Din istoria fulgilor de zăpadă…

Scris de Gina Marțin pe 07/02/2014 in Aer, Apa · 0 Comentarii

Ființele, lucrurile, fenomenele privite în sensibilitatea lor, ne determină să ne comportăm uneori asemenea copiilor, să tremurăm de emoție, să le observăm și să le analizăm. Unul dintre acele lucruri sunt fulgii de zăpadă, nu iarna, nu zăpada, ci acele mici si plăpânde scrisorele venite din cer, după cum le numea U. Nakaya in lucrarea sa Snow crystals (1939). Trebuie doar sa fii deschis, cu inima gata să trăiască emoția și apoi să muncești ca să le demonstrezi existența și utilitatea… .

Articolul de astăzi este un mic remember, dacă il pot numi așa, despre doi oameni cu inima larg deschisă, care au observat și au analizat din perspectiva lor traiul micilor cristale de gheață.

Primul dintre cei doi pe care vreau să-l aduc in vedere este Wilson Alwyn “Snowflake” Bentley (1865- 1931 Jericho, Vermont). Curiozitatea sa a fost să afle cum arată fulgii de zăpadă de aproape (adică la microscop), si dacă există doi fulgi de nea identici. Concluzia la care a ajuns a fost aceea că nu există doi fulgi la fel, dar in schimb a reușit să realizeze un album cu fotografii ale fulgilor de zăpadă extraordinar de frumoase, care au atras atenția redactorilor de la Nature, dar și a instituțiilor academice. Bentley, a inceput prin a observa fulgii de zăpadă la ferma părinților săi, unde se născuse și unde lucra, și a reușit să fotografieze primul fulg in ianuarie 1885. O muncă pasionantă, dar foarte grea având in vedere efemeritatea acestora, și condițiile grele in care este nevoie să muncești pentru a obține rezultate. De la prima fotografie la un intreg album a fost multă muncă, perseverență, dar într-un final si recunoașterea calităților sale de fotograf avizat al fulgilor de zăpadă. Fotografiile sale au apărut, pentru prima dată intr-o revistă locală, apoi au putut fi admirate intr-o expozitie in cadrul Muzeului de Mineralogie Harvard. Au apărut și câteva articole de specialitate, in colaborare cu profesorul George Henry Perkins de la Universitatea din Vermont, din care reiese ideea că nu există doi fulgi de zăpadă identici. Ideea este preluată de mai mulți oameni de știință, rezultând articole pe această temă in publicații de prestigiu precum National Geographic, Nature, Popular Science și Scientific American.…și iată cum, fotografiile lui Bentley fac inconjurul lumii.

Cu scopul de a face cunoscută opera sa, Bentley colaborează cu William J. Humphreys (specializat in Spectroscopie, Fizica Atmosferei, și Meteorologie, autor al lucrării Physics of Air (Fizica Atmosferei), publicată in 1920 și care devine o lucrare de referință la vremea respectivă), angajat al US Weather Bureau și publică lucrarea Snow Crystals, o monografie ilustrată, conținând 2.500 de fotografii ale fulgilor de zăpadă. Câteva fotografii au fost incluse și in a paisprezecea ediție a Enciclopediei Britannica.

Pasiunea lui Bentley nu se oprește doar la cristalele de gheață și fulgii de zăpadă, ci are meritul de a fi și primul american ce a imortalizat o picătură de ploaie intr-o fotografie; de asemenea, a inregistrat pe camera sa ceață și diferite tipuri de nori.

Wilson Bentley a murit in 1931, la ferma care i-a fost și primul “laborator”, după ani buni de muncă dedicată pasiunii sale. Lucrarea sa Snow Crystals a fost publicată de către McGraw/Hill și se află și astăzi sub tipar.

Dintre articolele publicate de Wilson Bentley:

A study of snow crystals, apărut în anul 1900 în Popular Science
A study of snow crystals, apărut în 1898 în Appleton’ s Popular Science
Photographing snow crystals apărut în anul 1922 în American Photography
The magic beauty of snow and dew, apărut în anul 1923 în National Geographic Magazine și altele

Cel de-al doilea pasionat de micuțele cristale efemere este de data aceasta un japonez, Ukichiro Nakaya. Se spune despre el că ar fi optat pentru fizică din pasiune pentru lucrările lui I. Kant, Laplace si Hajime Tanabe (filosof japonez, deținător al Ordinului Cultural Japonez, pe care l-a primit in 1950 și membru al Academiei Japoneze). Nakaya iși incepe timid experimentele in timpul facultății (Tokyo Imperial University), pentru a continua mai apoi, după absolvire, ca asistent in cadrul Institute of Physical and Chemical Research (RIKEN). Obține in 1930 titlul de doctor in științe, acordat de Tokyo Imperial University.
Ca urmare a activității de cercetare și a rezultatelor obținute, inființează două laboratoare pentru studii specializate: Low Temperature Science Laboratory si Laboratory of Agricultural Physics. Spre deosebire de Wilson Bentley, U. Nakaya iși indreaptă atenția și activitatea de cercetare mai mult pe latura științifică, contribuind cu multe articole și studii la imbogațirea cunoașterii științifice a norilor. In 1945, apare lucrarea Snow crystals: Natural and Artificial, cuprinzând studiile sale asupra cristalelor de gheață, toate realizate in cadrul Universității din Hokkaido.

Este publicată și diagrama care ii poartă numele (Nakaya Diagram), care descrie relațiile dintre vaporii de apă, temperatură, suprasaturație, dar și densitatea vaporilor de apă din nori.

U. Nakaya realizează și o clasificare sistematică a fulgilor de zăpadă, identificând 41 de tipuri morfologice, după cum apar în schema alăturată:

De asemenea, Ukichiro Nakaya este cunoscut și pentru o serie de documentare si emisiuni radio, având un rol important in inființarea Iwanami Productions, care a produs de-a lungul timpului peste 4.000 de documentare si filme educaționale, multe dintre ele având ca subiect poluarea cu mercur a apelor costiere din zona comunității de pescari Minamata. Unitatea a fost dizolvată in 1998.