Este binecunoscută abilitatea omului de a culege. El este, printre altele, culegător, și această preocupare a lui este de regulă încadrată în domeniul agriculturii. Ei bine, în acest articol mi-am propus să scriu câte ceva despre culesul picăturilor de ceață. Am amintit de agricultură pentru că și acest tip de ”cules”, deși nu direct, are legătură cu agricultura. Vom vedea mai departe cât, cum și de ce. Se tot vorbește despre resursele de apă, despre calitatea apei, despre necesarul de apă, despre politici de reglementare, despre durabilitatea rezervelor, despre cum se învârte întreaga economie și bunăstarea mondială de felul în care ne gospodărim. Fie! …și totuși până ajungem să salvăm planeta trebuie să sfințim locul în care trăim. Sfințirea implică, însă, un ulcior de apă, pe care nu întotdeauna îl avem la îndemână. Ca și culesul fructelor și al gândacilor dăunători, captarea picăturilor de ceață este o practică veche și ieftină.
Pentru că nimeni nu-i profet în țara lui, s-au derulat câteva proiecte în Chile (satul El Tofo), în anii ’80, sub îndrumarea lui Robert Schemenauer, și în Peru (satul Bellavista) în 2006, sub atenta supraveghere a biologilor Kai Tiedemann și Anne Lummerich. Proiectele constau în căutarea unui loc neîmpădurit, de preferat cu câteva zeci sau sute de locuitori, cu rezerve minime de apă, în care să se instaleze plase foarte dese pentru captarea picăturilor de ceață și toate acestea realizate cu sprijinul sătenilor (pesimiști, dar îndemnați de autorități realizează munca fizică) și a ONG-urilor interesate.
Mai întâi se plantează arbori sau arbuști (evident cu importanță economică) și se îngrijesc atent, cu apa provenită din rezervele locale și din colectarea picăturilor de ceață, sperându-se astfel ca pământul respectiv să poată fi obținut, în timp, de la autoritățile locale, dată fiind abordarea blândă față de mediul înconjurător, și protejarea locului de alunecările de teren care pot avea loc.
Se cunoaște faptul că ceața este o suspensie de picături de apă și microcristale de gheață, rezultate din procesele de condensare și sublimare a vaporilor de apă în stratul din apropierea suprafeței terestre. Ceața este, deci, un nor aflat în contact cu suprafața terestră.
Ei bine, cei trei oameni de știință, afirmă că atunci când se lovesc de plasa capcană, împinse de mișcarea aerului, picăturile se unesc și formează picături mai mari, mărind astfel rezerva de apă a sătenilor. Aceștia merg pe premisa că nu numai arborii plantați beneficiază de apa colectată, ci se alimentează și apele subterane. Sistemele de captare sunt întreținute cu banii proveniți din comercializarea arborilor respectivi. Astfel, toată lumea are de câștigat: oricine are o idee despre cum se cultivă arbori cu importanță economică câștigă terenul și are profit din comercializarea lemnului sau a fructelor; sătenii prind o idee de afaceri și apa necesară unui duș, dacă le prisosește arborilor (sau mai simplu fac dușul în pădure, că tot plouă!).
S-a afirmat că s-au obținut cantități importante de apă, de până la 568 litri într-o singură zi, utilizând o singură plasă în Bellavista. Însă modelul de plasă cu mai multe straturi, imaginată de Tiedemann și Lummerich în 2007, a condus la obținerea unei cantități de 2,271 litri într-o singură zi. Presa locală, și nu numai, i-a surprins pe localnicii foarte pesimiști în ceea ce privește cantitatea de apă impresionantă obținută astfel, într-o singură zi, atât de pesimiști încât să afirme că cineva căra apa sus, pe munte, în rezervor, în timpul nopții.
Și totuși, cei doi biologi (K. Tiedemann și A. Lummerick) speră ca într-o bună zi să poată restabili ciclul natural al apei în zonă și să meargă mai departe cu proiectele lor.
Bibliografie
Ștefan, Sabina (2004), Fizica atmosferei, vremea și clima, București, Editura Universității din București
http://news.nationalgeographic.com aceesat 26.06.2013
http://blogs.ei.columbia.edu accesat 27.06.2013
Surse foto:
Foto nr.1http://www.google.ro accesat 27.06.2013
Foto nr.2http://www.google.ro accesat 27.06.2013
Foto nr3 http://eo.ucar.edu/webweather/stratus.html accesat 27.06.2013 .
