„Mirosul este un vrajitor puternic ce te transporta peste mii de mile si prin toti anii vietiï tale.” (“Smell is a potent wizard that transports you across thousands of miles and all the years you have lived.”– Helen Keller (1880-1968)). Numeroase amintiri imi sunt legate de mirosuri: vanilie şi diluant pentru vopsea, ghiocei si flori de cires in aerul tare si proaspat al primaverii si gazele de esapament ale unei Dacii, duhoarea unei plosnite de gradina si impactul unui magazin de mirodenii. E de ajuns sa percep o anumita aroma sau miasma pentru ca evenimentul trecut sa prinda forma, culoare si glas: mirosul padurii, al furtunii, al unei rafinarii, al unui oras. Stiind cat suntem de diferiti ma intreb: ce mirosuri sunt imprimate in memoria ta?
Nasul nostru poate detecta mii de mirosuri, iar in 500 de milisecunde aroma de coriandru (sau oricare alta) ajunge de la narile noastre pana la creier. Una dintre destinatiile din creier ale mirosului este sistemul limbic, ce se ocupa de gestionarea emotiilor si a memorarii stimulilor de catre corp. Astfel, o aroma poate induce entuziasmul sau calmul, sentimentul de simpatie sau respingerea instinctiva. O a doua destinatie este cortexul cerebral, unde senzatiile constiente sunt formate, in timp ce informatia este procesata impreuna cu alte senzatii si este comparata cu experiente de viata acumulate, ce permit individului sa recunoasca mirosul si sa ia o decizie in ceea ce-l priveste (imi place, nu-mi place, il stiu si il asociez cu, mi-e total necunoscut s.a.m.d).
Din amalgamul de mirosuri pe care le avem la dispozitie eu voi pune pe tapet miasmele (sa le spunem si mirosuri neplacute cu intensitate si persistenta ridicate), ce sunt un factor deloc de neglijat in evaluarea starii de bine a unei persoane. Ele ne pot influenta sanatatea, prin efecte secundare precum greata, insomnia, discomfortul, dar si dispozitia, afectandu-ne la nivel emotional, dupa cum am vazut mai devreme. De asemenea, mirosurile foarte puternice pot duce la iritarea nasului, a ochilor si a gatului si pot inrautati starea persoanelor cu astm si probleme respiratorii.
Unde dam de mirosuri neplacute? Industrializarea, urbanizarea, cresterea populatiei au dus la aparitia a numeroase surse de emanatii rau mirositoare precum: fermele de animale, abatoarele, tabacariile, rafinariile, vopsitoriile, depozitele de deseuri municipale si statiile de epurare a apei uzate etc. Toate aceste surse sunt analizate in sectiunea afectarii calitatii aerului denumita poluare olfactiva, ca de altfel si substantele emise de ele. Acestea sunt reprezentate de gaze de origine organica si anorganica si de particule. Haideti sa inventariem cateva, facand apel la amintirile noastre din domeniul mirosului.
Din start si fara indoiala mercaptanii si sulfurile organice (printre care si hidrogenul sulfurat) miros cel mai respingator, primii stimulandu-ne simturile cu „parfumul” verzei putrede, iar celelalte aducandu-ne in nari miasma oualor clocite. Acidul butiric ne duce cu gandul la untul ranced, unele amine ne vor trimite catre mirosul pestelui stricat, iar indolul ne va deranja cu un miros gretos si iritant de fecale. Dintre substantele anorganice, nu cred ca exista persoane ce nu-si amintesc mirosul intepator al clorului. Mie imi e deja cam rau. Cine ce emite si de ce depinde modul in care percepem anumite arome va voi spune in articolul urmator.
Surse fotografii: TopNews, Bad Smell
Daca v-a placut acest articol, va rog sa-l votati ! De asemenea, pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre !
