Vesti proaste de sfarsit de octombrie:WWF si IPCC arata ca oamenii isi distrug planeta mai eficient si mai rapid decat era prevazut

Octombrie 2018 : luna raporturilor cu vești proaste. Mai întâi, raportul IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) privind impactul încălzirii globale de 1,5° C peste nivelurile preindustriale și evoluțiile globale legate de emisiile de gaze cu efect de seră, în contextul consolidării răspunsului global la amenințarea schimbărilor climatice, a dezvoltării durabile și a eforturilor de eradicare a sărăciei. Apoi, Living Planet Report al WWF, care documentează starea planetei – incluzând biodiversitatea, ecosistemele și nevoia de resurse naturale – și efectele acesteia asupra oamenilor și a faunei sălbatice. Publicat de WWF la fiecare doi ani, raportul reunește o varietate de cercetări pentru a oferi o viziune cuprinzătoare asupra „stării de sănătate” a Pământului.

Două rapoarte și sute de vești proaste.

Vom încerca o prezentare clară a rezultatelor acestora, însă nu ezitați să le consultați direct, pentru mai multe detalii: IPCC și WWF.

Încep prin a pune bazele întregii povești subliniind faptul că astăzi, 97% dintre oamenii de știință din domeniu consideră că Pământul se încălzește, și că este din vina oamenilor. Aceasta nu (mai?) este o ipoteză, nici măcar pentru cei mai…sceptici, este o realitate.

Povestea schimbărilor climatice aduse de societatea umană începe o dată cu revoluția tehnologică, însă noi nu vom coborî atât de departe în istorie, ci ne vom opri în 1992: anul în care a fost semnată Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cu ocazia Summitului din Rio. Acesta a fost momentul când un număr considerabil de țări (197 în 2015) au decis că trebuie să „stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care ar împiedica interferența antropică periculoasă în sistemul climatic”.  Cu alte cuvinte, trebuie făcute eforturi pentru a limita impactul oamenilor asupra climei planetei, un impact produs, așa cum știm, de modul nostru de viață (va reamintesc că în 2018, am „consumat” resursele aferente anului în curs pe 1 august si că de atunci traim “pe datorie”).

Ei bine, din 1995 până astăzi, părțile semnatare s-au întâlnit anual pentru a discuta progresul (?) făcut în acest sens, iar una dintre cele mai mediatizate întâlniri a fost cea de la Paris (COP 21). Cu această ocazie, a luat naștere Acordul de la Paris, al cărui obiectiv principal a fost de a „întări răspunsul global la schimbările climatice, mențînând o creștere a temperaturii globale în acest secol cu mult sub 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale și continuând eforturile de limitare a creșterii temperaturii până la 1,5 grade Celsius”.

Cu toate acestea, trendul nu pare să se schimbe: producem în continuare din ce în ce mai multe gaze cu efect de seră, care sunt corelate cu schimbările climatice. Și, pentru a completă evantaiul de vești proaste, IPCC ne spune în raportul sau din octombrie 2018 că o creștere limitată la 1,5 °C nu este deloc ușor de obținut… și că în plus, acest „best case scenario” prevăzut de COP 21 este, de fapt, dramatic în ceea ce privește efectele asupra naturii și a societății umane.

Sute de milioane de vieți sunt în joc, declară raportul, în cazul în care vom avea o încălzire de 1,5 °C – ceea ce va avea loc în 2040 dacă tendințele actuale vor continua.

2040 este în 20 de ani.

Aproape toate recifurile de corali vor dispărea, incendiile și valurile de căldură ar afecta planetă anual, iar combinația secetă – inundații – temperatură crescută ar duce la o gravă problema de aprovizionare cu alimente. 

Însă folosirea conditionalului este inutilă: acest scenariu se va produce și va fi o situație fericită: același raport declara că pentru a atinge doar o creștere de 1,5°C, este necesară o transformare atât de profundă a economiei, agriculturii și a vieții la nivel mondial,  încât “nu există un precedent istoric documentat”.

Va invit să citiți raportul pentru mai multe detalii.

Al doilea apel la trezire a fost dat de WWF, care a abordat problema impactului stilului de viață uman asupra faunei sălbatice. După cum probabil știți, viață pe Pământ a trecut prin 5 mari extinctii cunoscute, fiecare fiind responsabilă pentru dispariția unui procent considerabil din viață pe Terra la momentul respectiv.  Ne confruntăm astăzi cu a șasea extincție de masă, a cărei responsabilitate revine oamenilor. Va invit să citiți primele capitole din Sapiens – o scurtă istorie a umanității pentru a va clarifica relația între venirea (istorică și repetată a) Homo Sapiens într-un punct geografic și schimbările majore ce au afectat biodiversitatea locală. 

Raportul arată că societatea umană este responsabilă pentru declinul populațiilor de specii sălbatice cu 60%… față de 1970! În doar 40 de ani. Aveți acces la datele care au stat la baza raportului aici

“Dacă ar fi existat o scădere cu 60% a populației umane, această ar echivala cu golirea Americii de Nord, a Americii de Sud, a Africii, a Europei, a Chinei și a Oceaniei. Această este amploarea efectelor noastre. “ (Mike Barrett, director executiv al științei și conservării la WWF)

Unul dintre exemplele cunoscute este cel al albinelor și al scăderii populației lor că urmare a utilizării pesticidelor și a altor chimicale. Un raport al Uniunii Europene arată pierderi de colonii de până la 20% într-o singură iarnă. Albinele sunt responsabile cu polenizarea a circa 80% dintre culturile necesare oamenilor, iar o deteriorare accentuată a populațiilor de albine va duce inevitabil la probleme legate de producția de hrană și de alte bunuri bazate pe plante.

Însă acesta este un exemplu cunoscut și care ne afectează foarte direct. Circuitele naturale și relațiile complexe dintre componentele mediului, sau cele dintre diferitele specii de animale și plante sunt afectate de activitățile umane într-o măsură mai mare decât cea așteptată până acum câțiva ani (când, de exemplu, încălzirea cu 2 grade era prevăzută pentru anul 2100, nu pentru 2040). Și toate acestea se reflectă în viață noastră, a speciei umane. Societatea umană, cu luxurile și avantajele sale, este bazată în întregime pe natură. Avem în continuare nevoie de aceste resurse pentru a supraviețui și a prospera. Alternativă este probabil de găsit și de învățat în celelalte 5 mari extincții de pe Terra: până la urmă, planeta supraviețuiește. Speciile care trăiesc pe ea, nu neapărat.

Sursa foto.

Despre autor
Doctor in Geografie si amenajare teritoriala al Universitatii din Lille, pasionata de natura si de calatorii.
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2018 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress