A mai trecut un an, cu un nou Paste de sarbatorit, urmat de Craciun, apoi iar Paste si iar Craciun… De fiecare data ma gandesc ca-i o minune faptul ca am trecut inca un an cu bine, ca n-am dus lipsa de nimic in ce priveste lucrurile importante, ca familia este intreaga si in siguranta si ca am din nou privilegiul sa fac o analiza a anului ce a ramas in urma. De ce spun asta ? Pentru ca as fi putut fi oricand sa fiu una din cele cateva sute (sau mii) de victime ale accidentelor rutiere din anul acesta, sau unul din sutele de oameni care sunt diagnosticati zilnic cu cancer (si lista poate continua).
In aceasta perioada, crestinatatea sarbatoreste un eveniment deosebit de important sau cel mai important in acceptiunea unora. Toata saptamana s-au facut pregatiri in casa si in suflet, iar frigiderele au devenit din nou neincapatoare. Toti oamenii, indiferent de credinta sau religie il au pe Hristos pe buze in urarile si salutul lor. Chiar si cei care nu cred in nici un Dumnezeu saluta sau raspund la salut cu expresia „Hristos a inviat!”/„Adevarat a inviat!”.
Personal, sunt marcat de contrastul spiritual al oamenilor, evidentiat in special cu ocazia sarbatorilor Pascale. Pe de-o parte siguranta, taria, credinta si certitudinea existenta in salutul „Hristos a inviat!”/„Adevarat a inviat!”, iar pe de alta parte, indoiala de dupa, chiar si cu privire la existenta lui Dumnezeu. Cum poti sa spui astazi „Adevarat a inviat!” (Hristos), iar maine sa-L scoti atat de usor din ecuatie? Mie imi suna a ipocrizie… E o diferenta ca de la cer la pamant intre ce spui cu buzele si ce gandesti cu inima. Ia-ti timp, asa cum poate n-ai facut-o pana acum si gandeste-te in linistea si singuratatea sufleteasca ce inseamna pentru TINE ca Hristos a inviat ?
As vrea acum sa vorbesc despre apa, un anume tip de apa prezentat de Iisus in cadrul unei discutii cu o femeie samariteanca (Ioan cap 4) – „Apa vie”. Iudeii si samaritenii erau in mare vrajmasie si, pe cat mai mult cu putinta, evitau legaturile intre ei. Comertul cu samaritenii, in caz de nevoie, era socotit de rabini ca fiind legal; dar era condamnata orice legatura sociala cu ei. Un iudeu n-ar fi cerut cu imprumut de la samariteni si n-ar fi primit de la ei o binefacere, nici macar o bucatica de paine sau un pahar cu apa. Mergand sa cumpere hrana, ucenicii lucrau in armonie cu obiceiul natiunii lor. Dar dincolo de aceasta nu treceau. Sa ceara de la un samaritean sa le faca bine sau ei sa-l ajute, nu intra nici in mintea ucenicilor lui Hristos.
In drum spre Galilea, Iisus a trecut prin Samaria. La timpul prânzului, a ajuns in frumoasa vale a Sihemului. La intrarea acestei vai se afla fantana lui Iacov. Obosit de calatorie, S-a asezat langa fantana, în timp ce ucenicii Sai s-au dus sa cumpere de mancare.
Cand S-a asezat pe marginea fantanii, Iisus era slabit de foame si sete. Setea Lui crestea si mai mult gandindu-Se la apa rece si invioratoare, atat de aproape si, cu toate acestea, atat de inaccesibila pentru El, deoarece n-avea nici franghie, nici vas, iar fantana era adanca. El era la fel ca ceilalti oameni si astepta ca cineva sa vina sa scoata apa.
O femeie din Samaria s-a apropiat si, parand ca nu ia seama la prezenta Lui, si-a umplut ulciorul cu apa. Cand s-a intors sa plece, Iisus i-a cerut sa-I dea de baut. Un oriental n-ar fi refuzat un astfel de lucru. In rasarit, apa era numita “darul lui Dumnezeu”. A da de baut unui calator insetat era considerat ca o datorie atat de sfanta, incat arabii din desert si-ar fi parasit drumul numai pentru scopul acesta. Ura dintre iudei si samariteni o oprea pe femeie sa-I faca un bine lui Iisus, dar Mantuitorul cauta un drum catre inima ei si, cu tactul izvorat din iubirea Sa divina, a cerut, nu a oferit, o facere de bine. Un dar oferit ar fi fost refuzat, dar increderea trezeste incredere. Imparatul cerului a venit la aceasta fiinta dispretuita, cerandu-i un serviciu. Acela care a facut oceanul, care stapaneste apele adancului celui mare, Acela care a deschis izvoarele si paraiele pamantului Se odihnea de oboseala la fantana lui Iacov si avea nevoie de bunavointa unui strain pentru a primi apa in dar.
Femeia a vazut ca Iisus era iudeu. Surprinsa, a uitat sa-I implineasca cererea si a incercat sa-I ceara un motiv pentru aceasta. “Cum se face”, a zis ea, “Tu, iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie samariteanca?”
Iisus a raspuns: “Daca ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: ‘Da-Mi sa beau!’ tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie”. Te miri ca am cerut de la tine un bine atat de mic, cum ar fi sa scoti apa din fantana. Daca ai fi cerut de la Mine, ti-as fi dat sa bei din apa vietii vesnice.
Femeia n-a inteles cuvintele lui Hristos, dar a simtit importanta lor solemna. Purtarea ei usuratica si batjocoritoare a inceput sa se schimbe. Crezand ca Iisus vorbea despre fantana la care se afla, I-a zis: “Doamne, n-ai cu ce sa scoti apa si fantana este adanca; de unde ai putea sa ai dar aceasta apa vie? Esti Tu oare mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana aceasta si a baut din ea el insusi?” In fata ei vedea un biet calator insetat, obosit de cale si prafuit. In minte L-a comparat cu respectatul patriarh Iacov. Cultiva gandul atat de firesc ca n-ar mai exista o fantana mai buna ca aceea data de parinti. Ea privea inapoi la parinti, inainte – spre venirea lui Mesia, cu toate ca Nadejdea parintilor, Mesia in persoana, era langa ea si nu-L cunostea. Cate fiinte insetate si astazi se gasesc langa fantana de apa vie si cu toate acestea cauta sa se departeze de izvorul vietii!
Iisus n-a raspuns indata la intrebarea privitoare la Sine, ci cu seriozitate solemna a zis: “Oricui bea apa din apa aceasta, ii va fi iarasi sete. Dar oricui bea din apa, pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica”.
Acela care cauta sa-si stinga setea la fantanile acestei lumi va bea numai ca sa inseteze iarasi. Pretutindeni se gasesc oameni nemultumiti. Ei doresc ceva care sa le umple lipsa din suflet. Unul singur este Cel care le poate implini aceasta lipsa. Nevoia lumii, Cel pe care-L doresc toate popoarele, este Hristos. Harul dumnezeiesc, pe care numai El il poate da, este ca o apa vie, care curata, invioreaza si da putere sufletului.
Iisus nu voia sa spuna ca o singura inghititura de apa ar fi indestulatoare pentru primitor. Acela care gusta o data din iubirea lui Hristos va dori mereu sa mai primeasca din ea si nu mai cauta nimic altceva. Bogatiile, onorurile si placerile lumii nu-l mai atrag. Iar Acela care ii descopera sufletului nevoile sale este gata sa-i aline foamea si setea. Toate proviziile si tot ajutorul omenesc dau gres. Rezervoarele se vor goli, lacurile vor seca, dar Mantuitorul este o fantana care nu seaca. Putem sa bem si iar sa bem si de fiecare data provizia este innoita. Acela in care locuieste Hristos are in sine insusi o fantana de binecuvantari – “un izvor de apa din care va tasni viata vesnica”. Din acest izvor, poate scoate tarie si har pentru toate nevoile.
In timp ce ii vorbea despre apa vie, femeia privea la El cu atentie, dar si cu uimire. El ii trezise interesul si dorinta dupa darul de care vorbea. Si-a dat seama ca El nu vorbea de apa din fantana lui Iacov, caci din aceasta bause ea si insetase mereu. “Doamne”, I-a zis ea, “da-mi aceasta apa ca sa nu-mi mai fie sete si sa nu mai vin pana aici sa scot.”
Cand s-au intors, ucenicii au fost surprinsi vazand ca Mantuitorul vorbea cu femeia. El nu luase apa racoritoare pe care o dorise si nici nu S-a oprit sa manance din hrana adusa de ucenicii Lui. Dupa ce femeia a plecat, ucenicii L-au rugat sa manance. L-au vazut tacut, absorbit in meditare. Fata Lui stralucea de lumina si se temeau sa nu-L intrerupa din legatura cu cerul. Dar stiau ca este obosit si ca-I este foame, asa ca au socotit ca o datorie a lor sa-I reaminteasca de nevoile Lui fizice. Iisus a recunoscut interesul lor plin de iubire si a zis: “Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o cunoasteti”.
Ucenicii s-au intrebat cine I-ar fi putut aduce de mancare; dar El le-a explicat: “Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui” (Ioan 4,34). Cand cuvintele Lui au desteptat constiinta femeii, Iisus S-a bucurat. A vazut ca ea bea din apa vietii si atunci foamea si setea Lui au fost satisfacute. Implinirea misiunii, pentru realizarea careia parasise cerul, Il imbarbata pe Mantuitorul in lucrarea Lui si-L inalta mai presus de nevoile omenesti. Cand slujea unui suflet care infometa si inseta dupa adevar, era mai placut pentru El decat sa manance sau sa bea. Pentru El, aceasta era o mangaiere si o inviorare. Facerea de bine era viata pentru sufletul Lui.
Rascumparatorul nostru inseteaza dupa recunostinta. El flamanzeste dupa simpatia si iubirea acelora pe care i-a rascumparat cu sangele Sau. El asteapta cu o dorinta de nespus ca ei sa vina la El si sa aiba viata. Dupa cum mama asteapta zambetul de recunoastere de la copilasul ei, care este un semn ca inteligenta se dezvolta, asa si Hristos cauta sa vada expresia de iubire recunoscatoare, care sa arate ca viata spirituala a inceput in suflet.
Femeia s-a umplut de bucurie cand a ascultat cuvintele lui Hristos. Descoperirea minunata aproape ca a coplesit-o. Lasand vasul de apa, s-a intors in cetate, sa duca vestea si altora. Iisus cunostea cauza plecarii. Faptul ca ea lasase vasul de apa spunea, fara indoiala, ce efect au avut cuvintele Lui. Dorinta arzatoare a sufletului ei era sa primeasca apa vie; ea uitase de ce venise la fantana, uitase de setea Mantuitorului, pe care dorise sa o implineasca. Cu inima prea plina de bucurie, ea s-a grabit sa duca si altora lumina pretioasa pe care o primise.
Mantuitorul implineste acum aceeasi lucrare ca atunci cand a oferit apa vietii femeii din Samaria. Aceia care se numesc urmasi ai Lui pot dispretui si alunga pe cei dispretuiti de oameni; dar nici imprejurarile nasterii sau nationalitatea, nici modul de viata nu pot indeparta iubirea Lui de la fiii oamenilor. Oricarui suflet, oricat de pacatos ar fi, Iisus ii zice: “Daca ai fi cerut de la Mine, ti-as fi dat apa vie”.
Surse info:
Biblia
E.G.White, Viata lui Iisus
Surse foto:
http://www.billiesilvey.com/living-water.html