Poluarea apei cu nitrați

Unii dintre cei mai întâlniți poluanți ai apelor, atât cele de suprafață cât și cele subterane, sunt nitrații. Nitrații, alături de nitriți, sunt niște componenți naturali ai solului ce provin din mineralizarea substanțelor organice azotoase de origine vegetală și animală, sub acțiunea microorganismelor existente în sol. O parte din nitrați și nitriți este absorbită de rădăcinile plantelor și servește ca materie primă pentru sinteza proteinelor și altor compuși cu azot, iar altă parte este antrenată de apele de suprafață sau de cele care se infiltrează în sol.

Nitrații (NO3) sunt prezenți în mod natural în sol, apă, plante și alimente (carne), dar și în aer, însă nivelele nitraților din sol și apă pot fi crescute prin intermediul activităților umane și aici ne referim în mod special la utilizarea fertilizatorilor pe bază de azot, creșterea cantității de deșeuri azotoase din fermele de animale și păsări, precum și a tratamentului apelor reziduale urbane. În mediul înconjurător, bacteriile de nitrificare transformă ionii de amoniu în nitriți și nitrați. Impactul cel mai puternic al nitraților, din punct de vedere economic, este asupra solului și apei.

Formele organice și anorganice ale nitraților pot, de asemenea, să apară în mici concentrații în aer. S-a estimat pentru zone cu nivele ridicate ale compușilor pe bază de azot în aer, că dacă toți acești compuși ar fi absorbiți de un adult, ar putea să ajungă până la o cantitate ingerată de aproximativ 0.1 mg nitrați/zi.

Concentrațiile azotului în apă depind în mod larg de sursa de apă. În cazul surselor de profunzime, conținutul crescut de nitrați poate fi datorat nu numai poluării sursei ci și conținutului natural al solului în nitrați care se mobilizează în apă.

Concentrația maximă admisă (CMA) pentru nitriți în apa potabilă este de 50 mg/l. Mulți medici consideră chiar și această valoare prea ridicată, mai ales pentru sugari și copiii mici și recomandă o limită maximă de 25 mg nitrați la 1 litru de apă.

EPA, Agenţia pentru Protecţia Mediului din SUA, a stabilit un nivel maxim de contaminare cu nitraţi de 10 mg/l  pentru siguranţa apei potabile. Nitraţii de la acest nivel sau mai mare pot cauza o potenţială anomalie sanguină, fatală la copiii aflaţi sub vârsta de 6 luni, care constă în reducerea capacităţii  oxigenului de a circula prin sânge.

AFSSA (Agence Francaise de Securite Sanitaire des Aliments) a stabilit un nivel maxim de contaminare cu nitrați de 10 mg/l pentru siguranța apei potabile.

Uniunea Europeană a luat măsuri împotriva poluării apelor cu nitrați, eliberând o directivă specială în acest sens – Directiva privind nitrații – unul dintre primele texte legislative ale UE destinat să controleze poluarea și să îmbunătățească calitatea apei. Directiva s-a dovedit eficientă între anii 2004 – 2007, când concentrațiile de nitrați din apele de suprafață au rămas constante sau au scăzut în 70% din locațiile monitorizate. În cazul a 66% din punctele de monitorizare a apelor subterane, calitatea a rămas constantă sau chiar a fost în curs de îmbunătățire.

Pentru implementarea Directivei 91/676/EEC privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi (azotaţi) proveniţi din surse agricole, Administraţia Naţională “Apele Române” are ca atribuţii monitorizarea calităţii apelor subterane şi de suprafaţă pentru identificarea şi cadastrarea apelor afectate de poluarea cu nitraţi sau susceptibile de a fi expuse unei astfel de poluări, în scopul stabilirii şi/sau revizuirii zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole. În acest sens, sunt supravegheate concentraţiile de nitraţi din apele de suprafaţă şi subterane în secţiunile/forajele de control şi se face verificarea stării de eutrofizare a apelor (ape dulci şi ape costiere). Concentraţia limită de nitraţi în apă este de 50 mg/l, având în vedere standardele în vigoare.

În România, o mare parte din apa subterană este poluată cu nitrați, iar peste jumătate din suprafața țării e vulnerabilă la poluarea cu nitrați, potrivit unei statistici întocmite de specialiștii ANAR în anul 2009.

Potrivit calculelor întocmite de autorităţi, pentru ca apa din pânza freatică să nu mai fie poluată, iar analizele terenurilor să iasă bine, România ar trebui să investească nu mai puţin de 1,8 miliarde de euro. Alte aproximativ 16 milioane de euro ar trebui alocate, anual, pentru exploatarea investiţiilor, iar 2,5 milioane de euro ar fi necesari pentru instruirea ţăranilor în privinţa depozitării bălegarului.

Vina se împarte între autorităţile actuale, care n-au extins suficient reţeaua de canalizare, factorii de decizie de dinainte de ’90, care au preferat o agricultură intensivă, pe bază de azot. Mai sunt apoi ţăranii, care depozitează la întâmplare dejecţiile de animale şi proprietarii de locuinţe care şi-au instalat fose septice neimpermeabile.

Îndepărtarea nitraţilor din apă e un proces complicat şi costisitor. “S-au experimentat tehnici chimice şi biochimice sau se recurge la amestecarea apelor contaminate cu altele cu concentraţie mai redusă de azotaţi. Dar e mult mai uşor şi ieftin să previi”, explică specialiştii într-un raport guvernamental.

Care sunt cele mai mari riscuri şi efecte ale nitraţilor asupra sănătăţii ?

Ca şi oxigenul dizolvat, temperatura şi pH-ul, cantitatea de nitraţi din apă este influenţată atât de procese naturale, cât şi de intervenţia omului. Apa din corp poate ajunge la un nivel mare de nitraţi în mod natural sau din cauza neglijenţelor din activităţile umane. Consumul de apă cu nivel ridicat de nitraţi poate dăuna capacităţii celulelor de a transporta oxigenul prin sânge.

În mod obişnuit, ne expunem la pericolele nitraţilor prin ceea ce consumăm. Multe legume, precum şi diferitele tipuri de carne ce le consumăm, conţin nitraţi. Dar aceştia nu reprezintă un pericol în apă când vine vorba de activităţi de igienă personală.

Copii

Copiii care consumă cantităţi mari de azot în apă sunt predispuşi să se „înălbăstrească”, având probleme respiratorii din cauza circulaţiei inadecvate a oxigenului prin sânge. Acidul stomacal al unui copil nu este la fel de rezistent ca şi al unui adult sau copil mai mare. În organismul uman, nitraţii (NO3) se transformă în nitriţi (NO2). Combinându-se cu hemoglobina, aceştia formează methemoglobina, care este incapabilă să fi­xeze şi să transporte oxigenul de la plămâni către ţesuturi, ceea ce duce la anoxie, manifestată prin cianoză, asfixie şi chiar deces.

Pericolul nitraţilor pentru organism constă şi în faptul că, în rezultatul diferitelor modificări, aceştia se transformă în nitrozamine şi nitrozamide, care posedă proprietăţi cancerigene.

Azotatul pătrunde în vasele de sânge şi se leagă de hemoglobină, transformând-o în methemoglobină. Rezultatul este interfe­renţa în capacitatea oxigenului de a fi transportat către ţesuturi – methemoglobinemia. Problema majoră este că methemoglobina din corpul unui nou-născut nu se mai poate transforma în hemoglobină, ca în cazul adulţilor. Methemoglobinemia în stare severă poate cauza distrugeri ale creierului sau chiar poate conduce la moarte.

Sarcina

Femeile însărcinate, cu aciditate redusă a stomacului, şi persoanele cu deficienţe ale en­zimelor ce schimbă methemoglobina înapoi în hemoglobină, sunt expuse methemoglobinemiei induse de nitraţi. Cel mai cunoscut simptom al acestei boli este culoarea albăstruie ce o capătă pielea, în special în jurul ochilor şi al gurii. Alte simptome sunt durerile de cap, vărsăturile, slăbiciunea şi greutatea în respiraţie.

Există studii ce arată legătura dintre naşte­rile cu probleme şi consumul ridicat de nitraţi al femeilor însărcinate. Acestea trebuie să evite consumul apei cu un nivel de nitraţi mai mare de 10 mg/l.

Chiar dacă în timp s-a constatat o tendinţă de scădere a influenţei surselor de poluare asupra acviferelor freatice, datorită reducerii semnificative în ultimii ani a volumului producţiei industriale şi a producţiei agro-zootehnice, dar şi prin punerea în practică a măsurilor de epurare a apelor uzate, calitatea apelor subterane a rămas încă necorespunzătoare din cauza ritmului lent de autoepurare a acestora. Din evaluările globale cele mai recente, formele cele mai intense de depreciere multiplă se menţin la nivelul calităţii apelor subterane din anumite zone, în special în zonele rurale, unde, din cauza lipsei unui minim de dotări cu instalaţii edilitare, deşeurile lichide ajung în subteran, atât în mod direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate, a şanţurilor şi rigolelor etc.), cât şi indirect, prin infiltrare lentă (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi de deşeuri menajere improvizate etc.). Administraţia Naţională „Apele Române” atrage atenţia tuturor factorilor responsabili că este necesar un management riguros al deşeurilor şi construirea, extinderea sau modernizarea staţiilor de epurare a apelor uzate, întrucât poluarea acviferului freatic, cu precădere, este un fenomen aproape ireversibil şi are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apa potabilă. Depoluarea surselor de apă din pânza freatică este extrem de anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă.

Surse info:

http://www.indiscret.ro/214/actualitate/7294/zonele-cele-mai-vulnerabile-la-poluarea-cu-nitrati.html

http://www.jurnalul.ro/sanatatea-familiei/nitratii-din-apa-si-alimente-dauneaza-grav-sanatatii-560957.htm

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-au-otravit-nitratii-pamanturile-si-apele-romaniei-926511.html

http://www.aquacarpatica.com/#/ro/cea-mai-pura-apa/nitrati-si-poluarea-apelor

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/apa/cati-nitrati-are-apa-pe-care-o-consumi-1156884

http://www.inpcp.ro/

Surse foto:

http://www.inpcp.ro

http://www.aquacarpatica.com

http://www.blog.inpcp-campanie.ro/2012/05/26/apa-si-sanatatea-in-zonele-rurale-din-romania/

Despre autor
Absolvent al Facultatii de Geografie (UB) - specializarea Stiinta Mediului și al masterului "Evaluarea Integrată a Stării Mediului".
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2025 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress