs de amenajările hidroenergetice de mică putere, 63 p.

OUG 57/2007 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice: http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2012-08-08_legislatie_protectia_naturii_oug57din2007regimariinaturaleprotejate.pdf

H.G. 1581/2005-privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone: https://lege5.ro/Gratuit/hazdgmru/hotararea-nr-1581-2005-privind-instituirea-regimului-de-arie-naturala-protejata-pentru-noi-zone

https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_Defileul_Jiului

http://www.defileuljiului.ro/

http://adevarul.ro/news/societate/parcul-national-defileul-jiului-pericol-distrugere-1_5927eab15ab6550cb876c922/index.html

https://sites.google.com/site/romanianatura38/home/defileul-jiului-valcan-parang-bumbesti-livezeni

http://www.romaniacurata.ro/exclusiv-jiul-va-ajunge-un-paraias-dupa-ce-statul-va-finaliza-o-investitie-hidroenergetica-de-1-miliard-de-lei-demarata-pe-baza-datelor-livrate-de-firma-controlata-de-un-ministru-psd/

http://epochtimes-romania.com/news/opriti-distrugerea-defileului-jiului-petitie-on-line-strange-mii-de-semnaturi–257902

https://www.agerpres.ro/mediu/2017/05/17/organizatiile-de-mediu-parcul-national-defileul-jiului-in-pericol-de-distrugere-din-cauza-lucrarilor-hidroenergetice-11-52-52

http://www.gds.ro/Local/2016-07-14/depoluarea-lacului-de-la-vadeni,-stabilita-instanta/

https://www.natgeo.ro/romania/natura-ro/24251-jiul-mutilat-de-o-hidrocentrala

https://natura2000.ro/comunicat-de-presa-cat-de-grave-vor-fi-efectele-hidrocentralelor-din-defileul-jiului/

Primul eveniment inter-regional din cadrul proiectului BIOREGIO a fost organizat la sfârşitul lunii aprilie în Finlanda, cu ocazia căruia a fost vizitată Lahti, capitala regiunii  Päijät-Häme, deschizător de drumuri în valorificarea deşeurilor în cadrul unui sistem integrat de gestionare.

Gestionarea deșeurilor din regiunea Päijät-Häme se realizează pe baza unui parteneriat public privat, autoritățile regionale asigurând colectarea selectivă a deșeurilor, diferitele categorii fiind apoi preluate de întreprinderi private care asigură sortarea, prelucrarea și valorificarea acestora, astfel încât la nivelul regiunii doar 5% din cantitatea totală de deșeuri ajunge la groapa de gunoi, restul fiind valorificate prin recuperarea materiilor prime sau energetic. Această performanță a fost obținută printr-o serie de reglementări legislative referitoare la sortarea deșeurilor la sursă, precum și prin asigurarea infrastructurii necesare aplicării acestora.

Este impresionantă platforma Kujala Waste Center, având o suprafață de 70 ha, care funcţionează pe principiul simbiozei industriale, prin realizarea de parteneriate, care să conducă la valorificarea optimă a diferitelor fracțiuni de deșeuri. În plus, deşeurile mixte ce nu pot fi reciclate sunt utilizate pentru obţinerea de energie termică şi electrică, biocombustibili, ferilizanţi pentru agricultură, materiale de construcţie ş.a., deşeurile devenind astfel generatoare de profit.

În Finlanda există reguli stricte de sortare a deşeurilor: sticlă, metal, carton, hârtie, deşeuri biodegradabile, deşeuri producătoare de energie şi deşeuri mixte.

Pe platformă sunt colectate aproximativ 200.000 de tone de deşeuri care provin de la gospodăriile casnice şi de la micii producători, deservind cca. 200.000 de locuitori şi 13.000 de întreprinderi.

Deşeurile sunt colectate, cântărite şi depozitate în containere speciale pentru fiecare tip de deşeu.

De aici, sticla, metalul, cartonul şi hârtia sunt trimise la reciclare, obţinându-se produse şi materiale noi.

Deşeurile biodegradabile sunt dirijate către instalaţii de biogaz, de la care nămolul de fermentare (digestat) poate fi folosit ca atare sau prelucrat la fertilizarea suprafeţelor agricole.  Biogazul poate fi utilizat direct cu scopul de a produce căldură concomitent cu generarea de electricitate (combined heat and power generation CHP). Purificat (imbunătăţit) biogazul poate fi folosit drept combustibil pentru vehicule adaptate în acest scop sau injectat în reţeaua de gaz metan.   

Deşeurile de lemn şi deşeurile din plastic nereciclabile sunt trimise la instalaţia de mărunţire şi îndepărtare a metalelor în vederea obţinerii de combustibil pentru centrale termo-electrice.

Pe platformă funcţionează o staţie ultramodernă de sortare mecanică a deşeurilor mixte, care separă deşeurile reciclabile (plastic, carton, lemn şi metal) de deşeurile din construcţii în amestec cu cele generatoare de energie. Aici sunt procesate cca 66.000 tone de deşeuri /an.

Tot pe platformă există o instalaţie care procesează mecanic nămolurile şi deşeurile fluide, separând materialul solid, şi o zonă destinată solurilor contaminate care sunt cernute, după care se stabilizează şi se compactizează într-o formă netoxică pentru a fi utilizate ca terasament sau prim strat la depozitele de deşeuri.

Deşeurile de carton asfaltat de la acoperişuri sunt şi ele reciclate, mărunţite şi utilizate la obţinerea asfaltului în locul bitumului.

Comisia Europeana a demarat de curând  proceduri de infringement împotriva României pentru nerespectarea normelor UE privind gestionarea şi prevenirea generării de deşeuri. Dacă ne referim numai la deşeurile menajere, în România, la ora actuală, 97% ajung la groapa de gunoi, iar ţara noastră ar putea primi din 2020 penalizări de circa 500.000 euro pe zi dacă nu reduce acest procentaj sub 50%.

Prin adoptarea tehnologiilor menționate mai sus, deșeurile nu numai că nu vor mai genera probleme de mediu și amenzi pentru nerespectarea legislației comunitare, dar vor putea contribui la dezvoltarea durabilă a economiei locale și la reducerea consumului de combustibili fosili, prin generarea de energie termică și electrică.

Proiectul BIOREGIO este Finanțat de Uniunea Europeana prin Fondul European de Dezvoltare Regionala, programul INTERREG EUROPE.

Surse foto:

Autor: Ana Maria Popilian

Proiectul SnowBall („Remote sensing, model and in-situ data fusion for snowpack parameters and related hazards in a climate change perspective”)** a avut ca temă tocmai studierea mai aprofundată a caracteristicilor și evoluției stratului de zăpadă din România. Finanțarea acestui proiect s-a făcut prin Mecanismul Spațiului Economic European (European Economic Area – EEA) Financial Mecanism 2009 – 2014, iar promotorul lui este Administrația Națională de Meteorologie. Pe lângă meteorologi români, echipa proiectului a cuprins hidrologi ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, cercetători de la Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie din Universitatea de Vest (Timișoara) și de la Centrul de Inginerie a Apelor Subterane din Universitatea Tehnică de Construcții București. Partenerii norvegieni ai cercetătorilor români au fost experți de la Norsk Regnesentral Stiftelse (Cerntrul de Calcul Norvegian).

La finalizare, proiectul SnowBall a strâns rezultate importante legate de  îmbunătățirea monitorizării zăpezii și gheții, folosind atât observații de suprafață, cât și date derivate din măsurători efectuate de la bordul sateliților, unii dintre ei recent lansați de Agenția Spațială Europeană (Sentinel-1 și Sentinel-3). Pe de altă parte, integrarea datelor in situ a noilor observații satelitare și a rezultatelor modelării climatice și hidrologice a adus elemente importante pentru cuantificarea mai bună a riscurilor legate de producerea de avalanșe și inundații rapide în zonele montane. Pe termen lung, schimbarea climatică modifică aceste riscuri. Experimentele numerice în condițiile scenariilor de creștere a concentrațiilor globale ale gazelor cu efect de seră, analizate în cadrul proiectului, relevă cum debitele maxime ale râurilor cresc în anotimpul rece și la tranziția dintre iarnă și primăvară, amplificând riscul inundațiilor rapide. Refacerea rezervei de ape subterane este și ea o temă importantă legată de caracteristicile actuale și evoluțiile viitoare ale stratului de zăpadă.

Cum să ne ferim de avalanșe și inundații rapide, unde și cât timp mai putem schia în România, dar și cum vom putea potrivi mix-ul energetic al țării, din care resursa hidroenergetică e o parte importantă – sunt chestiuni ce ne privesc pe toți și la care vom putea răspunde din ce în ce mai bine, avansând pe drumul cunoașterii științifice, spre politici și decizii informate.

Echipa SNOWBALL

*Francois Villon, Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor de altadată)

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/22688/Balada_doamnelor_din_alte_vremuri

**http://snowball.meteoromania.ro/

Această afirmaţie este deosebit de importantă în ceea ce priveşte subiectul schimbărilor climatice şi a mediului. În condiţiile în care 97% dintre cercetători sunt de acord că schimbările climatice reprezintă un fapt, exista încă mulţi sceptici. De exemplu, un sfert dintre americani considera că acestea nu reprezintă un fenomen real, motivându-şi punctul de vedere cu argumente ce variază de la « vremea încă este rece » (33%) până la « Dumnezeu controlează vremea » (2%). Aceste date provin dintr-un studiu care poate fi consultat aici.

În aceste condiţii, educaţia de mediu şi legată de schimbările climatice este un element esenţial, pentru a asigura nu numai transferul de cunoştinţe corecte, ci şi pentru că oamenii informaţi pot lua deciziile informate cu privire la acest subiect care nu suporta întârzieri inutile.

Pentru a pleca de la zero, haideţi să ne reamintim despre ce este vorba. Aşa cum ştim, oamenii exercită o influență tot mai mare asupra climei și asupra temperaturii Pământului, prin arderea combustibililor fosili, tăierea pădurilor tropicale și creșterea animalelor. Aceste activități generează cantități enorme de gaze cu efect de seră, care se adaugă celor deja prezente în mod natural în atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră și la încălzirea globală – aşadar, la schimbările climatice. Efectele fenomenului sunt vizibile: temperaturile cresc, tiparele precipitațiilor se schimbă, ghețarii și zăpada se topesc, iar nivelul mediu al mării pe întregul glob este în creștere.

Oamenii de ştiinţă au analizat patternurile climatice din ultima sută de ani şi au ajuns la concluzia că schimbările remarcate sunt rezultate ale influentei societăţii umane. Instituţiile şi organizaţiile publice au reacţionat: pentru a preveni efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice, țările semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) au convenit să limiteze creșterea temperaturii medii globale la suprafață la mai puțin de 2 °C față de perioada preindustrială, cercetătorii fiind de părere că acesta este pragul maxim la care schimbările climatice ar fi gestionabile. Pentru a atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial trebuie să atingă punctul culminant cât mai curând posibil și apoi să scadă rapid. Până în 2050, emisiile globale ar trebui să fie reduse cu 50 % comparativ cu nivelurile din 1990, iar înainte de sfârșitul secolului să se atingă neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Un pas suplimentar în această direcţie a fost făcut cu ocazia semnării acordului de la Paris la sfârşitul anului 2016, care îşi doreşte să întărească răspunsul global cu privire la schimbările climatice. Semnatarii se angajează să ia măsuri la nivel naţional pentru a asigura emisii mai reduse de CO2 şi pentru a se implica în mod real în limitarea impactului uman asupra climatului.

Dar care sunt măsurile pe care le putem lua, fiecare dintre noi?

-      Să fim atenţi la cât şi cum consumăm! De la utilizarea panourilor solare până la shimbarea becurilor incandescente cu becuri LED, putem diminua nevoia de energie electrică, a cărei sursa principală este cărbunele (42%).

-      Atenţie la ce punem în farfurie! Consumul alimentar poate avea o mulţime de efecte la scări diferite: de exemplu, consumul local evita nevoia de transport; industria cărnii şi a produselor lactate este responsabilă pentru 18% din gazele cu efect de seră – aşadar de ce să nu ne propunem cel puţin o „masă eco” pe zi ?; să nu uităm că mâncărurile procesate au, la rândul lor, efecte negative asupra calităţii mediului.

-      RRR – reciclare, reutilizare, recuperare. De ce? Pentru că depozitele de deşeuri produc metan, iar acesta este un gaz cu efect de seră. Să încercăm să cumpărăm produse ambalate cât mai puţin, să reciclam ce putem recicla şi, dacă este posibil, să compostăm resturile menajere: nu numai că vom diminua cantitatea de deşeuri din depozit, ne vom putea hrăni plantele cu un îngrăşământ natural.

-      Atenţie la cum vă deplasaţi! Transportul reprezintă una dintre sursele principale de încărcare cu CO2 din zonele urbane. Folosiţi transportul în comun, bicicletele sau mergeţi pe jos cât de des se poate: este important nu doar pentru mediu, ci şi pentru sănătatea voastră.

Aveţi alte sfaturi şi sugestii pentru cititorii Greenly? Le aşteptăm în comentarii.

Surse info: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Surse foto: 1, 2.

Autrement, la lumière est toujours présente dans nos vies, sur nos lèvres, si nous parlons du temps, de l’électricité et du Soleil, et elle joue un rôle de premier rang dans l’apparition de la vie, dans le développement de la société, dans le maintient de la santé humaine et dans le réglage du cycle jour-nuit pour les hommes, les plantes et les animaux. Elle représente ainsi un sujet transdisciplinaire qu’on rencontre depuis les premières années d’école dans des nombreuses matières: biologie (photosynthèse, les organes photosensibles, les photophores), la chimie (les réactions qui se produisent dans la présence de la lumière, employées comme un stimulateur chimique), la géographie (la répartition des êtres vivantes sur la Terre en fonction de la quantité de lumière reçue du Soleil, qui dépend de l’angle fait par les rayons de l’astre avec la latitude du lieu, l’explication des phénomènes météorologiques), la physique (les lois de la propagation de la lumière dans l’espace, l’optique), etc.

