Nu obisnuiesc sa scriu, ma exprim mai bine direct, fata in fata, asa ca pentru mine totul este o provocare. Sunt lenta si ma urnesc mai greu, asa ca va rog, dragii mei „Greenlish” people, rabdare! Acestea fiind zise, sa purcedem la treburile noastre „scriitoricesti”.
Intaiul meu contact cu lumea mediului, conservarii, parcurilor naturale, rezervatiilor, ursilor bruni, endemismelor si altor termeni specifici meseriei a fost in primul an de facultate. Sincer, daca ma intrebati acum cinci ani ce inseamna mediu, as fi raspuns “ceva intre mare si mic, scurt si lung, scump si ieftin”.
Acum, dupa trei ani de facultate, imi dau seama ca, cel putin pentru mine, mediul este mai mult spirit si mai putin material, ca mediul il simti, nu il faci si ca natura reprezinta esenta pura de viata.
Trist este ca natura trebuie protejata de cei pe care ii adaposteste, de cei carora le ofera totul neconditionat, desi padurea nu iti va cere sa o hranesti, nu iti va face crize de gelozie si nici nu se va lupta cu tine pentru telecomanda.
Mediul este ca un bun parinte, va da copilului tot ce-i cere, chiar cu pretul propriei extinctii.
Asa ca este datoria mea, a ta, a noastra sa-l protejam, sa garantam conservarea patrimoniului natural ca bun comun al generatiei viitoare si actuale iar acest lucru, cel putin in prezent, se poate realiza numai prin constituirea unei retele bine concepute de arii protejate.
Mi-ar placea sa cred ca nu avem nevoie de arii naturale protejate, de zone ingradite, cu acces limitat, ca sa ne oprim din distrugere, desi uneori nici asta nu ne impiedica… As vrea sa cred ca nu protejam flora sau fauna din acel areal doar pentru ca este prevazut in legislatie, ci pentru ca asa trebuie, asa e corect fata de noi si de copiii nostri.
Multi m-au intrebat de ce avem nevoie de arii protejate, de ce accesul in acele zone este limitat, de ce ne se pot bucura liberi de natura… Raspunsul meu ? Pentru ca uneori suntem cea mai distructiva specie, alteori suntem lacomi si egoisti, pentru ca as vrea sa cred ca generatia viitoare nu va privi un copac prin vitrina muzeului Antipa si nu va respira printr-un tub…
Ariile protejate sunt necesare pentru ca vor ramane singurele oaze de liniste dintr-o lume ultra-tehnologizata, pentru ca desi donam o bucatica de plaman de fiecare data cand taiem un copac, ele ne vor ajuta sa nu facem dializa, pentru ca intr-o lume urata, ai nevoie de frumos.
Romania este o tara bogata iar daca bogatia naturii s-ar evalua in bani, Romania ar fi in Top Forbes 100 miliardari.
Ce ii lipseste? O legislatie bine pusa la punct, fara lacune, fara loc de interpretari, fara favoritisme, ce-ar putea fi descrisa succint prin zicala “unde-i lege, nu-i tocmeala”. Of, nu stiu cum fac de ma intorc mereu la vechea mea dragoste! Dar despre asta va povestesc in urmatorul articol! Glumind un pic, in felul acesta, va tin pe jar!
Ariile protejate apara interiorul de exterior, vechiul de nou, spiritul de material, naturalul de antropic, pe cel slab de cel puternic.
In incheiere, am rugat-o pe verisoara mea sa-si exprime parerea ei de om neavizat in ale mediului si sa scrie cateva randuri despre ce reprezinta pentru ea conceptul de arie protejata…
„Parere de om neavizat despre arii protejate:
Din cate stiu, ariile protejate sunt arii de spatiu verde (paduri de diverse feluri), care sunt protejate prin lege, de catre om, cu un motiv si anume acela ca in respectivele arii se afla specii de copaci sau alte plante aflate pe cale de disparitie. De asemenea, cred ca aceste arii sunt protejate cu tot cu fauna aferenta (deci probabil ca aici e interzisa si vanatoarea). Protejate prin lege probabil inseamna ca e interzisa schimbarea facuta de om, in vreun fel, conditiilor in care plantele respective traiesc si e interzisa si distrugerea lor sau poate chiar accesul oamenilor in aceste zone.”
Sursa foto: whitegadget.com
Articol realizat de Alina Costici
