Proiectul „RO02-0013 – Studiu integrat privind contribuţia ecosistemelor din ariile protejate Natura 2000: Pricop-Huta-Certeze şi Tisa Superioară la dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale (SIENPHCTS)” este finanțat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, Program RO02 – „Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”, Apelul pentru propuneri de proiecte nr. 1, al cărui Operator de Program este Ministerul Mediului.

În cadrul acestui proiect, s-a realizat o cercetare privind analiza modului de exploatare și valorificare turistică a resurselor din cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta Certeze și Tisa Superioară.

Dintre toate resursele existente în cele două situri Natura 2000 Pricop-Huta-Certeze și Tisa Superioară, dar și în unitățile administrativ-teritoriale suprapuse acestora, cea mai importantă este lemnul, utilizat ca materie primă în construcții, combustibil sau produs turistic, pe bună dreptate acest areal fiind considerat un adevărat bazin al civilizației lemnului. Esențe de lemn precum stejar, fag, paltin, frasin (esență tare), alun, salcie (esență moale), păr, nuc, cireș, prun (pomi fructiferi) au fost și continuă să reprezinte o materie primă utilizată în realizarea a diverse obiecte și produse.

Pe baza datelor din teren, a surselor cartografice accesate, dar și a consultării literaturii de specialitate, lemnul își găsește materializarea în comunitățile din cele două situri în următoarele categorii de produse/bunuri: gospodării țărănești și anexe, pensiuni turistice, porți din lemn, biserici din lemn, obiecte de mobilier, obiecte de uz casnic, obiecte decorative şi unelte de lucru, cruci votive din lemn și troițe, fiind mai mult sau mai puțin conștientizate ca valoare turistică.

O pondere importantă a gospodăriilor țărănești și a anexelor acestora aveau ca bază de construcție lemnul, acesta fiind utilizat ca material de construcție de la acoperiș până la temelia casei. În prezent, exceptând casele deja construite și de o valoare inestimabilă ca elemente arhitecturale și vechime, există, punctiform, case de vacanță/pensiuni construite recent și care valorifică prezența masei lemnoase. Pe lângă acestea, împrejmuirile caselor (garduri), fântânile sau instalațiile tradiționale utilizează ca materie primă tot lemnul. Din păcate, valoarea patrimoniului tradițional nu este luată, momentan, în calcul în nicio ofertă turistică locală sau regională.

Porțile din lemn reprezintă elementul cel mai bine individualizat turistic, când vine vorba de Maramureș. Sculptate, pictate sau crestate, acestea au o ornamentică bogată, cu o simbolistică veche, cu o structură inițială formată din 3 stâlpi și care a evoluat treptat la porți pe 5, 6 sau 8 stâlpi. Polarizarea lor este una extraregională, dovadă constituind-o și solicitările de porți pe care le primesc meșterii populari de la clienți din varii colțuri ale țării.

Percepute ca o lucrare colectivă, țărănească, bisericile din lemn sunt expresia spiritualității oricărei comunități rurale. Mărturie stau edificiile ecleziastice din Bârsana, Săpânța, Rona de Jos, Tisa etc., cu elemente bizantine și gotice și cu similitudini în ceea ce privește principiul de construcție cu casa tradițională. Recunoașterea lor ca monumente istorice, inclusiv în patrimoniul UNESCO (cum este cazul bisericii din lemn de la Bârsana) a atras includerea unora dintre acestea în itinerarii turistice exterioare, dedicate întregului Maramureș. Este și cazul circuitului bisericilor de lemn din Transilvania de Nord.

Cea mai mare răspândire, atât în interiorul teritoriului analizat, cât și în afara acestuia, o au obiectele de mobilier, obținute actualmente fie în cadrul unor ateliere meșteșugărești, fie de agenți economici cu activitate în domeniul valorificării lemnului. Acestea sunt comercializate ca obiecte de artizanat în ateliere locale, târguri, expoziții cu vânzare etc.

Obiectele de uz casnic, obiectele decorative şi uneltele de lucru realizate din lemn sunt, de asemenea, o exprimare a spiritului creator al comunităţii, meşterii îmbinând funcţia utilitară cu cea decorativă într-o manieră distinctă. Deşi, în prezent, funcţia utilitară a acestor obiecte sau unelte şi-a pierdut în cea mai mare parte amploarea şi chiar întâietatea, ele întregesc imaginea asupra modului în care o comunitate valorifică o resursă aflată la îndemână şi oferă informaţii în plus legate de specificul comunităţii respective.

Prin urmare, acestea au posibilitatea „să vorbească” persoanelor din exteriorul comunităţii despre istoria şi personalitatea comunităţii respective, iar povestea este cu atât mai atractivă şi mai eficientă cu cât ele pot fi văzute de turişti fie în momentul în care prind contur în atelierul meşterului, fie în momentul în care sunt puse la lucru la ele acasă, în gospodărie.

Iar pentru cei care doresc să ducă acasă un mic fragment palpabil din experienţa trăită în timpul periplului lor pe aceste meleaguri, obiectele din lemn pot fi o soluţie ideală. Crucile votive din lemn și troițele, regăsite în cimitire, la intersecții de drumuri sau în fața unor case, constituie alte elemente de specificitate din areal, acestea fiind realizate din esențe de lemn tare, prin utilizarea însușirilor naturale ale lemnului, cioplire, sculptare, crestare sau pictare și nu sunt integrate în niciun itinerariu turistic.

Analiza turistică întreprinsă în situri denotă existența unui potențial turistic bogat dictat de produsele obținute din lemn, dar care încă își regăsește puțin aplicabilitatea în activitatea turistică, atenția comunităților locale fiind mai mult direcționată spre alte categorii de valorificări economice.

Analiști teritoriali Ana-Maria Pop, Gheorghe Hognogi, Lelia Papp

Avec l’aide de madame le professeur Mioara Clius, de la Faculté de Géographie de l’Université de Bucarest, j’ai été informée sur le projet “Le Site Natura 2000 La Vallée de Mostiştea – Pais de l’eau au cœur de la Plaine Roumaine”. Ce projet appartient à l’association Le Centre pour l’Education en vue d’un Développement Durable (CEDDu), et a comme but d’accroître la visibilité des espèces protégées au niveau des membres des communautés locales et régionales.

Le projet a reçu le financement nécessaire à travers la Fondation pour le Partenariat et MOL Roumanie, par son programme Espaces Verts – Zones Naturelles Protégées, et a bénéficié du soutien logistique de la part de cinq partenaires : L’Association Equilibre, en tant que gardien du site et les écoles de Lehliu-Gară, Gurbănești, Valea Argovei et Frăsinet, toutes situées dans le département de Călăraşi. Le cout du projet, déroulé entre le 5 mai et le 21 juillet 2016, a été en montant de  28.545 RON, dont 70% assuré par les financeurs et le reste par la contribution de CEDDu.

Exposition aménagée dans l’école de Valea Argovei – Photo David Ovidiu

Point d’information pour le site Natura 2000 la Vallée de Mostiștea – Photo David Ovidiu

Observation ornithologique sur les bords de Mostiștea – Photo David Ovidiu

Le Concours Junior Ranger – Photo David Ovidiu

Le héron cendré – Photo David Ovidiu

Visite dans le site – le 6 juillet 2016 – Photo David Ovidiu

L’ardéidés – Photo David Ovidiu

Le pélican commun – Photo David Ovidiu

Photo du site dans le village de Gurbănești – Photo David Ovidiu

Dans le cadre du même projet, on a aménagé un point d’information sur le site, dans un espace qui nous a été offert avec générosité par l’école no. 1 de Lehiu-Gară (Rue Viitorului, no. 9, Departement de Călărași). Ici, les visiteurs peuvent trouver des renseignements intéressants sur les communautés qui se trouvent autour de la zone protégée, sur la biodiversité, les paysages et les activités qu’on peut entreprendre dans un site Natura 2000. Les éléments les plus attractifs sont les six boites avec des  plumes appartenant aux oiseaux protégés par le site et l’expérience audio des sons produits par les oiseaux, crée par un système de sonorisation assez original et en même temps simple

 

Visite dans le site – le 6 juillet 2016 – Photo David Ovidiu

Tous les matériaux didactiques et d’information réalisés dans le cadre du projet ont été inclus dans un CD, multiplié en plus de 100 exemplaires qui seront distribués dans toutes les écoles du département de Călărași. Nous espérons que, dès cet été, des groupes d’élèves viendront visiter et apprécier les merveilles naturelles de la Vallée de Mostiştea.

Est-elle … vraie? – Photo David Ovidiu

Copiii in vizită la Punctul de informare al Sitului Natura 2000 Valea Mostiștea – Foto David Ovidiu

27 juillet 2016

L’Association Le Centre pour l’Education en vue d’un Développement Durable (Centrul de Educație pentru Dezvoltare Durabilă – CEDDu)

La commune Borlești, Rue Decebal no. 61, Département de Neamț

Tel: + 0723 66 28 36

Web: www.ceddu.ro

E-mail: office@ceddu.ro

Article ecrit par Mioara Clius et introduit par Valentina Mănoiu et traduit par Mihail Mitoșeriu.

Proiectul a fost finanțat cu sprijinul Fundației pentru Parteneriat și MOL România prin programul Spații Verzi componenta Arii Naturale Protejate și s-a bucurat de susținerea logistică a celor cinci parteneri: Asociația Echilibru în calitate de custode al sitului și școlile gimnaziale din Lehliu-Gară, Gurbănești, Valea Argovei și Frăsinet din județul Călărași. Valoarea proiectului – derulat între 5 mai și 21 iulie 2016 – a fost de 28.545 RON, din care 70% a fost asigurată de finanțatori, iar 30% a reprezentat contribuția CEDDu.

Harta sitului ROSCI0130 Oltenița-Mostiștea-Chiciu

De ce am ales acest sit? Din experiențele anterioare, am înțeles că locuitorii din proximitatea unei arii protejate au nevoie de informații despre habitate și specii valoroase la nivel european, despre activități permise și interzise într-un spațiu de acest tip. Un alt motiv a fost determinat de dorința de a promova la nivel regional acest sit natural. Locuitorii județului Călărași și chiar cei din Municipiul București nu știu că au în preajma lor un sit care e o zonă umedă tipică, unde pot întâlni, pe lângă Lacul Mostiștea, râuri și lunci, chiar mici corpuri de mlaștină (Frăsinet – Pupăza), al căror peisaj e foarte asemănător cu cel al deltelor. Aceste zone umede oferă hrană, adăpost și sunt favorabile pentru cuibăritul păsărilor. Stufărișurile prezente pe malul apei sau în corpuri izolate în mijlocul acesteia oferă refugii pentru pești, amfibieni și insecte – și deci hrană pentru păsări care sunt elementele cele mai atractive ale sitului. Fie că vorbim de păsări migratoare sau sedentare, de pe malurile Iezerului Mostiștea putem vedea pescărușul albastru, barza, cormoranul mic, stârcul de noapte, stârcul cenușiu, egreta mică, egreta mare/albă sau pelicanul comun.

Expozitie amenajată la școala Valea Argovei – Foto David Ovidiu

Valea Mostiștea (ROSPA0105) este parte

Punctul de informare pentru Situl Natura 2000 Valea Mostiștea – Foto David Ovidiu

componentă a Sitului de Importanță Comunitară Oltenița-Mostiștea-Chiciu (ROSCI0130), alături de siturile ROSPA0021 Ciocănești-Dunăre cu rezervația naturală Ostrovul Ciocănești și ROSPA0055 Lacul Gălățui la care se adaugă Rezervația Naturală Ostrovul Haralambie. Acest ansamblu de arii protejate se înscrie în categoria de Arii Speciale pentru Conservare (SAC – Special Areas for Conservation).

ROSCI0130 Oltenița-Mostiștea-Chiciu cu toate ariile protejate componente a fost înființat prin hotărâri ale Guvernului României în anul 2007. Acesta este administrat de Asociația Echilibru încă din anul 2008 care a realizat și Planul de Management aflat la ministerul de resort pentru avizare. Administrarea luciului de apă aparține Administrației Naționale “Apele Române”, iar cea a corpurilor de pădure de pe maluri Regiei ROMSILVA prin Ocolul silvic Călărași.

Birdwatching pe malul Mostiștei – Foto David Ovidiu

În Situl Natura 2000 Valea Mostiștea care se încadrează în tipul limanurilor fluviatile cu o parte de coadă de lac dominată de stufărișuri și ostroave există patru habitate protejate: 3130 – Ape stătătoare oligotrofe

Concursul Junior Ranger – Foto David Ovidiu

până la mezotrofe cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau Isaëto-Nanojuncetea, 6510 – Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis), 3150 – Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip Manopotamion sau Hydocharition și 3270 – Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention. În sit sunt mai sunt protejate 3 specii de reptile și amfibieni, 12 specii de pești și 39 de păsări ce cuibăresc sau se află aici în pasaj.

Stârcul cenușiu – Foto David Ovidiu

Ce activități am realizat? Asociația noastră a desfășurat de-a lungul timpului proiecte în care a implicat elevii deoarece avem convingerea că aceștia sunt cei mai buni agenți ecologici. Copiii sunt vectori de informație în comunitatea locală și – odată instruiți și implicați – ei contribuie la protecția elementelor reprezentative în sit. După colectarea informațiilor am realizat un set de materiale didactice (prezentări ale sitului, portofoliu de planșe cu speciile protejate) care au fost predate de către profesori tuturor elevilor (peste 400) de la ciclul gimnazial din cele 4 școli partenere. În luna iunie 2016 aproape 150 de elevi au

participat la un concurs de cunoștințe despre Situl Natura 2000 Valea Mostiștea, iar 43 dintre ei s-au calificat în etapa finală care a presupus mai întâi o vizită de informare, observare și documentare pe teren (6 iulie 2016), iar apoi un concurs pentru obținerea diplomei de “Junior Ranger”(15 iulie 2016).

Vizita expediționară în sit – 6 iulie 2016 – Foto David Ovidiu

Egreta alba/mare – Foto David Ovidiu

Pentru că ne-am dorit să informăm locuitorii și vizitatorii din Lehliu-Gară, Gurbănești, Valea Argovei și Frăsinet despre valorile protejate în Situl Natura 2000 Valea Mostiștea, am amenajat și 4 expoziții la școlile partenere în care am evidențiat biodiversitatea sitului, zonele cu vizibilitate pentru observarea păsărilor, am realizat hărți reprezentative și imagini explicative cu ecosistemele ce pot fi întâlnite aici. Un alt produs ce are drept scop diseminarea informațiilor despre sit este broșura “Situl Natura 2000 Valea Mostiștea – Ținutul apelor din inima Câmpiei Române” ce a fost tipărită în 700 de exemplare, dar care poate fi descărcată și de pe site-ul CEDDu http://ceddu.ro/documente/Situl_Natura_2000_Valea_Mostistei.pdf.

Pelicanul comun – Foto David Ovidiu

Imagine a sitului din localitatea Gurbănești – Foto David Ovidiu

Tot în cadrul proiectului a fost amenajat și un punct de informare pentru sit într-un spațiu oferit cu generozitate de Școala gimnazială nr. 1 Lehiu-Gară (Strada Viitorului, nr. 9, Județul Călărași). Acolo vizitatorii pot afla o sumă de informații interesante despre comunitățile din preajma ariei protejate, despre biodiversitate, peisaje și activități ce se pot desfășura într-un Sit Natura 2000. Elementele de atractivitate sunt cele 6 cutii cu mostre de pene de la păsări protejate din sit, dar și experiența auditivă oferită de sunete ale păsărilor printr-un sistem simplu și original de sonorizare.

Vizita expediționară în sit – 6 iulie 2016 – Foto David Ovidiu

Toate materialele didactice și de informare realizate în cadrul proiectului au fost cuprinse într-un CD multiplicat în peste 100 de exemplare, ce va fi distribuit tuturor școlilor din județul Călărași și speram ca din aceasta vară grupuri de elevi să vină în vizită și să se bucure de minunile naturale Văii Mostiștei.

E … adevarata? – Foto David Ovidiu

Rețeaua ecologică europeană Natura 2000 are drept scop conservarea biodiversității dar și dezvoltarea socio-economică a comunităților locale, iar proiectul “Situl Natura 2000 Valea Mostiștea – Ținutul apelor din inima Câmpiei Române” a început deja să atragă turiști în acest spațiu minunat aflat la doar o oră de capitală.

Copiii in vizită la Punctul de informare al Sitului Natura 2000 Valea Mostiștea – Foto David Ovidiu

27 iulie 2016

Asociația Centrul de  Educație pentru Dezvoltare Durabilă

Comuna Borlești, Str. Decebal nr. 61, Județul Neamț

Tel: + 0723 66 28 36

Web: www.ceddu.ro

E-mail: office@ceddu.ro

În primul rând ar trebui să ne putem următoarea întrebare: cum poate fi categorisit un oraș drept unul “sănătos”?

Sunt mai multe criterii dar cele mai importante țin foarte mult de infrastructura de transport, de sistemul sanitar, de accesul și calitatea spațiilor verzi și de legi bine puse la punct.

Pentru aceasta a fost alcătuit un top 5 al orașelor care îndeplinesc, printre altele, criteriile de mai sus. Acestea sunt:

Monaco: este situat pe coasta mediteraneană, la 18 km est de Nisa, pe Coasta de Azur. Orașul se întinde pe  doar 2 kmp și din cauza aceasta densitatea populației este cea mai mare de pe glob. Însă cum ar putea acest oraș să fie considerat unul în care poți avea un trai sănătos? E bine de știut faptul că Monaco este o monarhie constituțională iar principala sursă de venit o reprezintă turismul, adică o ramură economică ce nu poluează mult. Principalul avantaj al orașului este acela că majoritatea oamenilor sunt bogați :) și au acces la cele mai bune sisteme de educație, de sănătate și își pot permite un trai bun. Nu degeaba sistemul sanitar din Monaco este situat pe a 13 treaptă din sistemul sanitar mondial.

Monaco

Următorul oraș care întrunește criteriile este Pert-ul din Australia. Se bazează în principal pe 5 criterii: sistem sanitar, siguranță, infrastructură, educație și mediu. Oamenii din oraș obișnuiesc să aibă o alimentație sănătoasă, un mod de gândire relaxat și pozitiv și nu în ultimul rând pun accent și investesc mult în sistemul medical. Dețin multe piste de bicicliști și practică diverse sporturi în aer liber. Clima plăcută din zonă favorizează acest lucru și chiar s-a format o lege “nescrisă” care încurajează ieșitul în aer liber și practicarea unor sporturi diverse.

Perth

Copenhaga: capitala Danemarcei este cunoscută pentru faptul că toți locuitorii orașului folosesc bicicleta drept mijloc de transport, fiind construite astfel aproximativ 400km de piste. Guvernul Danemarcei a luat câteva mășuri de combatere a emisiei de CO2 în atmosferă, încă din 2005, iar până în prezent nivelul gazelor cu efect de seră au scăzut cu până la 20% și plănuiesc ca până în 2025 orașul să fie 100% eliberat de emisiile de carbon.

Copenhaga

Singapore, orașul-stat, are cea mai scăzută rată de mortalitate din lume și cea mai mare speranță de viață: 84.04 ani, drept pentru care se situează pe locul 4 în clasamentul CIA World Factbook. Sistemul sanitar din Singapore este bine organizat iar orașul în sine este unul foarte curat deoarece au fost aplicate legi stricte, cum ar fi interzicerea aruncării gunoiului pe jos. Infrastructura de transport a fost foarte bine gândită și a reușit să fluidizeze traficul intens. De asemenea în cuprinsul orașului sunt numeroase spații verzi precum grădini,parcuri și se pot efectua trasee montane prin jurul insulei.

Singapore

Ultimul din listă, dar nu cel din urmă este Tokyo, un oraș cu cea mai bună infrastructură de transport din lume ce facilitează tranzitul a peste 3 milioane de locuitori zilnic! De asemenea nivelul emisiilor de dioxid de carbon sunt mult mai mici în comparație cu celelalte țări asiatice (4,82 tone/cap locuitor față de 10.8 tone/cap locuitor din Beijing). Cu toate că reactorul de la Fukushima a periclitat viețile oamenilor acum câțiva ani, în prezent nivelul de radiații este unul ce nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni. Cea mai mare speranță de viață din lume aici o întâlnim datorită sistemului sanitar si a culturii deosebite: igienă strictă, alimentație bogată în orez pește și legume.

Tokyo

Și totuși rămâne  pusă întrebarea: oare în cât timp un oraș din România va putea ajunge la nivelul orașelor din topul de mai sus?

Referințe:

Itanas.com, deviantart, wperegoy, discovercorporatetravel, tumblr, watchfit, zazzle.

Nayarit este considerată pe drept una dintre cele mai frumoase destinații de vacanță din Mexic, datorită peisajelor impunătoare. Dintre zonele impozante se remarcă  Arhipelagul Islas Marías, situat în Golful Californiei și la o distanță de 110 Km NV de orașul port San Blas. În cuprinsul arhipelagului se întâlnesc insulele San Juanito, Isla Maria, Isla Maria Magdalena și Isla Maria Cleofas.

Poziția insulelor relevă activitățile petrecute în trecutul geologic și evoluția tectonică a Peninsulei Baja, California. Dintre toate insulele, Maria Madre este cea mai mare (numele este sugestiv) și ocupă o suprafață de 142 km². Pe coasta vestică a insulei, roci precum migmatite, granodiorite și ortognaise din Jurasicul mijlociu (160-170 mil.ani) sunt expuse la zi iar în partea central-vestică se află roci ce provin din Cretacic (80-83 mil.ani), în speță roci calcaro-silicioase și roci sedimentare. De asemenea, se mai găsesc roci plutonice și metamorfice (complexul de roci Papelillo), scoțând în evidență o activitate vulcanică destul de intensă.

 În anul 2010, arealele arhipelagului au fost desemnate rezervații ale Biosferei de către Patrimoniul Mondial UNESCO.

Insula Maria Madre încă găzduiește Închisoarea Federală Islas Maria, așezată aici începând cu anul 1905.

Riviera Nayarit se poate mândri cu faptul că practică ecoturismul, datorită eforturilor statului și a guvernului de a feri zona de industrii private și intervenție antropică excesivă. În acest loc cu peisaje superbe se poate practica surfing, diving, se poate pescui sau se pot admira speciile endemice de păsări și multe alte animale precum lei, pume sau tigrii.

Referințe:

Explorandomexico, Wikipedia, Scielo, Visitmexico.

Parce que les cathédrales gothiques et baroques et les etroites ruelles pavées ne forment part des sujets de notre magazine de l’environnement, je passe a vous presenter en bref quelque chose ¬plus geographique¬ sur le caractère économique de la ville, c’ est a dire sur l’ activité d’ extraction de l’argent (Ag) que les ressources riches en cet metal pretieux ont permis au long des dernieres 600 ans. Mais pour nous, les tourists, seulement un brin d’industrie s’ ouvert pour la decouvrir…Hradek (petit château) est le nom du bâtiment qui abrite la branche principale de la Musée tchèque d’argent.

Il a été intégré dans les fortifitions de la Kutná Hora, il y a plus de 700, comme une tour de garde, mais a été reconstruit plus tard comme une résidence aristocratique. Deux tournées, deux circuits différents sont offert par le biais de Hradek. La première couvre le bâtiment lui-même, avec ses plafonds peints de renaissance et de fresques murales, à voir affiche de technique d’exploration et de l’histoire des mines d’argent de Kutná Hora. La seconde est une promenade plus aventureuse dans certains sites de la mine médiévale et une descente dans le ventre froid et sombre de Kutná Hora. Il y a des avertissements que la visite de la mine n’est pas appropriée pour ceux qui ont peur des espaces clos ou plainte nerveuse cardiaque ou respiratoire.

Le tour commence dans la Cour de Hradek, avec un petit avertissement sur l’équipement minier et puis progresse vers le treuil de cheval-powered massif qui a été utilisé pour soulever une tonne de minerai d’argent à la fois à la surface. Sous l’abri en bois du treuil est une autre exposition d’équipements miniers. Treuils vieux de plusieurs siècles, des marteaux, ou des pics sont affichés sur l’écran et il y a aussi un rack de blouses blanches modernes et casques similares aux pieces d’ equipement de travail des miniers en periode medievale…(vous pouvez admirer un group de geographes d’ EGEA – Association des Etudiants Geographes d’ Europe – portant des costumes spécifiques de mineurs avant de quitter la galerie – Photo a droit). Touts habillés, les gens sont dirigés vers la porte pour une promenade courte mais bien en vue à l’entrée de la mine elle-méme.

Six étages sous la première partie du tour doit descendre à moderne escalier en acier de 166 marches, approximativement équivalentes à un immeuble de six étages. Au fond, se trouvent le courant, le mien est une série de petites cavernes, certains avec des puits profonds tenant jusqu’à 50 mètres d’une eau cristalline. Avec un casque et un manteau, nous avons recu notre propre torche puissante batterie et il a été possible de voir très loin sous la surface de l’eau. J’ai été étonné par le peu d’espace, ou les mineurs devaient travailler. Apparemment, ils trouvaient un filon d’argent et il suffit de le suivre partout où il allait. Les tunnels sont donc pas plus grands que la veine soit le minimum requis pour se faufiler à travers d’elle. Le guide explique que les européens médiévaux étaient généralement beaucoup plus petits que leurs descendants modernes.

Le tunnel a devenu plus petit, nous sommes allés vers le point le plus bas était d’environ 120 cm/4 pieds. J’ai aimé mon casque plus chaque fois que j’ai gratté ma tête sur le haut de l’arbre. Le tunnel débouche dans une autre petite caverne où le guide s’arrête et demande à tout le monde pour éteindre leurs torches, et puis presque couvre le sien, de montrer dans quel sort de pauvre allumination les mineurs travaillait, et pourquoi leurs manteaux était de race blanche (pour s’ appercevoir uns a l’autres mieux dans l’obsucrité profonde). 

De celle caverne, on a été vers le dos du tunnel, à travers une branche clandestine de la riviere Vrchlice et de retour, dans la lumière du jour sur la colline dessous Hradek. De là, c’est une courte promenade de retourner l’équipement et de voir l’affichage final, que vous êtes susceptible de trouver beaucoup plus fascinant que les écrans au début, ayant en fait été en panne de lumiere dans les mines. J’essaie parfois d’éviter des visites guidées et je préfère les endroits que je suis libre à divaguer à mon propre rythme, mais cette fois il ‘était exceptionnel avec le giude quand méme. Il est un des meilleurs tours j’ai fait n’importe où et je le trouve certainement utile d’examiner pour toute visite à Kutná Hora.

Et maintenant plus d’information geographique! La Galerie a été creusée dans le gneiss de Kutná Hora crystallinic roches hermétiquement par contact avec des conglomérats de craie de base. Pépites de quartz et de gneiss de ce conglomérat peuvent être vues sur beaucoup d’endroits sur le toit. Il s’agite des sédiments contenant de calcite dans le toit, des phénomènes similaires, comme dans les grottes karstiques peuvent être rencontrés dans la Galerie. Mineurs médiévales avaient l’habitude de travailler en mains nues avec deux marteaux-gelée de l’exploitation minière et du marteau. Des traces de ces marteaux sont visibles sur nombreux endroits sur les murs et le toit des corridors. En outre, il y a des abondantes petites niches creusées dans les paroise. Seulement 250 m de la galerie sont accessibles aux visiteurs. En hiver, ou entre les saisons, l’exploration, la cartographie et les mesures hydrologiques des autres zones sont inaccessibles au public.  En 1995, l’escalier massif de 33 m de profondeur a été construit, afin que le passage souterrain pourrait être ouverte dans les deux sens. En même temps, la réplique des planchers fumées médiévales, renforts, etc. ont été installés dand la salle “d’ engin”. Une fois entrês dans le musêe, les visiteurs commencent une recherche à travers le moyen âge et doivent s’ habiller de toile blanche, ce qu’on appelée des vêtements traditionnels perkytle des mineurs, avec casque et lampe.

La mine a été découverte en 1967 où une exploration hydrogéologique du centre de la ville était en pleine developpement. Les plus anciennes sections de cette galerie de complexe formant le plancher inondée reste encore inexplorée…

Si  ce que je viens de vous raconter vous a impressioné, cherchez, chers géographes, de faire une visite, si vous vous trouvez en République Tchèque! La ville n’ est pas loin de la capitale et des trains qui partent de Brno, Pardubice ou Prague tres frequents!

References:

http://www.cms-kh.cz/eng/medieval-silver-mine

http://en.wikipedia.org/wiki/Kutn%C3%A1_Hora

http://www.outsideprague.com/kutna_hora/hradek_silver_mines.html

Several tens of kilometres south-west of Craiova, on the road to the Danube, close to Segarcea, the landscape is not as dull and monotonous as it might seem.

The geology of this area presents villafrancian and grunzian formations, suspended above the floodplains of Desnățui’s tributaries, which, in turns, flows directly into the Danube. In addition to these deposits, one can find here a number of sandy red clays, of a loessoid type (Picture 1), with insertions of yellow clays, originating from the middle Pliocene (Riss) and upper Pliocene. The loess and the loessoid deposits mark the end of the quaternary deposits found in interfluves, terraces, major alluvial fans, except for the easily flooded areas, where geology is more recent. The ,,endless” expanses of Jiu’s  floodplain are replaced by variations in altitude created by piedmont interfluves reaching about 200 metres and, above this point, the narrower surfaces appear like old, eroded walls.

The landscape in the Segarcea-Radovan area is particularised by wide interfluves, with a tabular appearance and deep, narrow valleys carved into layers of gravel and alluviums, giving the slopes a rugged look. Intermittent and semi-permanent streams flow in a manner consistent with the geological structure up to a point close to Fantanele, where they turn south , heading for the Danube. The Red Precipice was formed in this geomorphologic context, as a maze of old torrential valleys and ravines dug in the red clays of the Balacita Piedmont. But the strongest contrast can be found a couple of kilometres away east of this site, in a place full of lakes and forests, where up until recently there was a picturesque tourist resort and an ostrich farm, where people could enjoy a horse ride or take a boat on the lake (Pictures 2 and 3).

The village of Radovan is the main population centre of this region, and despite the fact that even the road signs indicating the route to the geomorphologic complex and the lake are now gone, let alone the resort, the people of Craiova still remember this place and visit it from time to time, during weekends for a barbeque or an off-road trip with their cars (there are no county roads to this reservation). The village is surrounded by a beautiful yet patchy forest (Picture 4) which was once connected through a corridor along the floodplain of Desnatui up to the northern part of Dolj County. The preservation efforts undertaken before 1989 were much greater that what is done today, and the locals remember a time when rabbits and pheasants were colonized and the rangers did their job of protecting the woods.

Through this wood, nowadays quite narrow, flows the Desnatui River, whose flow is controlled south of Fantanele by a reservoir. Close to Radovan there is an interesting valley, more like an entanglement of ravines that overflow into Desnatui during times of abundant rains. Because of hydro-morphological processes occurring in the area, the valley was named ,,Bad Valley”. The reason for its inclusion on Romania’s nature reserves list did not come from this reason, but from the rarity of the plants found here due to the tormented soil created by the degradation processes. The area is characterised by spontaneous steppe vegetation, generally dry (Picture 5). The grassland are covered by gramineae species typical of the steppe (where average annual rainfall is below 500 mm), such as Festuca spp, Chrysopogon gryllus, Stippa spp., Cynodon dactylon. Close to the thalweg of these torrential valleys we find plants that need more humidity, such as Alopecurus pratensis, Poa spp. and Festuca pratensis. 

Many grass-like plants, of Mediterranean origin, otherwise rare in Oltenia, form a carpet of flowers in this valley, among which we can count Ziziphora capitata, sprawling speedwell (Veronica prostrata), Centaurea orientalis and Medicago hispida. The structure of the herbal flora demonstrates that this area was once covered by forests because it includes species such as two-leaf squill (Scilla bifolia), violets (Viola spp.), the lady orchid (Orchis purpurea) and Festuca spp. Woody species (Picture 6) that have survived from the ancient forests are the Turkey oak (Quercus cerris), the Hungarian oak (Q. frainetto) and the common hawthorn (Cratageus monogyna).

The scientific value of the Bad Valley – Radovan nature reserve is given by its floristic rarities, such as the herbaceous periwinkle (Vinca herbacea), goatsbeard (Tragopogon flocossus), Hesperis tristis, Dianthus leptopetalus or Ziziphora capitata.     

We can only hope that the scientific and tourist complex found at the Red Precipice will recover its strength and soon find an investor wiling to rehabilitate its infrastructure and leisure facilities.

Article written by Gabriela Moroșanu and translated by Mihail Mitoșeriu

Sources:

1. Popescu M. et al., 1995, Monumente si rezervatii ale naturii, obiective istorice si turistice din Oltenia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
2. http://www.primariaradovan.ro/index.php/
3. http://www.valearadovan.ro/

Canalul Nyhavn din Copenhaga este o zonă modernă și eco a orașului, datorită pistelor pentru biciclete, a spațiilor pietonale și a turbinelor eoliene pe apă. La acestea se va adăuga în câțiva ani incineratorul de deșeuri de înaltă eficiență energetică, care va fi pe deasupra (la propriu) și skiabil! Cu alte cuvinte, vorbim despre o pârtie de ski situată pe acoperișul unui incinerator!

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: ec.europa.eu

Centrala electrică de 60 MW, denumită Amager Bakke, va costa aproximativ 500 milioane de euro și va fi alimentată în întregime cu deșeuri menajere. Momentan se află în construcție și se dorește a fi finalizată în anul 2017. Conform ARC (Amager Resource Center), centrala va incinera 450 000 tone de deșeuri pe an și va alimenta cu energie electrică și termică aproximativ 140 000 locuințe. Astfel, va fi probabil unul dintre cele mai interesante eforturi ale unui oraș european în dezvoltarea tehnologiei deșeuri-energie (cunoscută drept WTE- Waste to Energy).

Având în vedere că un incinerator generează emisii de carbon, s-a pus problema dacă acest tip de centrală are într-adevăr impact benefic asupra mediului. Deși incineratorul Amager Bakke va genera emisii de CO2 semnificative (aprox. 200 000 tone pe an), cercetătorii de la Amager Resource Center spun că impactul va fi unul pozitiv, în sensul că 3 kg de deșeuri incinerate vor permite ca un bec să stea aprins 5 ore în loc de 4. Cu alte cuvinte, becul arde o oră în plus și totodată scapi de 3 kg de deșeuri. Danemarca (precum și alte state eurpene) consideră că producerea de megawatti este mai benefică pentru mediu decât mărirea grămezilor din gropile de deșeuri ale orașului.

Conform Confederației Europene a Centralelor Waste-to-Energy (CEWEP), în anul 2010 se numărau în Europa 451 de unități WTE. Aceste centrale incinerează anual 73 tone de deșeuri, producând 44 milioane MWH de curent electric și 61 milioane MWH de căldură, suficiente pentru 13 milioane de locuitori. Noi astfel de centrale vor fi construite în curând și în Irlanda și Marea Britanie.

Centrala din Copenhaga va fi dotată cu filtre scumpe care vor reduce drastic emisiile de poluanți periculoși, precum dioxinele. Totodată, prin faptul că jumătate din emisiile de CO2 provin din arderea de deșeuri organice (și deci regenerabile), și nu fosile, cercetătorii proiectului consideră că o astfel de centrală este mai curată decât una pe bază de combustibili fosili.

