Situatia epurarii apelor uzate

Scris de Florentina Stan pe 09/04/2012 in Apa · 1 Comentarii

Directiva Cadru 2000/60/EC, adoptata la nivelul Uniunii Europene, defineste apa ca pe un patrimoniu ce trebuie protejat si conservat ca atare, si prevede asigurarea unui cadru necesar gospodaririi durabile a apei. Aceasta Directiva a fost transpusa in legislatia nationala prin Legea nr. 310/2004, ce completeaza Legea Apei nr. 107/1996. Potrivit acesteia, apa trebuie sa fie protejata din punct de vedere calitativ si prin epurarea apelor uzate.

Epurarea apelor uzate orasenesti, industriale, provenite de la zone rezidentiale sau unitati comerciale, se realizeaza la nivelul unei statii de epurare. Aceasta reprezinta, de fapt, un grup de instalatii, construite sau adaptate pentru a diminua cantitatile de poluanti din apele uzate.

Primele statii de epurare au aparut in Anglia, in secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizari, pentru rezolvarea problemei epidemiilor hidrice. Tot in Anglia, s-au pus bazele monitoringului. Totodata, parametrul CBO5 “consum biochimic de oxigen” , introdus in 1898, a fost conceput in concordanta cu realitatile englezesti.

In anul 1984, in SUA, existau 15.438 de statii de epurare care deserveau o populaţie de 172.205.000 locuitori. Pentru anul 2005, statiile de epurare erau in numar de 16.980, deservind 243.723.000 locuitori.

In prezent, milioane de europeni sunt expusi la niveluri de azot din apa care depasesc pragurile normale. Acest lucru duce la cresterea riscului de cancer in randul populatiei. “Efectele nocive ale excesului de azot asupra sanatatii oamenilor si asupra mediului produc costuri de pana la 320 de miliarde de euro la scara europeana. Adica dublu fata de beneficiile aduse de agricultura, de exemplu.” Acest rezultat a fost facut public in timpul unei conferinte internationale tinute in capitala Scotiei, Edinburgh, eveniment ce a reunit 200 de cercetatori din 21 de tari. Cercetatorii au atras atentia asupra unor metode de rezolvare a problemei excesului de azot si asupra mai multor cai de reducere a impactului asupra aerului, apei si ecosistemelor.

La nivelul Romaniei, o problema o reprezinta lipsa unei retele de canalizare in anumite regiuni si ineficienta sistemului de epurare. Astfel, specialistii Administratiei Nationale Apele Romane (ANAR) au constatat ca apa folosita de 90% dintre romanii de la sat si de 50% dintre oraseni nu ajunge in niciun sistem de canalizare. Cei mai multi dintre acestia arunca apa folosita in apropierea casei. De asemenea, in Romania, gradul de racordare la retele de canalizare si statii de epurare a apelor este de 57%, respectiv de 46%.

Administratia Nationala Apele Romane a calculat cat ar costa daca fiecare locuitor ar avea acces la apa curenta, canalizare si care sunt investitiile necesare pentru un sistem de epurare eficient. “Pentru perioada 2010-2027, costurile totale ale masurilor de baza si masurilor suplimentare pentru implementarea tuturor directivelor europene privind calitatea apelor si a programului de masuri la nivel national au fost estimate la aproximativ 20 de miliarde de euro”, este precizat in unul dintre rapoartele specialistilor. Practic, implementarea unui program eficient ar costa cam 1.000 de euro pentru fiecare roman. Investitiile cele mai mari sunt necesare pentru alimentarea cu apa potabila si canalizare. In judetele Arad, Braila, Neamt si Sibiu, multi locuitori au acces la canalizare, in timp ce in judetele Giurgiu, Ilfov, Teleorman si Caras-Severin, numarul persoanelor racordate la sistem este mic. Totodata, in judetele Galati, Mehedinti si Tulcea, gradul de racordare la statiile de epurare este foarte mic, respectiv sub 10%.

Termenele intermediare pentru conformarea la Directiva Cadru 2000/60/EC sunt:

31 decembrie 2013 - 69% – grad de racordare la sistemele de canalizare si 61% la statiile de epurare,.
31 decembrie 2015 – 80% – grad de racordare la sistemele de canalizare si 77% la statiile de epurare.

Daca insa vom continua in ritmul de pana acum, vom ajunge la un nivel de 100% abia peste 12 ani in privinta canalizarii si in 29 de ani la statii de epurare, desi la 31 decembrie 2018 gradul de racordare trebuie sa fie complet, potrivit termenelor de tranzitie ale prevederilor Directivei Europene privind epurarea apelor uzate. In prezent, inRomania, exista fizic 983 retele de canalizare, din care doar 631 sunt functionale, restul fiind in diferite stadii de executie.

Romania se afla pe ultimul loc in UE in privinta racordarii gospodariilor la retelele de apa si canalizare. Dintr-un total de 16.000 de localitati existente, 13.000 inca nu au sisteme de canalizare, iar 9 milioane de romani nu beneficiaza de apa potabila curenta.

“Nivelul de calitate foarte buna a apelor ridica standardul de calitate si de viata al unei natiuni, pentru ca o apa de foarte buna calitate dovedeste modul in care aceasta natiune s-a comportat fata de apa de-a lungul istoriei sale si, in acelasi timp, o responsabilizeaza in prezent si in viitor sa conserve si sa protejeze calitatea apelor, prin aplicarea unor politici durabile de gospodarire a apelor”, sustine David Csaba, director la Administratia Nationala “Apele Romane” (ANAR).

Situatia epurarii apelor uzate in Municipiul Bucuresti

Municipiul Bucuresti este deservit de un sistem mixt de canalizare care se intinde pe o lungime de aproximativ 2400km si care preia ape uzate de la aprox. 80% din populatia de 1.920.000 de oameni a orasului, dar si de la majoritatea agentilor industriali si institutii. Apele uzate colectate sunt transportate catre staţia de epurare de la Glina, in sud-estul Bucurestiului.

In prima faza, statia de epurare Glina a fost proiectata pentru tratarea completa a debitelor de ape uzate colectatate din Bucuresti, in 3 linii separate de tratare de 10m³/sec fiecare. Evenimentele istorice si-au pus amprenta asupra construirii statiei de epurare, astfel ca, in 1989, din cauza evenimentelor politice, constructia statiei a fost oprita. S-a incercat reluarea constructiei in 1996, dar, din nou, lucrarile au fost oprite dupa o scurta perioada de activitate, de aceasta data oprirea lucrarilor fiind cauzata de dificultatile de ordin contractual, financiar si de mediu. Asigurarea unei epurari eficiente a apelor uzate din Bucuresti a fost identificata drept prioritara in Planul National de Actiune pentru Mediu inca din 1995 si actualizat in 1999.

Pana in 2011, apele uzate colectate din Bucuresti erau evacuate netratat in raul Dambovita, acest lucru ducand la o degradare a calitatii apelor Argesului si Dunarii.

“Din nou, Bucurestiul mai face un pas spre marile capitale europene, ne indreptam cu pasi repezi spre normalitate. Bucurestiul era singura capitala din Europa care nu beneficia de o statie de epurare a apelor menajere, pluviale si industriale. Acum are aceasta staţie si sunt bucuros sa pot oferi orasului si locuitorilor sai o viata mai buna”, spune primarul general al capitalei, Sorin Oprescu.

Astfel, incepand cu vara anului 2011, s-a pus in functiune statia de epurare a apelor uzate de la Glina care ocupa 42 de hectare, a carei valoare totala a lucrarilor se ridica la peste 108 milioane de euro, bani alocati din fonduri europene. In prezent, functioneaza o singura linie de epurare, termenul pentru finalizarea statiei de epurare fiind 2015.