Amprenta aurului negru este adanc intiparita in tot ce inseamna Ploiestiul de azi. Din pamant pana la oameni, plutind in aer si inradacinata in memoria colectiva, aroma petrolului defineste personalitatea orasului.
Dupa cateva sute de ani, pacura a patruns in fiecare fisura a solului, imbibandu-se mai adanc cu fiecare „groapa” sapata, cu fiecare rafinarie inchisa, distrusa in razboi sau imbunatatita, cu fiecare baril adus aici pentru rafinare. A ajuns in culcusul apei subterane si a impanzit-o pana departe spre sud, trecand de Brazi si ajungand pana jos, aproape de Gorgota. Si de la pacura, dar nu numai, Dambul isi ia nuanta de negru, pe care si-o poarta agale traversand orasul si oferind-o apoi Teleajenului.
Iar sursa petrolului, sub toate starile in care este prezent in mediu, o reprezinta industria petrochimica. Trecutul ia astazi forma a patru mari rafinarii: Astra, Vega, Lukoil (sau Teleajen, in varianta locala, ce inca pastreaza vii denumirile trecutului) si Brazi.
„Astra Romana” se afla in sudul Ploiestiului si este privatizata integral, pachetul majoritar de actiuni apartinand firmelor Kreyton Limited si Kalatse Investements Developments. „Vega” se gaseste in nordul orasului si apartine trustului Rompetrol. „Petrotel – Lukoil” este situata in est – fosta „Romano-Americana”, devenita „Rafinaria nr. 3”, apoi „Combinatul Petrochimic Teleajen” din 1979.
La acestea se poate adauga rafinaria „Petrobrazi” (fosta „Creditul Minier”), care depaseste granita Ploiestiului, neaflandu-se in interiorul, ci in sudul lui si este o platforma petrochimica complexa, ce ocupa o suprafata de 440 ha. Din nume putem deduce doua lucruri: ca este detinuta de Petrom si ca se afla in localitatea Brazi.
O rafinarie se poate remarca prin numeroase modalitati de afectare a mediului, doar aerul fiind de data aceasta preocuparea mea. Luand si punand laolalta arderea combustibililor in cuptoare sau cazane, emisiile din procese tehnologice si emisiile datorate unor activitati auxiliare (de exemplu depozitarea, incarcarea, descarcarea si distributia benzinei in incinta rafinariei si la terminale; depozitarea deseurilor rezultate din diferite procese in bataluri, scurgeri de gaze si de produse petroliere etc.), vom identifica urmatoarele substante poluante generate: oxizii de sulf (SOx), oxizii de azot (NOx), peroxidul de azot (N2O), monoxidul de carbon (CO), dioxidul de carbon (CO2), compusii organici volatili non-metanici (NMVOC), amoniacul (NH3), hidrogenul sulfurat (H2S), metanul (CH4), particulele in suspensie, printre care si metale grele, precum: As, Hg, Ni, V, Cd, Cr, Cu, Pb, Zn.
Iar ploiestenii nu pot spune ca nu au simtit prezenta rafinariilor in viata lor. Le-au constientizat-o, in timp de vara, mirosurile puternice de varza stricata si oua clocite ce le intra pe ferestre (gaze sulfuroase) sau alte produse petroliere. Depinde doar de unde bate vantul: daca bate din nord, mirosul vine de la Lukoil si Vega, daca bate din sud, Brazii si Astra fac aerul irespirabil. Si s-au plans de multe ori de mirosul intepator al benzenului (de exemplu, in februarie 2011, statiile de monitorizare a aerului din centrul orasului au inregistrat o depasire de sase ori a valorii limite admise (5 mg/m3) pentru acest parametru – 28, 54 mg/m3) si de norii de fum generati de rafinarii.
Cei mai afectati sunt locuitorii cartierului Mihai Bravu, aflat in estul orasului si in „raza de actiune” a doua rafinarii: Vega si Lukoil. Situatia nu-i noua, fiind rezumata in cateva cuvinte pe 15 decembrie 1999, in ziarul Curentul : „Ploiestiul este si ramane … un oras in care se moare de lentoare cu miros de pacura”.
Daca stai in apropierea Ploiestiului nu poti uita ca ai drept vecin o rafinarie si datorita batalurilor neecologizate de gudroane acide si reziduuri petroliere, ce insotesc imprejurimile tuturor celor patru obiective mentionate. Satenii din comuna Barcanesti au in apropierea lor batalul Triaj al rafinariei Astra si din aceasta cauza nu pot folosi resursa de apa locala, ce miroase puternic a petrol, iar in timpul verii, mai ales cand bate vantul, sunt sufocati de aerul irespirabil. Batalurile ar fi trebuit inchise inca din 2009, insa termenul de golire si refacere a terenurilor pe care acestea exista a fost prelungit pana in 2015 de catre autoritatile de mediu.
Desi rafinariile au fost amendate in numeroase dati de catre Garda de Mediu, situatia persista, iar istoria petrolului se scrie si prin numarul de persoane a caror viata si sanatate sunt afectate. Oare cati dintre locuitorii Ploiestiului, ce stiu ca aici s-a ridicat prima rafinarie din lume, ca aici exista Universitatea „Petrol si Gaze”, ce inca mai produce specialisti in domeniu cautati in toate colturile lumii, ca doar aici poti vizita singurul Muzeu al Petrolului din Romania, se mai simt mandri ca orasul lor este orasul aurului negru?
Webografie:
EMEP – EEA Emission Inventory Guidebook 2009
Adevarul – „Aerul din Ploiesti duhneste ….. a poluare”
Hotnews – „Poluare cu benzen la Ploiesti, valorile admise fiind depasite cu pana la sase ori”
http://www.astrarom.ro/despre-noi
Surse foto: Panoramio: Rafinaria Astra, Ploiesti.ph: Rafinaria Lukoil, Cotidianul: Rafinaria Petrobrazi
Pentru a fi la curent cu cele mai noi articole scrise de redactorii Greenly Magazine, dar si de colaboratori, va invitam sa va abonati la newsletter-ul revistei noastre.
