Potopul lui Noe… mit sau adevar? (partea I)

Cu siguranta ca orice om a auzit despre marele potop sau potopul lui Noe, o catastrofa ce a distrus lumea antediluviana si a schimbat total morfologia scoartei terestre. Urmand raportul Biblic, oamenii de stiinta au incercat in ultimele veacuri sa gaseasca dovezi empirice ale existentei acestui potop, dovezi ce au produs mai mult confuzie in societate… Din cate stiu, Arca lui Noe este la a doua sau a treia descoperire in momentul de fata; astfel, scepticismul oamenilor, si-asa alimentat de superstitii si prejudecati, a fost mult accentuat in ultimele decenii.

Au fost mai multe teorii ale potopului care incearca sa lege oarecum descrierea Bibliei cu ultimele descoperiri ale stiintei, fara succes insa, datorita excluderii reciproce a celor doua modele in ce priveste vechimea evenimentului.  Cele mai cunoscute au fost „teoria potopului local” si „teoria potopului calm”. Vom incerca in cele ce urmeaza sa vedem cat de bine se leaga descrierea Biblica cu uniformismul sustinut de majoritatea oamenilor de stiinta.

In cazul unui potop local, construirea unei corabii chiar nu mai era necesara; marimea ei ar fi fost exagerat de disproportionata (echivalentul a 522 vagoane de tren) daca ar fi fost conceputa numai pentru o fauna regionala. Aceasta ar fi putut scapa usor de un potop local prin modalitatea evidenta de a migra la altitudini mai mari in alte parti ale pamantului. O alta inconsecventa a potopului local este legata de nivelul si durata acestuia. Relatarea biblica ne spune ca potopul a acoperit varfurile celor mai inalti munti (Genesa 7:19-20) si situatia aceasta a durat timp de zece luni (8:5) dupa ce a inceput potopul. Daca muntii au fost tot atat de inalti cum sunt astazi, asa cum presupune teoria potopului local, apele au fost de cel putin 5.165 m (înălțimea Munților Ararat, pe care s-a oprit corabia), cel putin pentru o perioada de noua luni. Ca sa consideri ca acesta a fost un potop local, acest lucru ar impune apei potopului niste cerinte hidraulice imposibile. Ar trebui sa ne imaginam un potop de forma unui ou, inalt de vreo cinci kilometri si jumatate !

A doua teorie accepta realitatea potopului, insa considera ca efectele acestuia au fost cu totul neglijabile. Cu toate ca este ciudat si aproape de necrezut, teoria potopului calm a fost promovata si sustinuta de geologi competenti ai secolului XX si unii contemporani (Charles Lyell, J.L.Kulp, Davis Young și alții). Ei recunosc ca a existat un potop universal care a avut loc pe vremea lui Noe, dar apoi ei abandoneaza realitatea fizica, imaginandu-si ca este posibil ca un astfel de potop sa fi fost bland si linistit, nedaunator din punct de vedere geologic si care sa nu fi lasat nici o urma de natura fizica prin care sa fie atestat.

Felul in care obisnuitele procese lente si uniforme ale naturii ar putea lasa urme permanente sub forma unor mari straturi sedimentare si a unor cimitire de fosile in toata lumea si de-a lungul veacurilor, in timp ce o puternica convulsie hidrodinamica mondiala si unica – ce a distrus animelele de pe uscat si pamantul insusi – nu lasa nici o urma vizibila, constituie o enigma geologica unica. Ideea de a avea un potop „calm”, mondial si cu o durata de un an este absurda din punct de vedere hidrologic si geofizic.

Asa cum era de asteptat, corelarea erelor geologice cu raportul Biblic despre potop nu poate fi posibila si respectata in totalitate. Daca prima se schimba ori se modifica in functie de noile descoperiri si are un spectru larg de variatie si adaptabilitate, cea de-a doua nu lasa loc nici unei schimbari in desfasurarea evenimentelor. Intre cele doua modele nu exista neutralitate, astfel ca oamenii de stiinta sunt fie adeptii catastrofismului (fosilele, rocile si alte elemente ale crustei pamantului s-au format intr-o perioada relativ scurta de timp), fie a uniformismului (fosilele si rocile s-au format incet, intr-o perioada lunga de timp, prin aceleasi procese care actioneaza acum pe pamant). Toti sunt de acord cu existenta unui cataclism provocat de apa, natura oferind nenumarate dovezi in acest sens, de la un capat la celalalt al pamantului. Divergentele apar insa la raspunsul intrebarilor „cand?” si „cum?”.

In partea a doua, voi incerca sa prezint cateva argumente pro si contra celor doua teorii, lasand cititorul sa decida unde este mai mult adevar. Si aici trebuie sa mentionez ca nu exista neutralitate !
Sursa foto: www.transitionvoice.com