2015 n’a pas été choisi par hasard pour cette fête, parce qu’il il représente une période anniversaire très importante pour l’histoire de la science.

• · 1000 ans sont passés du moment ou les travaux d’optique d’Ibn Al Haythem (XIème siècle) ont été publiés.
• · Nous célébrons le bicentenaire de la proposition de Fresnel (1815) qui définissait la lumière comme ”onde”.
• · 150 ans sont passés de la naissance de la théorie électromagnétique de la propagation de la lumière, crée par Maxwell (1865)
• · Nous célébrons 110 et 100 du moment de la publication des théories de l’effet photoélectrique de la lumière (1905) et de la relativité générale (1910) par Albert Einstein.
• · Nous marquons la découverte de la radiation cosmique de fond et de la transmission de la lumière par la fibre optique, découvertes qui appartiennent aux Penzias et Wilson (1965)
• · Enfin, mais pas dernier comme importance, en 2015, on fête 50 ans des la création de la Société Internationale pour l’Optique et la Photonique (SPIE)

Devenue une des plus importantes ressources énergétiques et d’information pour le monde moderne, la lumière est utilisée pour faciliter les communications par l’internet et aide, à travers les télescopes ou les microscopes, le progrès de la science. Par conséquent, il vient de soi que l’Année Internationale de la Lumière met l’accent sur la lumière comme sujet scientifique et sur les applications de la lumière dans les nouvelles technologies, qui offrent des solutions pour les défis globaux dans les domaines de l’énergie, de la croissance de la productivité agricole et de la promotion de l’éducation, à l’aide de l’étude de la lumière et ses formes de stockage.

Voici en bas quelques directions de recherche sur les emplois de la lumière dans les sciences nécessaires pour la vie et aussi pour l’industrie et l’agriculture.

1. La lumière dans la médicine

La médicine est un des secteurs essentiels pour la vie, et l’emploi des propriétés de la lumière a apporté une vraie révolution scientifique (la lumière polarisée dans les techniques de récupération médicale, les traitements esthétiques avec la lumière bleue, la chirurgie, l’analyse médicale, etc.)

2. Dans la photonique

La photonique est la science qui étudie la lumière, avec des technologies de génération, contrôle et détection des photons. Les caractéristiques des longueurs d’onde et des photons peuvent être utilisées pour explorer l’univers, pour guérir des maladies et même pour résoudre des crimes. Les scientifiques ont étudié la lumière depuis longtemps. Les couleuse des l’arcs-en-ciel ne sont qu’une petite partie de l’entière gamme de longueurs d’onde de la lumière, qui porte le nom de spectre électromagnétique. La photonique explore une vaste variété de longueurs d’onde, comme les rayons gamma, les ondes radio, les rayons X, UV et l’infrarouge.

Même si nous ne pouvons pas voir l’entier spectre électromagnétique, les ondes de lumière, visibles ou non, font partie de nos vies quotidiennes. La photonique est partout – dans les appareils électroniques, (des lecteurs de codes de barres, les lecteurs DVD, la télécommande du TV), dans les télécommunications (l’internet), dans la santé (la chirurgie ophtalmologique, les instruments médicaux), l’industrie (la coupure avec des lasers), la défense et la sécurité (des appareils en infrarouge, la télédétection), le divertissent (les hologrammes), etc.

3.Source d’électricité

Quand nous pensons à la lumière et à l’énergie, il y a deux approches: l’une qui appartient au présent et qui a un potentiel de valorisation immédiat, et l’autre, qui attend encore son développement. Quant à la dernière approche, il s’agit de l’emploi des lasers d’haute puissance pour obtenir la fusion nucléaire contrôlée. La première option, celle du présent, vise bien sûr l’énergie solaire, capable d’offrir une ressource d’énergie théoriquement illimitée, qui est aussi soutenable, réduit la pollution et les couts du réchauffement climatique. L’énergie solaire est produite en utilisant la chaleur des rayons du Soleil, employant des technologies comme les panneaux photovoltaïques. L’utilisation de l’énergie solaire a augmenté beaucoup pendant les derniers dix ans, ouvrant la voie d’un avenir énergétique plus propre et durable. Cette technologie peut être rencontrée dans les zones résidentielles, commerciales, agricoles et même rurales. A cause des changements climatiques qui affecteront la Terre, l’emploi de l’énergie solaire deviendra certainement un investissement écologique et viable pour notre planète et pour l’humanité.     

4.La lumière dans l’environnement construit

L’éclairage des immeubles représente presque 20 pourcents de la consommation globale d’électricité (d’après l’Agence Internationale pour l’Energie). Le développement futur de notre société dépendra, dans les pays de l’Occident et aussi dans les pays émergents, de la capacité de créer un éclairage public efficient pour nos villes, maisons, écoles et espaces de loisir.

L’éclairage public nous donne la sureté et la sécurité, offrant aussi l’accès à l’éducation et améliorant l’architecture des immeubles et la qualité générale de la vie. Néanmoins, nous l’utilisons sans limites, comme s’il était une ressource naturelle inépuisable, comprenant notre consommation seulement quand nous devons payer le prix de l’électricité ou pendant les périodes de limitations sur la consommation. Dans l’environnement urbain, la lumière est un vecteur de développement incontestable, mais malgré ca,  il est vital d’utiliser des technologies innovatrices dans le design de l’éclairage public et de l’éclairage intérieur, avec des solutions qui améliorent l’efficience énergétique et sont facilement adaptables aux besoins locaux

Nous avons vu déjà pourquoi il est important de marquer dans le calendrier des événements scientifiques l’existence et les moyens de valoriser la lumière. Les sciences de l’environnement sont préoccupées par tous les emplois de la lumière pour la génération de l’énergie, qui exercent une influence plus ou moins grande sur les autres composantes des cycles bio-géo-chimiques. La photonique ouvre un monde entier de possibilités vastes et encore inconnues, qui sont limitées seulement par notre manque d’imagination…

Sites utiles a lire sur l’Année Internationale de la Lumière

http://www.light2015.org/Home.html

http://www.light2015.org/Home/About.html

http://www.eps.org/?page=event_iyol

http://en.unesco.org/events/launch-international-year-light-and-light-based-technologies-2015

http://www.instalnews.ro/2015-anul-international-al-luminii.html

http://www.academiaaltfel.acadiasi.org/content/astronomia-%C5%9Fi-anul-interna%C5%A3ional-al-luminii-iyl-2015

http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/anul-international-al-luminii-2015-fapte-si-curiozitati-1346512

 Article ecrit par Gabriela Morosanu et traduit par Mihail Andreas Mitoseriu!

Les études hydrotechniques nous dissent que, dans le cas ou au fond du lac le volume des sédiments retenus sera plus grand que le volume de l’eau qui circule, les alluvions ne pourront plus passer en aval et le nettoyage de la cuvette lacustre cessera. La pente de l’eau dans le lac change avec le passage du temps, à fur et à mesure que les alluvions forment un éventail qui a sa  base au pied du barrage.

Normalement, dans les premiers ans après la construction, quand le lac est vidé pour générer l’électricité, les alluvions apportées par les crues sont évacuées librement en aval, permettant à l’eau de rétablir son niveau naturel, en fonction du débit de la rivière. Pour maintenir un réservoir pendant plusieurs décennies, l’écoulement doit suivre un régime très proche du régime naturel et, pendant ses premiers ans d’activité, il est normal que les dépôts du lac soient partiellement transportés en aval, ou, au moins, qu’aucun nouveau dépôt ne se forme. Par conséquent, après une longue utilisation d’un réservoir, il faut choisir entre l’abandonnement du lac, qui restera colmaté, et l’aménagement d’un nouveau réservoir, la construction des digues ou la restauration de vieilles structures, afin de continuer l’exploitation de l’hydroénergie. Pour atteindre cet objectif, les débits qui résultent de l’écoulement qui se produit dans le bassin hydrographique de la rivière collectrice et des déversements sont transités à l’aide des équipements hydromécaniques de l’ancien réservoir. Cette solution n’a pas été appliquée très souvent dans la Roumanie (un rare exemple d’emploi est le lac Vidraru, sur la rivière Argeș), mais offre l’avantage de maintenir le fonctionnement des installations hydro-énergétiques en évitant leur colmatage. Ainsi, la capacité de transport des alluvions en suspension s’accroit et le lac sera nettoyé par la force hydraulique, obtenant une élimination naturelle du colmatage.

Le réservoir d’Izvorul Muntelui est affecté par un processus accéléré de colmatage, et, pour continuer la valorisation de l’énergie de Bistrița, il faut créer des nouveaux aménagements. Voila une brève description des hydrocentrales et d’autres installations qui se trouvent au long de Bistrița: en dehors du lac d’Izvorul Muntelui, avec sa hydrocentrale de Stejaru, onze autres usines hydro-électriques moins grandes forment le paysage de la rivière, entre Izvorul et la ville de Bacău. Trois se trouvent dans la région montagneuse (Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț), et, pour illustrer leur puissance, il faut mentionner que l’usine de Vaduri a une puissance installe (44.000 kW) deux fois et demi plus grande que la plus puissante hydrocentrale roumaine qui existait avant la Deuxième Guerre Mondiale (l’hydrocentrale de Dobrești). Mais la plupart des centrales hydroélectriques sont situées dans les dépressions subcarpathiques (Roznov I, Roznov II, Zănești, Costișa, Buhuși, Racova, Gârleni), et les dernières (Bacău I et II) sont localisées près de la ville avec le même nom.

Avec un assez long collier de lacs, la rivière de Bistrița  a été décrite par Vintilă Mihăilescu, sans aucune exagération, comme une des plus grandes «voies lumineuses» de la patrie. En dehors de l’usine de Stejaru, le «collier» d’hydrocentrales a une puissance installée impressionnante, de 247 MW. Cette réalisation grandiose a changé profondément l’aspect de la partie du sud de la dépression Cracău-Bistrița, non seulement par l’apparition d’un paysage anthropique inédit représenté par les barrages audacieux, mais aussi par la possibilité d’exploiter d’une manière pratique les terrains qui, autrefois, étaient inondés pendant les crues.

La réponse aux problèmes naturels et anthropiques du lac et de la rivière Bistrița pourrait provenir de plusieurs investisseurs dans le secteur hydrotechnique. Parmi ceux-ci, seulement la société WaterEnergy System SRL a reçu l’avis de Transelectrica pour construire une hydrocentrale de pompage-turbinage à Izvorul Muntelui, avec une puissance installée de 300 MW. L’avis a été émis en mars 2012, et la mise en fonction est prévue pour 2017. Le réservoir d’Izvorul Muntelui, connu mieux sous le nom de Bicaz, a été un des premiers réservoirs de la Roumanie (construit en 1960), qui a sert comme modèle pour les futures hydrocentrales.

Pour des raisons économiques, la Société Hidrotehnica, qui est responsable avec l’administration des aménagements hydroélectriques du pays, ne peut plus assurer une bonne gestion de l’hydrocentrale. Nous espérons que le choix d’une nouvelle société pour rétablir le fonctionnement de l’usine sera opportun et rentable, afin d’éviter le sort des nombreux projets de la Roumanie, hydroélectriques ou non, où les acheteurs et les vendeurs ont ignoré les aspects environnementaux pour chasser le profit immédiat.

Bibliographie:

Tufescu, V., 1066, Subcarpații, Editura Științifică, București.

http://www.rowater.ro/daarges/Documente%20Planuri%20bazinale/21.%20Reguli%20de%20exploatare%20coordonata%20pe%20perioada%20apelor%20mari.pdf

http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=42474

Article écrit par Gabriela Morosanu et traduit par Mihail Mitoseriu.

Le milliardaire Bhargava et son équipe ont créé le vélo hybride dans l’espoir de résoudre d’une manière ingénieuse, le manque d’électricité qui affecte un grand nombre de gens autour du monde. Toute chose nécessite de l’énergie, dit Bhargava, qui, met l‘accent sur le fait que presque la moitie de la population de notre planète ne bénéficie pas d’accès à l’électricité, ou son accès est limité a seulement 2 ou 3 hures par jour. L’accès à l’énergie écologique et gratuite permettra aux communautés affectées par la pauvreté d’éclairer leurs maisons et aussi de se connecter à l’internet pour s’instruire, affirme le milliardaire, qui envisage de distribuer, l’année prochaine, 10.000 tels vélos à l’Inde.

Bhargava a déclaré, dans uns interview cité par National Geographic, que ce vélo, qui est encore dans le stage de projet, pourrait être réalisé avec des couts minimaux, d’environ 100 dollars, et les premiers 50 seront testés au début du 2017 dans l’Inde, avec des essaies réalisés en 15 ou 20 villages.

Le vélo du milliardaire indien pourrait générer l’électricité nécessaire pour presque 1.3 milliards de personnes qui vivent dans les villages, et surtout dans des pays en développement, mais, même dans les pays développés, cette invention a le potentiel de réduire la consommation d’électricité, en plus d’être une modalité agréable de perdre du poids.

Source: eco-csr-news

Photo: trueactivist

Article écrit par Razvan Spiridon et traduit par Mihail Mitoseriu.

Miliardarul Bhargava și echipa sa au creat  bicicleta hibrid sperând că vor rezolva în acest mod ingenios lipsa de energie electrică cu care se confruntă un număr mare de oameni din întreaga lume. Totul necesită energie, a spus Bhargava care a subliniat că aproximativ jumătate din populația planetei nu are acces la energie electrică sau accesul se limitează la 2 ori 3 ore.” Accesul la energie curată și gratuită va permite comunităților care trăiesc în sărăcie nu numai să-și lumineze casele, ci să se și conecteze la internet pentru a se instrui”, a subliniat Bhargava, care plănuiește să distribuie, anul viitor, 10.000 de astfel de biciclete în India.

Bhargava a menționat, într-un interviu citat de National Geographic, că această bicicletă, aflată în stadiul de proiect, ar putea fi construită cu costuri minime, de aproximativ 100 de dolari, iar primele 50 de astfel de biciclete vor fi testate în primul trimestru al anului viitor în India, în 15 sau 20 de sate.

Bicicleta miliardarului indian ar putea furniza curent electric pentru aproximativ 1,3 miliarde de persoane care trăiesc în mediul rural, în țările sărace, iar în țările bogate ar putea  fi utilizată pentru a reduce consumul de energie, dar și ca o modalitate ieftină și plăcută de a mai da jos din kilogramele în plus.

Sursa: eco-csr-news

Foto: trueactivist

Source photo Travaux illégaux d’aménagement dans le lit mineur d’une rivière (Făgăraş)

Pendant les derniers trois ans, les investisseurs ont commencé d’«implanter» les micro-hydrocentrales partout où il est possible de les construire. Le projet visant le développement de cette source d’énergie inclut presque 4000 projets sur plus de 3000 rivières de la Roumanie. Selon la Garde Environnementale, au niveau de l’an 2012, plus de 40 projets étaient en déroulement, et 488 d’autres attendaient leurs autorisations. La Société Hidroelectrica détient près de 50 micro-hydrocentrales opérationnelles et planifie la construction de quelques dizaines d’autres. Néanmoins, le problème n’est pas le nombre de centrales. En effet, elles sont une option écologique pour la production de l’électricité, qui a été adoptée même par un état modèle dans le domaine de l’écologie – la Norvège. Ce qui nous préoccupe est l’emplacement des centrales et leur processus de construction. Mais avant d’attaquer le sujet, nous devons comprendre qu’est ce que c’est une micro-hydrocentrale.

Source de la photo et des informations: www.alea.ro www.ubi-therm.ro

Dans la Roumanie, il y a un énorme potentiel pour la génération de l’hydroélectricité, estimé à 36.000 GWh/an. Malgré la nécessite de développer les micro-hydrocentrales, l’absence d’une législation réglant les conditions de construction a permis aux investisseurs, qui détiennent des autorisations et avis d’environnement, de commettre plusieurs actions nuisibles pour l’environnement, dont quelques sont assez graves.

En décembre 2011, j’ai visité une des micro-hydrocentrales en construction dans la Vallée Capra du Massif Făgăraş. J’ai été étonné par la manière de construction et par le manque de respect pour l’environnement. Dans la même période, on a assisté à une avalanche d’informations et d’articles, parfois réalisés par les ONG, sur la nécessité de mettre fin aux travaux dans le Massif Făgăraş. Un cas visait la construction de dix micro-hydrocentrales privées sur les rivières Capra, Buda et Otic, des tributaires de la rivière Argeş.

Le problème concernait la manière dans laquelle les travaux de captation de la rivière et d’emplacement du conduit d’évacuation de l’eau étaient réalisés, sans respecter les lois et même les paramètres officiels du projet. Selon l’avis environnemental issu pour la construction, la dégradation du lit et des berges de la rivière est interdite, comme, en outre, la modification ou la réduction de la section d’écoulement de l’eau. Le canal d’écoulement de l’eau captée doit se situer au mois 0.5 mètres plus haut que l niveau inondable. En même temps, il est interdit de construire dans les rivières pendant les saisons de migration et reproduction des poissons et pendant la période de prohibition du pêche pour la truite, le huchon et l’ombre commun.

On ignore aussi les normes concernant la pollution de l’environnement, qui interdissent l’emplacement des matériaux de construction directement sur le sol, qui doit être couvert préalablement avec une feuille imperméable de polyéthylène. Les outils provoquent des fuites d’huile, qui se jette dans la rivière. La zone fait partie d’un site d’importance communautaire (SCI), qui appartient au Réseau Nature 2000 (un réseau européen des zones naturelles protégées, qui contiennent un échantillon représentatif d’espèces sauvages et d’habitats naturels d’intérêt communautaire – source).

Source de la photo: Bogdan Olariu     Travaux pour la micro-hydrocentrale de Valea Capra (Făgăraş, décembre 2011)

La région du Massif Făgăraş est bien connue pour sa biodiversité et ses beaux paysages. Les changements apportés sur la végétation par le déboisement, la diminution de la biodiversité, la fragmentation des habitats et la modification des lits des rivières (altérations de la pente, la déviation et même l’obturation du cours d’eau, l’augmentation des dépôts sédimentaires dans l’eau et la réduction subséquente de la quantité d’oxygène) provoquent des dommages sévères pour l’environnement, avec un impact dévastateur.

Un environnement détruit peut être réhabilité du point de vue écologique, mais jamais restauré dans sa forme initiale. Donc, toute transformation est irréversible et présente des conséquences, parfois difficiles à estimer, pour l’écosystème. La faune peut subir les pires effets. Les vibrations et la pollution sonore chassent les animaux et les poissons sont particulièrement affectés. Un exemple dans ce sens est le poisson Romanichthys valsanicola, une espèce endémique qui, selon plusieurs spécialistes, est aujourd’hui disparue à cause de la construction du barrage de Vidraru et de son système de drainage. En présent, la truite commune (Salmo trutta) est aussi périclitée, parce que les nouveaux barrages empêchent presqu’en totalité sa migration.

