Când apele Mării înfloresc…

Marea… Cuvânt magic pe timp de vară… Din motive climatice și sportive (ca să nu zic egoiste), iubim Marea doar 2-3 luni pe an (‘muntele’ este mai norocos, se bucură de atenția noastră pe tot parcursul anului). Odată cu sosirea primului val de căldură, ne amintim din nou de umila noastră Mare… Asta pentru că nu avem piscine în curte sau bani să mergem până la greci.

Marea Neagră… Subiect sensibil pentru sufletul meu…

Din manualele de geografie pentru clasa a VIII-a nu lipsește subcapitolul intitulat “Importanța Mării Negre pentru România”, în care se înșiră o mulțime de avantaje ale faptului că Românica este țară pontică. Iar copiii le memorează ca atare, fără a fi “învățați să învețe” cu sufletul… fără a fi încurajați să-și imagineze câtă viață ascunde în ea. Și iată-ne ajunși români care trăiesc cu impresia că Marea Neagră e acolo pentru noi când vrem să facem baie.

Nu știu dacă v-ați gândit până acum, dar așezarea cuvintelor carpato- danubiano- pontică tocmai în această ordine pare să aibă o logică… gravitațională: plouă la munte, țara e “spălată” de poluanți (în oarecare măsură), apoi din râuri/precipitații, apele încărcate cu subtanțe nocive ajung în Dunăre, iar în final, totul se scurge în mare. Și iată cum ea devine o găleată în care s-au scurs burlane de poluanți, cu care contribuie toată țara (și nu numai – vezi rolul “strategic și geopolitic”).

Care sunt acele substanțe care fac stricăciuni în Marea Neagră?

- nutrienții în exces (nitrați, fosfați, silicați), metalele grele, hidrocarburile, pesticidele, susbtanțele biologice (de tipul coliformilor și streptococilor)

Dintre acestea, nutrienții în exces (cu precădere nitrații) sunt substanțele care declanșează un proces interesant și colorat, și anume înfloririle algale. Cunoscut și sub denumirea de “ape turcoaz”,  acest fenomen este specific sezonului cald (lunile aprilie- iulie) și constă în creșterea explozivă a cantităților de alge.

Denumirea de “ape turcoaz” se datorează faptului că fenomenul poate fi observat cu ușurință cu ajutorul imaginilor satelitare (furnizate de către Earth Observatory). Cum? Datorită nu foarte cunoscutei Emiliania huxleyi. Această specie de fitoplancton este acoperită cu plăci calcaroase ce reflectă radiația solară, fiind vizibile din satelit ca ape de culoare turcoaz.

Emiliania huxleyi. Sursă foto: National Oceanography
Centre, Southampton

Infloriri algale. Sursă foto: Earth Observatory, NASA, 4 mai 2002

Pe termen scurt, înfloririle algale pot fi benefice, fitoplanctonul dezvoltat constituind o sursă de harnă pentru pești, însă pe termen lung, efectul este negativ și constă în contribuția la fenomenul de eutrofizare, în momentul descompunerii cantității de alge în surplus.

Care este sursa acestor substanțe? În primul rând, prin spălarea unor suprafețe mari de terenuri agricole, încărcate de îngrășăminte chimice și pesticide, Dunărea aduce în mare, pe lângă sedimente solide, un volum mare de ape cu conținut ridicat de azot anorganic, sulfați, fosfați și silicați, stimulând activitatea biologică în apele costiere. Apa sărată este mai densă decât apa dulce provenită din Dunăre, prin urmare se scufundă, iar stratul de apă relativ dulce rămâne la suprafață. Bariera de densitate dintre apa dulce și apa sărată nu permite amestecarea rapidă a celor două strate, astfel încât nutrienții aduși de către fluviu rămân concentrați la suprafață, hrănind speciile ce alcătuiesc fitoplanctonul.
(Pentru a citi un articol Greenly despre poluarea cu nitrați a Dunării, CLICK AICI).

Mai mult decât atât, la aportul dunărean se adaugă și deversarea apelor uzate orășenești, insuficient epurate, conținând de asemenea substanțele nutritive menționate.

Datorită condițiilor favorabile de luminozitate, salinitate și temperatură din stratul eufotic (de suprafață), mai ales în sezonul cald, fitoplanctonul se dezvoltă exploziv, ducând la reducerea concentrației de oxigen dizolvat.

Fenomenul de eutrofizare reprezintă cea mai mare problemă de mediu a apelor costiere, întrucât este un proces cumulativ, afectând apele românești de câteva decenii. Însă Marea Neagră se luptă cu multe alte probleme (le vom aminti în articole viitoare).

Capul Midia, 2011

Concluzia este că în scurt timp, Marea va arăta și mai rău decât acum, cu și mai multe alge și pești morți. Mă simt neputincioasă: nu pot convinge agricultorii din țară să nu mai facă abuz de îngrășăminte chimice. Nici tu, nici eu, nu putem face mare lucru. Dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm de mare. E neagră, dar e a noastră (o mică parte, mai degradată decât a vecinilor). Trebuie să o respectăm și să nu o desconsiderăm, chiar dacă e într-un colț de hartă.

Așa că, dacă ai drum vara asta pe litoral, privește marea cu ochi iubitori. Și arunca sticla de bere la coș. ;)

Bibliografie:

- Agenția de Protecție a Mediului Constanța, Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2008, 2009
- Cokacar, T., T. Oguz, N. Kubilay, Satellite-detected early summer coccolithophore blooms and their interannual variability in the Black Sea, 2004
- Constantinescu, Șt., Dezvoltarea de noi produse detivate din date satelitare adaptate cerințelor utilizatorilot din domeniul gestionării situațiilor de risc hidro- meteorologic (RISCASAT), 2007
- Earth Oservatory, NASA, 2010 (earthobservatory.nasa.gov)
- Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare Marină “GRIGORE ANTIPA”, Raport privind starea mediului marin și costier, 2006- 2009
- Melinte, M. C., Oaie, Gh., (INCD GEOECOMAR), Fluctuații nanofloristice și schimbări ambientale holocene pe șelful românesc al Mării Negre, 2008

- Tyrell, T., Emiliania Huxleyi, National Oceanography Centre, Southampton, 2010 (http://www.noc.soton.ac.uk/)

Despre autor
Doctorand la Universitatea din București, Facultatea de Geografie, anul III
Scrie aici comentariul tau

Te rugam sa-ti introduci numele!

Necesar!

Te rugam sa introduci o adresa de email valida!

Necesar!

Te rugam sa scrii mesajul!

Greenly Magazine © 2018 All Rights Reserved

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress