Igiena noastră are în alcătuire două parți indisolubil legate una de cealaltă. Una și cea mai cunoscută este igiena internă, corporală, despre care învățăm încă din primii ani de viață și pe care o respectăm, știind că ne ajută să fim mai sănătoși, iar a doua, de care nu multă lume știe, este igiena mediului înconjurător. Cunoașterea gradului de contaminare a aerului, suprafețelor și obiectelor cu microorganisme constituie principalul criteriu pe calea aprecierii condițiilor de igienă.
Determinarea germenilor din aer
Aerul nu este caracterizat printr-o microfloră proprie și cu toate acestea, în aer se găsesc în permanență germeni în suspensie de tipul virusurilor, bacteriilor și fungilor. Acești germeni provin din mediul extern (germeni care se dezvoltă la 15-20 de grade Celsius – alcătuind așa-numita ”aeromicrofloră criofilă”), sau pot fi de proveniență umană sau animală (germenii care se dezvoltă la temperatura medie a corpului uman – 37 de grade Celsius – alcătuind ”aeromicroflora mezofilă”). Aceștia din urmă sunt germeni care prezintă interes din punct de vedere al modului cum aceștia sunt determinați și felului în care aceștia acționează, pentru că prezența lor este legată de posibilitatea transmiterii aerogene a unor boli infecțioase.
Cea mai întâlnită categorie de germeni mezofili de origine umană care sunt prezenți în aer este cea care cuprinde germenii saprofiți, condițional patogeni sau strict patogeni, aceștia provenind din nazofaringe și cavitatea bucală, mai rar din trahee sau bronhiile mari, precum și de pe suprafața cutanată (intactă sau lezată), sau dejecte.
Cercetările asupra calității aerului din punct de vedere microbiologic sunt în țara noastră la nivel incipient, iar în laboratoare de specialitate din domeniul medicinei sau al protecției mediului analiza bacteriologică se face nu în scop de diagnostic epidemiologic, ci de apreciere a potențialului ambianței de a permite transmiterea aerogenă a infecțiilor.
Câteva precizări asupra indicatorilor bacteriologici de contaminare a aerului:
- numărul total de germeni mezofili din aer, care se dezvoltă la 37 de grade C, reprezintă un indicator global în scopul aprecierii condițiilor de igienă dintr-o încăpere;
- numărul de streptococi hemolitici reprezintă un indicator al contaminării aerului cu flora nazofaringiană și bucală, iar prezența tulpinilor beta-hemolitice indică prezența unei persoane bolnave sau purtătoare de germen;
- numărul de stafilococi (majoritatea sunt germeni saprofiți care populează căile aeriene sau tegumentele umane sau animale) reprezintă un indicator cu semnificație apropiată de cea a microorganismelor mezofile, indicând mai precis originea umană sau animală a contaminării;
- numărul de germeni coliformi (germeni de origine intestinală) indică un grad mare de insalubrizare a mediului dintr-o încăpere.
Printre metodele specifice de determinare a contaminării microbiologice din aer se numără recoltarea prin sedimentare (metoda Koch – reținerea germenilor pe suprafața unor cutii Petri ce conțin medii de cultură solide), recoltarea prin aspirație (cu sistem de aspirație, debitmetru și sistem de reținere a germenilor), sau recoltarea prin electroprecipitare (inducerea de sarcini electrice cu ajutorul unor electrozi de depunere așezați pe un mediu de cultură solid).
În concluzie, considerăm că educația pentru sănătate ar trebui să fie însoțită în școli, încă de la cele mai fragede vârste, poate chiar din timpul perioadei preșcolare, de lecții prin care copiii să conștientizeze importanța viețuirii într-un mediu înconjurător sănătos, precum și să afle despre cum compoziția atmosferei se poate înrăutăți în funcție de cum contribuim noi, sau de sursele naturale de proveniență a microflorei sale.
Sursă:
http://water.me.vccs.edu/courses/env110/lesson3.htm