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: nationalgeographic.com

Principalul argument în favoarea acestei centrale este faptul că tonele de deșeuri incinerate ar avea impact mai puternic asupra meduilui dacă ar fi depozitate, prin generarea emisiilor de metan, un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai capabil de a capta căldura în atmosferă decât dioxidul de carbon. Conform Agenției pentru Protecția Mediului din Statele Unite, emisiile de gaze cu efect de seră generate prin prezența gropilor de gunoi sunt de 2 până la 6 ori mai mari decât emisiile provenite de la incineratoare (dacă măsurăm în emisii per unități de energie generată). Mai mult decât atât, în cadrul unui incinerator se recuperează și se valorifică metalul, care în mod normal ar fi ajuns la groapa de gunoi.

Deși mulți sunt de părere că apelarea la incineratoare descurajează eforturile de promovare a reciclării (susținând că aceasta ar trebui să fie singura soluție în gestionarea deșeurilor), adepții tehnologiei WTE susțin că aceasta nu se bate cap în cap cu reciclarea, ci dimpotrivă, cele două soluții merg mână în mână, întrucât este imposibil ca într-o comunitate să se ajungă la reciclare 100%, prin simplul fapt că nu toate deșeurile pot fi reciclate (sunt contaminate sau prea degradate). În Danemarca, 43% din deșeuri sunt reciclate, iar 54% sunt incinerate.

Amager Bakke va avea 80 m înălțime și se va diferenția de orice alt incinerator prin pârtia de ski de pe acoperiș. Prin aceasta se dorește transmiterea unui mesaj eco, sugerând că acest sport poate fi practicat fără deplasare către regiuni îndepărtate și fără efectele negative ale unei pârtii obișnuite (fragmentarea peisajelor montane, afectarea cursurilor de apă etc.)

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: buildpedia.com

Incineratorul Amager Bakke, Copenhaga. Sursa foto: grahamfoundation.org

Pentru pârtie se va folosi zăpadă generată artificial, echipamentul fiind alimentat cu energie produsă de incinerator. Ca fapt divers, principiul Stay close to home (“stai aproape de casă“) este unul dintre aspectele cheie promovate de către Asociația Națională a Arealelor de Ski din SUA (NSAA) pentru skiatul sustenabil, tocmai pentru că zborurile în acest scop generează mai mult CO2 decât sportul propriu-zis. Așadar, locuitorii din Copenhaga vor putea skia pe tot parcursul anului, aproape de casă. Cu siguranță că pârtia artificială nu se va compara cu cele naturale din Alpi sau din Suedia (unde danezii se duc de obicei în vacanțe să skieze), însă scopul ei este să contribuie la caracterul modern al orașului și să încurajeze populația către gesturi prietenoase cu mediul.

În concluzie, vor exista tot timpul guri rele care să spună că un proiect considerat eco nu este în realitate benefic pentru mediu, însă important este că în domeniul controversat al energiei apar tot timpul inovații care să ne dea de gândit și dintre care să putem alege.

Bibliografie

www.stateofgreen.com

www.nationalgeographic.com

news.discovery.com

www.nsaa.org

Ba, zic totuși că lumea a mai evoluat o țâră, se mai gândește (chiar dacă nu neapărat profund) și la prunci și la viitorul lor și parcă, parcă s-a mai deșteptat cu privire la ce înseamnă dezvoltare pe termen lung! Dovada stă într-un NEAMUNIT din stradă, care a ajuns la saturație în argumentele naive ale politicienilor români. Cele câteva sute de locuri de muncă nu vor aduce România la liman economic, iar cianurile din țigări nu justifică cele 13 mii de tone de cianuri utilizate și craterul cadou lăsat românilor.

Ce poate totuși să ajute Roșia, România și lumea în general? Ce spuneți de un plan de dezvoltare DURABILĂ!? Adică un plan care să ne asigure și economie și oameni fericiți și natură curată!

O modalitate prin care ne putem îndrepta spre acest obiectiv este turismul rural. Poate că nu e ceea ce ne gândeam noi acum câțiva ani buni, la ce-mi trebuie vacanță la coada vacii!? Dar, urmând tendința părăsirii orașelor în favoarea ruralului (populația urbană a scăzut de la 55% la 52,8% în 2010), spun că încet, încet (dar sigur), românul revede apropierea de natură ca fiind calea “sănătoasă”. Stresul și industrializarea din oraș i-a făcut pe mulți să se deplaseze în mediul rural. Tot mai numeroși sunt cei care caută produse naturale de la țărani gospodari, aer curat și peisaje pitorești. Și dacă Roșia nu prezintă marele potențial de dezvoltare prin turism durabil (vezi aici și alte fotografii), atunci ce altă locație!?

Să vedem, ce presupune turismul rural?

Un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural (activități, servicii, amenajări oferite de fermieri, țărani și locuitori din mediul rural). Acesta nu cuprinde numai turismul propriu-zis de la ferme, ci și un interes deosebit către vacanța în natură, unde pe lângă cazare, turiștii participă la diferite evenimente sociale, festivități, recreere în aer liber, obiceiuri și manufactură locală, agricultură tradițională.

Organizația Mondială a Turismului îl definește ca fiind “Formă a turismului care include orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.”

Ce beneficii avem din practicarea turismului rural?

Nivelul de trai al localnicilor crește, având constant o sursă de venit.

Se combate fenomenul de îmbătrânire a populației din mediul rural (cauzată în principal de plecarea tinerilor în mediul urban). Fiindcă va exista oportunitatea de realizare a veniturilor în mediul lor de proveniență, tinerii își vor valorifica cunoștințele acolo.

Se diversifică și activitățile economice din zonă. Pentru că odată ce avem turiști, avem nevoie de ghizi, de șoferi, de mici magazine de desfacere a produselor locale etc.

Se combate așadar și șomajul în rândul populației locale.

Investițiile în regiune cresc – se dezvoltă infrastructura turistică (unități de cazare, restaurante etc.)

Turiștii promovează la rândul lor un stil de viață prietenos cu mediul înconjurător. În primul rând vin în grupuri restrânse (nu este turism în masă!). În al doilea rând pot participa la activități interdependente de îngrijire a mediului natural prin plantări, ecologizări, chiar practici tradiționale. Mai departe, susțin această îngrijire indirect prin contribuirea la fondurile locale necesare protecției mediului.

Se CONSERVĂ și CONSOLIDEAZĂ indentitatea națională, a folclorului local, a produselor tradiționale. Valorile românești rămân întipărite în conștiința viitoarelor generații, care duc mai departe responsabilitatea păstrării și prezervării patrimoniului natural, spiritual, cultural-istoric.

Turismul rural oferă motivații diverse, de la recreere și odihnă, la cunoaștere, cultură, practicarea sportului, redescoperire spirituală și învățare activă a îndeletnicilor tradiționale.

Haideți să lăsăm liniștea și veșnicia la țară și să alegem alternativa de a ne bucura de ea și economic.

“Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire

şi dacă ţi-ai sângerat picioarele

te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.

Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,

ca un miros sfios de iarbă tăiată,

ca o cădere de fum din streşini de paie,

ca un joc de iezi pe morminte înalte.” (Sufletul satului, Lucian Blaga )

Surse informații: economie.hotnews, incubator.ccmimm, cameraagricolavn, turismrural, antrec, ibiol, greenagenda

Surse fotografii: rosiamontanainimagini

Termenul ‘local’ desemnează o zonă întinsă pe o rază ce nu depășește câteva zeci de kilometri. ‘Alimentele locale’ se pot procura, de regulă, din piețe agroalimentare, băcănii tradiționale sau târguri cu specific, mai puțin din supermarket.

Când cumpărăm alimente locale, avem avantajul de a cunoaște cu precizie locul de proveniență a acestora. În plus, produsele alimentare nu au suferit ‘chinurile’ unui drum lung (cum se întâmplă în cazul marilor magazine). Astfel, sunt reduse cheltuielile de transport, prelucrare, ambalare, marketing și publicitate. 

Alimentele importate sunt transportate pe distanțe lungi, arderea combustibililor și a substanțelor degajate în natură cu acest prilej contribuind la generarea unor fenomene ca poluarea aerului, smogul sau ploile acide.  Refrigerarea necesară pentru a păstra prospețimea fructelor, legumelor, produselor lactate și a celor din carne, pe care apoi le găsim în rafturile magazinelor, necesită și ea un consum mare de energie. Producția locală de alimente aduce beneficii producătorilor și economiei locale, deoarece o mare parte din valoarea adăugată pe economie rămâne la nivel local, fapt ce duce la crearea unor noi locuri de muncă.

Produsele locale contribuie și la protejarea patrimoniului cultural și culinar al unei zone. Aceeași atitudine de valorificare a potențialului local stă la baza turismului rural. Deși are o lungă istorie în spate, acesta a început să fie cu adevărat apreciat și promovat după accentuarea industrializării și urbanizării, promotorii unui mediu urban poluant și stresant.

O formă particulară a turismului rural este agroturismul, care valorifică spațiul de locuit din gospodăria țărănească și îi integrează pe turiști  în viața rurală, oferindu-le servicii și activități cu specific local.

În funcție de ambientul natural și cultural al regiunii, serviciile agroturistice oferite de gospodăriile țărănești  pot varia de la servirea mesei, însoțirea și ghidarea pe anumite trasee sau inițierea în anumite meșteșuguri tradiționale, până la oferirea posibilității de a practica unele sporturi sau de a asista la obiceiuri tradiționale (șezători, hore sătești, colinde, hramuri bisericești, târguri tradiționale, spectacole folclorice, etc.)

Principiile turismului durabil :

- Activitatea turistică trebuie inițiată  cu mijloacele proprii ale comunității locale, iar aceasta trebuie să-și mențină controlul asupra dezvoltării turistice ;

- Turismul trebuie să ofere sătenilor locuri de muncă, așa încât calitatea vieții comunităților locale să se îmbunătățească ;

- Trebuie să se ajungă la un echilibru între activitățile economice deja existente în zonă și activitatea turistică.

Astfel, descoperim cu entuziasm că adânc în inima Transilvaniei, întinderile Mureșului ascund adevărate sate turistice unde tradițiile de sute de ani sunt păstrate până în ziua de astăzi : Gorneşti, Bezid (Sângeorgiu de Pădure), Lunca Bradului, Stânceni, Neagra (comuna Lunca Bradului), Răstoliţa, Gălăoaia (comuna Răstoliţa), Borzia (comuna Răstoliţa). Tradiții strămoșești, folclor, porturi populare, toate aceste simboluri sunt păstrate cu sfințenie și transmise din generație în generație.

Festivalul Văii Gurghiului are loc la Ibăneşti, pe platoul Fâncel, fiind un punct de destinaţie atrăgător pentru iubitorii de tradiţie, folclor, port popular, aer curat şi pentru amatorii de gastronomie tradiţională. Acest festival promovează în special valorile locale, cea mai mare parte a programului fiind susţinut de către aceştia.

Festivalul Văii Mureşului găzduit de comuna Răstoliţa reuneşte an de an ansambluri folclorice, cântece şi jocuri populare, expoziţii de artă meşteşugărească. Cu ocazia festivalului, turiştii aflați în zonă pot interacţiona cu locuitorii satelor de pe valea Mureşului Superior, care păstrează şi astăzi cu sfinţenie moşteniri din veacurile trecute, prin care au creat de-a lungul timpului valori spirituale inestimabile, îmbogățind cultura românească.

Sărbătoarea Mărului se desfăşoară anual în comuna Batoş, în luna octombrie. Pomicultura este sectorul agricol cel mai dezvoltat, mărul devenind astfel simbolul comunei. În cadrul festivalului, producătorii locali îşi vor expune standurile cu mere de diferite soiuri în ritmurile dansurilor populare româneşti, ungureşti şi săseşti, dar şi acompaniați de solişti de muzică populară.

De asemenea, în comunele de pe valea Nirajului există case acreditate pentru a practica și promova agroturismul. Aici turiştii se pot plimba cu caleaşca, pot face echitație, excursii cu bicicleta sau drumeţii şi pot gusta din preparatele culinare tradiţionale puse la dispoziție de către gazde.

Sursă foto și text : http://www.transilvania-mures.ro/as_turism_ro/turism_agroturism.htm