 Source de la photo   Travaux irréguliers d’aménagement pour une micro-hydrocentrale (Făgăraş)

 Mais le cas du Massif Făgăraş n’est pas unique. Malheureusement, des situations similaires ont été découvertes en Suceava, sur la rivière Neagra, et aussi en Caraș Severin, dans le Massif Țarcu, où la construction des micro-hydrocentrales bloque la migration des poissons.

Mais il y a aussi des espoirs. Un cas particulier est représenté par le district de Brașov et la rivière Sebeş, où la construction du conduit qui transporte l’eau de l’amont vers la centrale est réalisée parallèlement avec le lit de la rivière, et à une distance raisonnable, de plusieurs mètres. Même si les couts sont plus grands, et la construction est mois directe et brève, le projet est vraiment écologique, respectant les normes en vigueur.

Vous vous demandez: quel est l’enjeu de ces investissements? Est-ce qu’une telle activité est rentable du point de vue économique? La réponse est étonnante : des millions d’euro peuvent être obtenus rapidement. Le seuil de rentabilité d’un projet est atteint pour un prix de l’électricité qui se trouve entre 20 et 36 euros/MWh. Mais le plus grand avantage d’une microcentrale est représenté par les certificats verts accordés pour les sources d’énergie régénérable – deux certificats pour chaque mégawatt livré dans le réseau électrique national dans le cas des centrales ayant une puissance installée jusqu’à 1 MWh par unité. Ainsi, le prix augmente d’une manière signifiante, avec entre 27 et 55 euro cents pour chaque certificat vert, selon les provisions de la Loi no. 220/2008 sur la stimulation de la production de l’électricité en employant des sources régénérables, et l’investissement est amorti facilement en 3-4 ans, et puis génère des gros profits, payés par l’état et les consommateurs. Par conséquent, même si normalement la plupart des micro-hydrocentrales ne sont pas efficientes, d’après des estimations qui prennent en considération le débit variable des rivières montagneuses, les investissements sont justifiés à cause des lois permissives, qui encouragent le développement de tels projets dans le futur proche.

Le désastre écologique qui risque de frapper l’entier chaine carpatique est déclenché, de manière paradoxale, par l’énergie verte. Comme on peut observer dans les cartes présentées, la plupart des projets sont implantés dans les Carpates, et 26% des points illustrés sur la carte ci-sous se trouvent dans des zones protégées, des sites d’importante communautaire (SCI), des zones de protection pour l’avifaune (SPA) et des parcs naturels nationaux. Si leur construction continue dans le même rythme, ces zones protégées seront inutiles dans le futur, car les espèces végétales ou animales endémiques qu’elles abritent disparaîtront sous les chenilles des excavateurs dirigés par les grands entrepreneurs d’une soi-disante énergie verte.

Malgré l’apparente légalité des documents autorisant les travaux, les carences d’un système qui reste dysfonctionnel et incapable de résoudre les plus pressants problèmes environnementaux ont conduit à un déclin écologique sans précédent dans la Roumanie. Théoriquement, conformément à la législation en vigueur, une micro-hydrocentrale ne peut pas avoir des effets négatifs sur l’environnement, mais, en pratique, la situation est très différente. Jusqu’au moment ou la méthodologie de l’évaluation d’impact environnemental s’alignera aux novelles tendances dans le domaine, et les lois deviendront plus fortes que l’influence politique et la corruption, rien ne va changer dans le cas des micro-hydrocentrales, et aussi généralement dans la Roumanie.

Mais notre position face aux événements est aussi importante. Une pétition signée par plusieurs milliers de roumains et les protestations organisées par les ONG en 2012 ont réussi d’attirer l’attention et de lancer un signal d’alarme, ralentissant le rythme des travaux et, peut-être, intimidant les constructeurs, mais les activités ont été reprises. Notre attitude est importante et, malgré l’absence des nombreux précédents dans ce sens, l’opinion du peuple a généré des changements de politique publique.

Ainsi, nous devons nous encourager de continuer nos actions avec confidence dans nos forces, espérant pour  un changement positif dans la société.

Source photo: Bogdan Olariu   Paysage dans la Vallée de Călțunul (tributaire dans la Vallée Capra, Făgăraş, décembre 2011)

Source des informations: romaniapozitiva.ro    jurnalul.ro   stirileprotv.ro    fabrica de cercetare.ro    hidroelectrica.ro    mmediu.ro

Article ecrit par Bogdan Olariu et traduit par Mihail Mitoșeriu.